Browsing Category

Retete Arabesti

Humus cremos din fasole Mung

Aici, intre dealurile cetoase din Transilvania, unde stau pana saptamana viitoare, toamna a venit de mai demult. Cu frunze galbene, cu sirop de catina, cu miere amestecata cu fructe de padure, cu miros de lemn umed de ceata, aruncat in soba, cu fum proaspat raspandit peste dealuri, cu bostani, cu bureti de padure vanduti la marginea drumului, cu crengi incarcate de mere mici si rosii, cu ploaie mocaneasca si drumuri serpuind prin ceata. Chiar daca mi-e greu sa ma desprind de vara care ma face sa fiu eu cu adevarat, undeva in mine ceva vibreaza la maxim cu toamna, cu aromele si culorile ei.

Dupa o vara in care m-am rasfatat cu toate feluile de fructe si legume proaspete, a venit din nou timpul sa ma gandesc la variante pentru a suplimenta nutrientii necesari organismului in sezonul rece. De cum incep sa dispara rand pe rand ingredientele proaspete, aliatii mei redevin patrunjelul verde, morcovul si sfecla rosie, semintele de rodie, avocado si germenii de tot felul. Anul asta am germinat tot felul de seminte si boabe, inclusiv naut (despre care nu-mi imaginam ca germineaza atat de usor). Am in plan sa germinez orez salbatic, iar ultima incercare reusita a fost cu fasolea Mung.

Germinarea este foarte la indemana pentru oricine – nu ai neaparat nevoie de aparatura speciala, ci doar de un vas de sticla sau email, si de un pic de atentie, pentru ca boabele puse la germinat trebuie sa pastrate in permanenta umede. Metoda mea este foarte simpla – pun boabele intr-un vas cu apa rece, le las peste noapte, a doua zi scurg apa, le clatesc bine, si le las in foarte, foarte putina apa in vas. De fiecare data cand trec prin bucatarie trec din nou boabele prin apa, le scurg si le las bine umezite. Germinarea incepe de seara, iar a doua zi dupa amiaza majoritatea bobitelor vor avea deja coltisori.

Despre miracolul chimic si energetic care se petrece in boabele care germineaza, si despre beneficiile diverselor tipuri de germeni urmeaza sa va vorbesc pe larg intr-o alta postare. Astazi ne oprim la germenii de fasole Mung, savurati intr-o reteta de humus cremos, tot din fasole Mung.

Bobitele verzi si delicate de fasole Mung sunt mai putin populare la noi, insa pe nedrept, pentru ca vin cu o multime de beneficii, printre care echilibrarea nivelului colesterolului si al glicemiei, inhibarea multiplicarii celulelor canceroase de la nivelul sanilor, contin cantitati insemnate de proteine de origine vegetala si fibre solubile. Poti cumpara fasole Mung de la magazinele arabesti (cum ar fi Al Amir in Piata Crangasi) sau de la Plafar.

Reteta de humus cremos din fasole Mung servit cu boabe proaspat germinate

200 g Fasole Mung

1 lamaie

100 ml de tahini (pasta de susan – eu folosesc Darinne, se gaseste la toate supermarketurile si la magazinele arabesti)

1 catel de usturoi

5 linguri de ulei de masline extravirgin

condiment arabesc pentru humus, despre care am scris mai multe aici

un pumn de boabe de fasole Mung germinate

o lingurita de bicarbonat

sare si piper

Fasolea Mung se lasa peste noapte in apa rece, iar dimineata se clateste, se pune intr-o oala cu apa rece si se lasa la fiert impreuna cu bicarbonatul (nu e obligatoriu, insa inmoaie mai repede bobul). Cand boabele de inmoaie (aproximativ jumatate de ora), se ia oala de pe foc, se scurg boabele si se pun intr-un castron de sticla sau ceramica. Se adauga pasta de susan, uleiul, sucul proaspat de lamaie si usturoiul, si se paseaza totul bine, bine cu blenderul. Se adauga un pic de condiment arabesc, sar si piper proaspat macinat. Se serveste intr-un castron decorat cu germeni de fasole Mung – este cremos, foarte gustos, iar boabele germinate ii dau o textura aparte, plina de prospetime, asa ca nu se mai simte nevoia de o salata (tabboulleh) alaturi. Merge la fix de luat la birou intr-un borcan, si servit de felii de paine integrala.

 

Cel mai bun (si mai ieftin) humus din Bucuresti

… Se produce la mine in bucatarie. Dupa ce am incercat o multime de variante, care m-au satisfacut mai mult sau mai putin (Top 3 ar fi: 3. Al Amir din Crangasi, 2. Fadel (care nu face numai dulcegarii), 1. Hanul lui Manuc), si unde humusul nu are intotdeauna acelasi gust, m-am hotarat sa fac eu humus la mine acasa, ca e mai la indemana, mai sanatos si mai ieftin. Am facut cateva incercari, dar niciodata nu a iesit ca cel de cumparat, nici ca textura (nu e atat de cremos) si nici ca gust, asa ca am renuntat la ideea ca voi obtine vreodata ceva atat de cremos, insa am inceput sa fac diverse combinatii, si intr-o zi am dat peste cea castigatoare.

Despre naut este bine sa stim ca:

– este bogat in fibre, care ajuta la o digestie sanatoasa si echilibreaza nivelul glicemiei

– este o sursa importanta de proteine

– contine Magneziu, Fier si fitonutrienti antioxidanti

– poate fi consumat si germinat, in salate (eu il pun la inmuiat 12 ore, ii scurg apa, si apoi il las la germinat 24 ore, clatindu-l de fiecare data cand trec prin bucatarie, si il pastrez la frigider 2-3 zile).

Ingredientele pe care le folosesc eu sunt cele clasice pentru humus:

200 grame naut uscat cu bobul mare, de la Mega Image (am observat ca fierbe mai repede decat alte variante)

3 linguri de tahini (pasta de susan presat)

5 linguri de ulei de masline extravirgin

2 catei de usturoi

1 lamaie

sare Himalaya

…insa secretul consta intr-un mix de condimente, supriza, pentru shaorma, pe care l-am cumparat la un moment dat de la un magazin arabesc, in dorinta de a-i pregati prietenului meu o varianta mai sanatoasa a shaormei de la Genin. Nu stiu exact ce contine, dar pentru ca in curand se termina, o sa trec din nou pe la arabi, in speranta ca mai gasesc mixul acesta de vanzare, si atunci va voi putea spune si din ce condimente este preparat.

Alchimia este simpla: las nautul in apa rece peste noapte, iar dimineata il clatesc, si il fierb jumatate de ora impreuna cu o lingurita de bicarbonat, pentru ca boabele sa se inmoaie mai repede. Dupa ce scurg apa, curat fiecare bob de naut de pielita, asa cum am vazut eu la un moment dat la Codruta, pe Facebook, il pasez bine de tot cu blenderul, si adaug ingredientele de mai sus, si un pic din mixul de condimente arabesti. Imi ia 50 minute cu tot cu fiert, si zau ca are un gust grozav, chiar daca nu este super-cremos, cum sunt cele de la diverse restaurante.  Plus ca stiu exact ce am pus in el.

Daca este sa tragem linie, ca pret ar fi cam asa:  3 lei nautul (folosesc naut cu bob mare de la Mega Image), 2 lei tahini (de la Darinne, cutie de 500 g, 20 ron), 1 leu lamaia, 2 lei uleiul de masline, aprox. 1 leu sarea, piperul si usturoiul – TOTAL: 9 lei pentru aproximativ jumatate de kilogram de humus. Eu nu am gasit un humus bun de cumparat cu mai putin de 10 lei/500 g.

In concluzie, iata cele 3 secrete pentru un humus ieftin, delicios si sanatos:

– naut cu bob mare, ca fierbe mai repede si se curata usor

– curatarea pielitelor pentru extra-cremozitate

– diverse condimente arabesti pentru un gust autentic

 

 

 

 

 

Sarmalute vegetariene in foi de vita – Reteta Libaneza

Sarmalutele in foi de vita au devenit celebre in bucataria noastra inca de acum 2 ani, de cand, in cautarea retetei autentice, am gasit site-ul Habeeb si toate secretele gustului bucatariei libaneze, asa cum ne-am invatat cu el la restaurantul Four Seasons. Intre timp, au mai aparut si alte restaurante libaneze cu retete autentice, si m-am perfectionat si eu, asa ca sunt in sfarsit pregatita sa prezint reteta libaneza de sarmalute vegetariene in foi de vita. Gustul acrisor si umplutura pufoasa, dulceaga si aromata sunt semnele distinctive ale acestor sarmalute (“warak enab” in araba sau “dolma” in bucataria greceasca) care ar putea constitui gustarea perfecta pentru o cina cu meniu libanez, sau pentru o petrecere cu gustari, intre prieteni. Mai ales ca se servesc reci si se pot pregati cu o zi – doua inaintea servirii. Persoanele libaneze vor mai avea cu siguranta ceva de adaugat pentru ca aceasta reteta sa fie exact “ca acasa”, asa ca astept cu interes comentarii.

Ingrediente pentru Sarmalute vegetariene in foi de vita

un borcan de 500 gr cu frunze de vita conservate (alege frunzele de vita pline, nu pe cele palmate, si cauta frunze cat mai moi)

1 cana si jumatate de orez pentru sarmale, cu bob rotund

jumatate de cana de naut fiert (care se poate inlocui cu nuci si seminte – eu folosesc seminte de floarea soarelui crude, migdale, nuci crude si adaug si stafide)

3 linguri de ulei de masline

1 ceapa alba medie, tocata marunt

2 catei de usturoi

1 praf de scortisoara

1 praf de curry (reteta originala nu are curry, dar mie imi place aroma)

sare

piper proaspat macinat

zeama de la 1 lamaie

3 cani cu apa plata

2 rosii proaspete, taiate marunt

menta proaspata

Ceapa se caleste in uleiul incins. Se adauga usturoiul, curry-ul, scortisoara, nucile, orezul si menta, si se amesteca pana se simt aromele. Se adauga 1 cana cu apa si se lasa la fiert pana orezul trage toata apa si incepe sa se patrunda. In reteta originala se amesteca si rosiile cu orezul, insa mie imi place sa iasa o umplutura deschisa la culoare, asa ca pun rosiile peste sarmale, la fiert. Amestecul se condimenteaza cu sare si piper si se lasa la racit. Frunzele de vita conservate sunt deja sarate, deci nu e nevoie de multa sare in umplutura.

Se ruleaza sarmalutele dupa modelul de aici – se intinde frunza cu fata neteda in jos, se rupe codita, se pune o lingurita din umplutura in partea de sub codita frunzei, se ruleaza o data, dupa care se strang partile laterale, si se ruleaza pana la varf. Daca frunzele sunt mai dure, folositi un strop de ulei de masline ca sa se lipeasca. Sarmalutele se aseaza ordonat intr-o oala de lut, pe fundul careia s-a pus un pic de ulei de masline si s-a facut un pat din frunze de vita, care vor pastra aroma. Se amesteca zeama de lamaie cu apa si cu rosiile (in varianta mea) si se toarna peste sarmale. Se acopera cu cateva frunze de vita, se pune capacul, si se dau la cuptor la 170 grade, pentru 1 ora jumatate, sau pana cand orezul este gata. Se lasa sa se raceasca si se servesc reci, dupa 1 zi, pentru o aroma mai bogata.

 

 

 

 

 

 

Humus cu sfecla coapta si pasta tahini facuta in casa de la Dalmatia Gourmande

Pana acum un an – doi nu m-am gandit niciodata la sfecla rosie mai mult decat ca la salata dreasa cu otet, ulei si hrean care incununa piftiile din copilarie. Apoi mi-am cumparat un storcator de fructe, si am descoperit ca sfecla este o excelenta sursa de fier, dar si o baza perfecta pentru detoxifiere. Apoi am ajuns pe foodblog-uri si am descoperit ce leguma versatila este sfecla si cate minuni gastronomice poti face cu ea. Dupa reteta de Sushi vegetarian cu miso si sfecla si Salata de sfecla coapta cu branza de capra, iata si o reteta originala de humus cu sfecla coapta si tahini facut in casa, de la Dalmatia Gourmande.

Ingrediente:

250 g de sfecla rosie cruda, decojita

100 g de naut de la conserva sau fiert bine

1/2 catel de usturoi

1 lingura de suc de lamaie proaspat stors

2-3 linguri de ulei de masline extravirgin

sare de mare, piper proaspat macinat

1 lingura de pasta de susan (tahini) sau mai mult, dupa gust

Preparare:

Pentru Humus:  incalzeste cuptorul la 200 grade, taie sfecla rosie in bucati medii, aseaz-o pe o folie de aluminiu sau hartie de copt, marineaz-o cu ulei de masline extravirgin, usturoi, sare si piper, inchide-o in folie si las-o la cuptor circa 40 minute, pana se inmoaie. Scoate sfecla din folie si las-o sa se raceasca.

Combina sfecla, usturoiul, nautul fiert si sucul de lamaie cu pasta de tahini. Adauga sare si piper dupa gust, si pune-o in blender pana se transforma intr-o pasta moale. Daca e necesar, adauga inca o lingura de ulei de masline.

Pentru Pasta de Susan (Tahini) facuta in casa: pune o cana (120g) de seminte de susan intr-o tigaie si prajeste-le pana cand incep sa-si degaje aroma, amestecand continuu, circa 10 minute. Nu lasa semintele sa capete tente maronii pentru ca isi pierd aroma. Lasa-le la racit, apoi adauga-le in blender impreuna cu 80 ml de ulei de masline. Adauga ulei de masline pana obtii consistenta dorita.
Citeste reteta originala AICI

Bunatati de la Fadel

La Patiseria Fadel am ajuns dintr-o intamplare, iarna, in preajma Craciunului. O pravalie mica, pe Jean Louis Calderon, intr-o zona veche si frumoasa a Bucurestiului, unde toate produsele se fac in house, chiar de catre Fadel, alchimistul si stapanul patiseriei. De cum intri, te simti ca intr-o poveste din 1001 Nopti, inconjurat de tipsiile imense doldora de bunataturi cu fistic, nuci, curmale, rodii, smochine, crema de lapte, cataifuri, dulceturi si alte minunatii care mai de care mai suculente si mai decadente.

E greu sa nu cazi in pacatul “cate putin din fiecare” sau “dar asta ce e, bine, puneti si din ea cateva bucati”. Nu stiu daca s-a intamplat vreodata sa plec doar cu un singur deliciu de la Fadel. De obicei iau cel putin doua, si de fiecare data printre ele se numara biscuitii cu smochine sau curmale.

De ceva timp incoace, Fadel a diversificat oferta, si printre tipsiile cu cataifuri a aparut o vitrina de unde poti sa targuiesti alte produse arabesti numai bune pentru o masa cu specific: branza halloumi, bulgari de branza picanta, tahini, suc de rodii, dar mai cu seama humus. In casolete generoase, pudrat cu boia fina si dres cu patrunjel proaspat, humus-ul lui Fadel este poate cel mai bun din Bucuresti si mai ales cel mai ieftin – 10 RON caserola.

Ieri am gasit in plus pateuri proaspete cu spanac, cartof sau ciuperci.

Dulciurile nu sunt ieftine, intre 30 si 45 RON/kilogram, insa sunt foarte satioase, si cu 20 RON iei o caserola cu de toate cu care poti sa-ti rasfeti invitatii, sau pe care sa le savurezi timp de cateva zile la desert sau la micul dejun.

Salata de Vinete Arabeasca – Baba Ganoush

Baba Ganoush este varianta arabeasca a salatei noastre de vinete, pe care o savurez cu mare placere vara, alaturi de rosii proaspete si zemoase. Calatoriile si incursiunile noastre in restaurantele cu specific din Bucuresti mi-au dezvaluit aceasta varianta de salata de vinete arabeasca. Gustul este acrisor (pentru ca se adauga seminte de rodie si suc de lamaie) si totodata un pic amarui, de la pasta de susan (tahini). Secretul consta in calitatea vinetelor – cea mai buna salata o vei obtine din vinetele proaspete de vara, coapte pe jar.

Daca vrei sa mananci o salata Baba Ganoush autentica in Bucuresti, iti recomand restaurantul Four Seasons, unde patronul este libanez, iar mancarea are gustul adevarat, “de acolo”.

Ingrediente pentru Baba Ghanoush

1 vanata mare

1 catel de usturoi mare (sau 3-4 catei mici, de usturoi romanesc)

zeama de la jumatate de lamaie

1 lingurita de pasta de susan (tahini) – se gaseste la supermarket-urile din Bucuresti, sau la magazinele arabesti – Sultan (Piata Crangasi), Fadel (Maria Rosetti)

1 lingura de ulei de masline extravirgin

un praf de sare Himalaya

piper proaspat macinat

Pentru decorare:

1 ceasca de seminte de rodie

cateva fire de patrunjel proaspat

Citeste intreaga reteta AICI

Foto credit Food Wanderings