Browsing Archive

April, 2013

O reteta mai sanatoasa de mini pizza vegetariana

April 24, 2013 By In Cina, Pranz, Retete Italiene, Retete Vegetariene

V-am spus vreodata ca pizza este mancarea mea favorita? Daca as ignora toate principiile pentru o dieta sanatoasa, as putea manca pizza in fiecare zi. O pizza fierbinte, proaspat scoasa din cuptor, cu aromele ingredientelor imbinandu-se perfect, imi aduce aminte de vacantele in Italia, de care sunt indragostita iremediabil. Totusi, combinatia de branza, aluat si legume nu este una recomandabila in fiecare zi.

Am cautat, insa, variante, pentru a obtine o pizza cat mai light, si care sa pastreze totusi cat mai mult din savoarea pizzei autentice.

Iata cateva idei pentru o pizza mai sanatoasa:

– am facut aluatul cu un amestec de fainuri – 1/3 macinis, 1/3 faina de grau integral, si 1/3 faina alba, pentru un mai mare aport de fibre, si pentru un aluat mai usor de digerat

– am folosit foarte putin aluat pentru blat, pe care l-am intins foarte bine, pentru a obtine o crusta subtire

– am optat pentru varianta mini-pizza cu mai multe toping-uri – in felul acesta am fost tentata de gust si aroma, am vrut sa le incerc pe toate, nu am mancat decat cate un sfert din fiecare, si m-am saturat mai repede

– am ales combinatii cat mai light pentru topping-uri. Iata ce am folosit eu:

1. sos de rosii, branza de capra, rosii uscate, oregano, busuioc (fara mozzarella)

2. sos de rosii, ridichi, ceapa verde, porumb si branza mozzarella

3. sos de rosii, cartofi noi fierti, ceapa verde si sos de mustare (lamaie, mustar, ulei de masline)

4. sos de rosii, rosii proaspete, mozzarella, busuioc

mai puteti folosi: zucchini sau dovlecei cu pesto si branza de capra, ciuperci de mai multe feluri cu spanac tras in ulei de masline cu usturoi, vinete si branza de capra, struguri negri cu rozmarin si branza de capra, masline cu anghinare si mozzarella, si o multime de alte combinatii. Combinatiile de topping fara branza mozzarella peste aluat subtire sunt o traditie din Sicilia, unde cea mai buna pizza am mancat-o in Taormina la Pizzeria Vecchia, un restaurant unde mesele sunt asezate fermecator de alandala, pe treptele care coboara spre mare.

Ingrediente pentru blatul de pizza (ies 4-5 mini pizza, cca 25 cm diametru)

Eu am folosit, ca de obicei, reteta lui Jamie, dar am schimbat tipurile de faina

100 g macinis de grau

100 g faina integrala de grau

100 g faina alba de grau

25 g drojdie

1 lingurita de zahar

jumatate de lingurita de sare

200 ml apa calduta (plata sau filtrata)

Intr-un castron inalt am amestecat fainurile cu sarea, am facut un cuib in mijloc in care am pus apa calduta, drojdia si zaharul, si le-am lasat 10 minute sa se desfaca drodjia. Am amestecat cu furculita pana s-a integrat tot lichidul, si am framantat cateva minute. Am acoperit castronul cu un servet curat, si l-am lasat 45 minute la crescut. Pentru a obtine o crusta mai subtire, am citit ca putem prabusi aluatul cu mana si apoi sa-l lasam din nou la crescut, dar n-am incercat inca varianta aceasta. Dupa ce aluatul a crescut, l-am impartit in 4-5 bucati, pe care le-am modelat in forma de sfera, le-am presarat cu faina si le-am lasat sa se odihneasca 15 minute.

In timpul acesta, am pregatit topping-urile de mai sus, si sosul de rosii

Ingrediente pentru sosul de rosii

1 conserva de rosii decojite, de buna calitate (cautati conservele italienesti) – daca pregatiti pizza in timpul verii, folositi suc de rosii bine coapte, proaspat stors

2 catei usturoi

2 linguri de ulei de masline

1 lingurita de capere

sare, piper proaspat macinat, busuioc si oregano

Intr-o tigaie am incins uleiul de masline, am adaugat usturoiul zdrobit, pe care l-am lasat  2-3 secunde pentru a aroma uleiul, am adaugat caperele si am mai lasat cateva secunde, dupa care am varsat continutul conservei de rosii in tigaie. Am lasat sa fiarba 2-3 minute, am adaugat sare, piper, busuioc si oregano (eu am avut uscat, dar la vara cu siguranta voi folosi frunze proaspete de la mine din ghiveci) si am tras tigaia deoparte. Am pornit cuptorul si l-am setat la 250 grade.

Am intins cu sucitorul in forma rotunda fiecare biluta de aluat, le-am intins pe o foaie de copt peste care am presarat ulei de masline si faina, le-am acoperit cu sucul de rosii, lasand cativa milimetri liberi de jur imprejur. Am pus toping-urile, am stropit totul cu ulei de masline din belsug, si am dat tava la cuptor pentru 7 minute. Rezultatul – blat subtire si gustos, si o minunatie de arome!

 

 

Vegetarian pentru o zi cu Daiana si Cosmin de la Simplu si Bun

April 23, 2013 By In Vegetarian pentru o zi

Astazi este o zi speciala. Este sarbatoarea Sfantului Gheorghe, cel care a invins balaurul, si sarbatoarea triumfului soarelui, al luminii asupra iernii si a intunericului. Este sarbatoarea lucrurilor bune.

Astazi, intr-o zi atat de frumoasa, va invit la o discutie despre despre bucuria de a trai si despre miracolul lucrurilor simple, cu doi oameni tare frumosi, care mie imi sunt tare dragi, chiar daca nu ne cunoastem personal – Daiana si Cosmin de la Simplu si Bun. Urmaresc blogul lor de mult timp, si de fiecare data cand deschid paginile lui, simt ca am ajuns acasa. Acasa, acolo unde este liniste, unde lucrurile se petrec in ritmul lor natural, acolo unde ai ragaz sa te gandesti la ce conteaza cu adevarat. Acolo unde miroase a proaspat, a paine calda scoasa din cuptor, si unde luminile, umbrele si sunetele creeaza amintiri frumoase, surprinse cu talent in fotografii minunate.

Simplu si Bun nu este un blog de retete vegetariene, ci este un promotor al tot ceea ce inseamna slow food. Daiana si Cosmin au fost impartasesc astazi cu noi cateva ganduri despre ce inseamna slow food, despre bucuria de a savura legumele cu gustul din copilarie, din propria gradina, si despre cum este sa traiesti in armonie cu tine insuti si cu tot ceea ce ne inconjoara.

“Ceea ce functioneaza cu adevarat este acel echilibru pe care fiecare dintre noi ar trebui sa-l atingem” – Daiana&Cosmin, Simplu si Bun

 

~ ~ ~ ~

 

“In lumea nebuna in care traim va propunem o intoarcere la adevaratele valori , la slow food, slow life, la familie , la natura!” este motto-ul sub care am pornit blogul nostru culinar in speranta ca vom putea convinge cat mai multi oameni din jurul nostru sa ni se alature…

Scriu…sterg, scriu…sterg, iarasi scriu si iarasi sterg, nici un fel de introducere nu mi se pare potrivita pentru a da drumul avalansei de idei care mi s-au adunat in minte de cand Ana ne-a facut onoarea de a ne invita sa ne alaturam acestui minunat proiect pe care ea l-a initiat…

In bucatarie, ca si in viata sunt putine lucruri care conteaza, de aceea este important, credem noi, ca ele sa fie simple si de buna calitate!

Nu am mancat niciodata nesanatos, dar cu toate acestea in ultimii ani atentia pe care am acordat-o modului in care ne alimentam a crescut in mod considerabil, dar schimbarile au venit de la sine, lent, nefortat, influentate fiind de o gramada de stimuli mai mult sau mai putin exteriori…

Desi profesional, ar trebui sa facem parte din categoria celor care sustin dietele alimentare, in mod real, avem convingerea ca ele nu functioneaza pe termen mediu sau lung , ceea ce avem certitudinea ca functioneaza cu adevarat este acel echilibru pe care fiecare dintre noi ar trebui sa-l atingem si care ar trebui sa se reflecte atat in modul nostru de a ne alimenta cat si in modul nostru de viata in general, excesele nefiind in regula indiferent de directia in care ele se manifesta!

Iubim enorm animalele si facem tot ceea ce ne sta in putiinta pentru a le proteja pe cele care vietuiesc in jurul nostru, mai mult sau mai putin salbatic si trebuie sa recunosc cu mana pe inima ca acesta ar fi primul motiv pentru care (nu neg faptul ca mi-a trecut prin cap de cateva ori deja) intr-o buna zi probabil ca o sa renunt cu totul la a mai manca carne si ma voi multumi doar cu celelalte produse de origine animala obtinute fara nici un fel de sacrificiu…

Nu am sa uit niciodata, copil fiind , ca am avut timp de vreo luna , daca nu mai mult, in bucatarie, o gaina vie pe care a primit-o mama mea drept multumire de la un pacient de la sat, pe care nu a vrut sa o taie , dar nici eu nu as fi lasat-o sub nici o forma sa faca asa ceva, care se obisnuise sa traiasca in asa masura cu noi ,  incat ne manca din palma si scoatea sunete de bucurie de fiecare data cand ne auzea ca intram in bucatarie.

Desi nu suntem vegetarieni, nu suntem nici dependenti de carne , care poate lipsi cu desavarsire de pe masa noastra  timp de cateva zile in decursul unei saptamani fara sa ii simtim lipsa sau sa fim afectati in vreun fel de absenta ei, iar in zilele in care mancam totusi carne, preferam cu totii detasat fructele de mare!

Legumele am inceput sa le apreciem mult mai mult in momentul in care am avut prima noastra gradina si am realizat ce diferenta uriasa de calitate , gust si miros este intre legumele crescute sanatos in gradina proprie, chiar daca acestea sunt mai mici si mai pricajite si cele cumparate din piata (da, culmea!) sau de la supermarket care desi sunt mari si frumoase le lipseste cu desavarsire gustul sau mirosul!

Nimic nu se poate compara vara cu gustul unui fruct sau al unei legume ( o rosie spre exemplu ) proaspat rupte de pe ramurele, sterse putin si savurate pe nerasuflate in timpul muncii atat de placute in aer liber, in gradina!

Ne straduim din rasputeri sa sustinem producatorii locali, in preocuparea lor de a obtine o recolta de calitate si produse cat mai bune, de aceea ne cumparam alimentele pe cat posibil numai din aceste surse, chiar daca pretul platit este de multe ori mai mare, cel putin prin efortul depus de a-i gasi.

Nu cred ca este de neglijat si trebuie mentionat totusi rolul pe care l-au jucat si marile magazine in promovarea varietatilor de legume, care la noi erau si poate mai sunt inca, necunoscute marii majoritati a consumatorilor, fara de care nu am fi avut ocazia sa ajungem sa le folosim nici noi regulat, dar cu toate acestea aceste magazine nu reprezinta o optiune decat in caz de extrema urgenta , din punctul nostru de vedere.

Recunosc cu mana pe inima ca ii invidiez pe cei care traiesc in tarile cu traditie culinara , tocmai pentru ca au aceasta posibilitate de a-si alege ingredientele pe care le folosesc in bucatarie, sa fie de cea mai buna calitate, organice, avand la dispozitie o diversitatea foarte mare a acestora , si asta chiar daca vorbim numai despre produsele locale , oferta pietei fiind in mod clar dictata de cererea si pretentiile consumatorilor proprii, iar in acesta idee cred ca ar trebui sa ne aducem si noi bloggarii culinari mai mult contributia!

Cred ca nici un efort nu este prea mare atunci cand vorbim despre mancare si prepararea ei in casa si pot spune din experienta proprie ca daca iti doresti cu adevarat sa faci ceva, nimic nu iti poate sta in cale, iar rezultatele nu se vor lasa mult asteptate!

La noi in casa se mananca simplu, pe model italian , cu ingrediente putine , alese cu mare grija, din surse locale , organice, cumparate si preparate astfel incat sa mancam cat mai proaspat cu putiinta.

Am avut grija sa eliminam de pe lista de cumparaturi o gramada de alimente nesanatoase , de chimicale alimentare sau de uz casnic, pe care le-am inlocuit cu mult succes cu produse naturale care sunt mai la indemana, nu sunt toxice si costa mai putin.

Am facut schimbari si in tipul prodeselor folosite astfel am inlocuit zaharul rafinat cu zaharul brut si miere , ciocolata cu lapte cu ciocolata neagra ( cu care copiii s-au obisnuit extrem de rapid dealtfel), uleiul de floarea soarelui cu uleiul de rapita pe care il folosim in paralel cu cel de masline , faina 000 cu faina integrala biologica produsa local, laptele proaspat la cutie cu lapte de vaca de la tara, ouale cumparate cu oua de la tara, painea cu amelioratori cu paine cu maia facuta in casa, prajiturile cumparate cu cele facute acasa, pastele uscate cu cele proaspete productie proprie, pizza comandata cu cea home made cu maia si lista ar putea sa continue tot asa!

Nu obisnuim sa bem decat sucuri naturale, mancam multe fructe si legume crude sau le procesam minim termic, mancam zilnic supa crema sau ciorba de legume, multe salate , vlastari si germeni, cereale integrale presate si evitam sa cumparam mezeluri si alimente procesate industrial.

V-am convins deja?

Daca veti rasfoi din intamplare blogul nostru, veti fi surprisi sa descoperiti ca o gramada din retetele noastre sunt vegetariene, dar pentru inceput mi-ar face mare placere sa va recomand cateva ca sa va fac alegerea mai usoara, grupate intr-o incercare de

 

MENIU VEGETARIAN:

Pentru micul dejun va propun o paine cu maia alaturi de cereale cu fructe si iaurt si guacamole sau

humus cu vlastari si seminte germinate

Pentru pranz va propun:

la felul intai o supa crema de broccoli si sparanghel

urmata de niste papardele cu zucchini si hribi sau

spanakopita sau lasagna cu pere si branza

iar pentru desert joghurtflan cu limete sau inghetata de vanilie

La cina, eu nu mananc nimic dar voi puteti incerca:

mere cu salvie si ricotta sau pere cu gorgonzola , nuci si miere de rapita sau kaiserschmarrn

 

Si asta ca sa va enumer numai cateva variante, sfatul meu este sa incercati si voi nu este atat de greu pe cat pare, faceti pasi mici,nu va grabiti, si incercati sa fiti vegetarieni, macar pentru o zi!

 

 

Vegetarian pentru o zi cu Diana Luppa de la 1001 Vegetarieni

April 15, 2013 By In Vreau sa Devin Vegetarian

Lucrurile se misca foarte repede online. Trebuie sa stai in permanenta conectat la noutati, si trebuie sa inveti sa deschizi poarta dupa poarta, pentru a nu rata lucrurile interesante care se intampla dincolo de noutatile celor doar cativa bloggeri foarte activi cu care esti conectat. Site-ul 1001 Vegetarieni este un astfel de exemplu. L-am descoperit intamplator, cautand resurse de update pentru Comunitatea Veggie. Asa am ajuns la Diana Luppa, vegana infocata, care gandeste exact ca mine “Iubesc faptul ca nici un animal nu mai e ucis sau exploatat din cauza mea”. Diana este  creatoarea acestui site unde accentul se pune pe frumusetea vietii. Un site plin de culoare, ca o revista glossy, insa creata special pentru noi, vegetarienii. O multime de articole interesante, retete foarte simplu de facut, dar si articole motivationale pentru a deveni vegetarian sau vegan – 1001 Vegetarieni este o resursa minunata care transforma dieta vegetariana/vegana intr-un adevarat trend!

“Simt ca a fi vegetarian e contributia mea umila la sanatatea planetei noastre” – Diana Luppa, 1001 Vegetarieni

Acum 5 ani vegetarienii mi se pareau niste ciudati.

Nu prea intelegeam de ce fac asta, de ce se priveaza in mod voit de bunatatile vietii.

Veganii mi se pareau o specie extremista si indepartata. Ok, nu pui carne pe masa, insa nici branza, lapte, oua? Si traiesti doar cu garnitura si salata? Pe langa faptul ca mi se parea extreme de stupid, consideram ca e si foarte nesanatos. Doar era clar: unul din adevarurile pe care le stiu de cand eram copil, e ca am nevoie de carne ca sa traiesc. De lapte, ca sa fiu sanatoasa, si de oua.

Asadar, acum 5 ani vegetarienii mi se pareau niste ciudati. Acum 3 ani am devenit vegetariana.

As vrea sa spun ca m-am documentat profund, am luat in calcul impactul industriei carnii asupra mediului, si cu sufletul la animalele care trebuiau sa moara de fiecare data cand pun eu carne pe masa, am luat decizia de a deveni vegetariana.

Insa nu e asa

Pur si simplu, intr-o zi n-am mai putut sa mananc carne. Ma gandeam ca am mancat prea multa in ultima perioada si am nevoie de o pauza. Ca vreo saptamana o sa trec pe salate si apoi totul va reveni la normal. Au trecut  cateva saptamani si eu inca nu reuseam sa mananc carne.

Am gatit de cateva ori pui, insa dupa o inghititura, reveneam cu mare drag la garnitura si la salata, in timp ce carnea ramanea in farfurie.

Imi era din ce in ce mai clara directia in care ma indrept.

Am inceput sa ma documentez

Sa citesc carti, sa vad documentare, sa vorbesc cu oameni care stiu mai multe decat mine despre asta. Pe masura ce a trecut timpul, am inceput sa iau decizia si cu creierul. Si sa fiu din ce in ce mai incantata de asta.

Probabil ar fi de impact sa spun ca rezultatele au fost fabuloase. Sa-ti spun vreo poveste din aia ca am slabit  50 de kg, ca m-am vindecat de vreo boala serioasa, ca nivelul energiei mele e pana la cer. Nu am povesti din astea. Cum sunt tanara (am 28 de ani) si am facut sport toata viata, greutatea mea a fost mereu ok, aveam sanatate si energie si inainte.

Asadar, sa fiu vegetarian nu e un remediu pentru mine, e o alegere de viata. Luata intai de corpul meu si apoi de mintea mea.

Cum a fost drumul pana aici

Consider ca frustrarea este unul din cei mai puternici inamici ai celui care devine vegetarian. De aceea, a fost important sa nu ma frustrez. Au fost momente in care mi-a fost pofta de mici (in special cand eram cu prietenii pe la vreun gratar), sau de aripioare (de la KFC). Aveam in minte acel gust incredibil de mici, frumos condimentati, de aripioare crocante si picante. Mintea mea e complet sudjugata in acele momente. Si iata-ma, mancand mici. Iau o gura si simt… o chestie vascoasa si ciudata. O portie de aripioare… uleioase, cu o consistent si un gust naspa. Nu se potriveau deloc; imaginea din capul meu, cu gustul si senzatia pe care le-am trait.

De aceea, sunt convinsa ca unele din cele mai importante moment de pe drumul meu, au fost acelea in care am mancat carne. Nu s-a intamplat de multe ori; cam de 4-5 ori intr-un an. Insa de fiecare data impactul a fost mare.

Acum nu mai am pofte din astea. Si sunt relaxata si in directia poftelor viitoare, daca vor mai fi.

Cum arata lumea mea

E abundenta. Pe masura ce “renuntam” la un produs animal, vedeam o multime de alte variante. Si imi apar in continuare. Nu am nici o senzatie de renuntare, de compromis, de extremism. Sunt inconjurata de bunataturi.

Am o prietena care e incantata cand ma vede mancand fructe. Le savurez intr-un mod diferit. E ca si cum papilele mele gustative se bucura de fiecare contact. Si eu ma bucur cu ele.
Am citit ca atunci cand devii vegetarian, se ascut simturile. Probabil ca asta o fi.

Simt ca a fi vegetarian e contributia mea umila la sanatatea planetei noastre. Impactul industriei carnii asupra ei e devastator (dar asta e subiectul altui post). Iubesc faptul ca nici un animal nu mai e ucis sau exploatat din cauza mea. Si am o mare certitudine ca in decursul vietii mele nu voi avea vreuna din bolile de nutritie care ne devasteaza societatea (boli cardiovasculare, diabet, etc).

Concluzia…

Sa fiu vegana, e simplu si frumos. N-are nici o legatura cu ce credeam eu ca e, si e o parte esentiala din cine sunt.

Vegetarian pentru o zi – Meniu by Diana Luppa

Micul dejun

Smoothie cu spanac si portocale

Consider ca cele mai sanatoase variante de mic dejun sunt smoothie-urile sau sucurile proaspete de fructe.

De cele mai multe ori beau suc de mere cu morcovi, de portocale (600-800 ml), sau acest minunat smoothie cu spanac.

Pranz

Supa-crema de mazare

Ador mazarea. Cruda, gatita, in orez, salata, singura sau in combinatii. De aceea, mananc recent supa de mazare. Raw sau gatita.

De data asta iti propun varianta gatita.

Orez cu cartofi in stil indian

Cred ca in alta viata am trait in India J. Sunt innebunita dupa aromele lor si pun curry unde ar trebui si unde nu ar trebui.

Iar reteta asta m-a cucerit din prima secunda.

Seara

Salata de gorgonzola cu struguri si nuci caramelizate

Salata asta e un minunat echilibru de sarat, dulce, crocant si catifelat. O sa-ti placa!

Snack-uri

Mananca fructe. Crude, uscate sau sucuri proaspete. Cat mai multe, si de fiecare data cand iti e foame intre mese.

Vrei ceva dulce?

Incearca Banana Goodie Shake. E foarte simplu de facut si tare bun.

Poti invata mai multe despre a fi vegan de la Diana Luppa, in cadrul workshop-ului ReCreiere din 25.05.2013

Soufle usor de urda si ierburi de primavara

April 8, 2013 By In Branza, Iaurt, Ierburi Aromatice, Pranz, Retete Vegetariene

De cand a inceput primavara, de fiecare data cand ajung la piata Domenii, sunt atat de fermecata de tarabele pline cu verdeata, incat plec cu mult mai mult decat as avea nevoie sa consum in cateva zile, pana ajung din nou. La fel s-a intamplat si saptamana asta – am plecat de 4-5 legaturi de leurda, 7-8 de patrunjel, 4 de untisor, 3 salate verzi si o multime de ridichi, deci cu mult, mult mai mult decat mi-ar asigura un consum de plante proaspete.

Asa ca oricat nu-mi place sa le procesez, ci sa le mananc proaspete, a trebuit sa caut o solutie pentru a le integra intr-un preparat cald, dar cat mai simplu. Si am ales soufle-ul, sau sufleul, insa in varianta foarte light – fara faina. A iesit ceva foarte pufos, foarte, foarte aromat, si cu o culoare vesela de primavara.

Ingrediente pentru Soufle de urda cu ierburi de primavara

300 g de urda proaspata de la tarani

3 oua ecologice

1 legatura de patrunjel, 1 legatura de untisor si 1 legatura de leurda, 1 legatura de ceapa verde cat mai proaspete

1 lingura de pesto (pasta de busuioc)

1 borcan de iaurt de casa proaspat sau iaurt grecesc

sare si piper proaspat macinat

Ingrediente pentru salata

2 ridichi

1 morcov taiat fasii cu ustensila de decojire a cartofilor

cateva frunze de loboda

cateva frunze de untisor

suc de lamaie proaspat stors

ulei de masline extravirgin

sare si piper proaspat macinat

Se sparg ouala si se separa albusurile de galbenusuri. Albusurile se bat pana cand spuma este foarte ferma. Galbenusurile se amesteca impreuna cu urda zdrobita, iaurtul si verdeturile taiate foarte marunt si pesto. Amestecul de urda si verdeturi se baga la blender, pentru a-l omogeniza. Se condimenteaza cu sare si piper, si se adauga albusurile spuma, amestecand foarte usor, de la fundul castronului spre exterior, pentru a nu pierde din consistenta spumoasa a albusurilor. Se unge un recipient de portelan cu ulei, se toarna compozitia si se da la cuptorul incins la 170 grade, pentru o ora. Soufle-ul va ramane umflat datorita temperaturii pentru maxim 10 minute, deci daca vreti sa-l serviti bosumflat, trebuie sa-l lasati in cuptor pana il aduceti la masa. Eu l-am mancat cu salata de morcov si ridichi, vesela ca o zi insorita de primavara.

Si pentru ca vorbim de leurda, voi trimite reteta pentru provocarea Dulce Romanie, gazduita luna aceasta pe blogul cu fotografii minunate Cat’s Kitchen

Vegetarian pentru o zi cu Andie de la Retete Veggie

April 8, 2013 By In Vegetarian pentru o zi

Andie este unul dintre cei mai cunoscuti autori din comunitatea noastra veggie, si nu numai datorita faptului ca blogul ei este printre primele deschise. Pe Retete Veggie gasesti o multime de experimente culinare interesante, ingrediente noi si fotografii pline de viata, si va mai spun un secret. Andie detine “cheia suprema” a celebrelor macarons, care ii ies de fiecare data ca la carte. Mai nou, a creat un canal pe You Tube, unde o puteti vedea gatind, inclusiv reteta de macarons.

Dar cea mai importanta este experienta Andreei in dieta vegetariana, din povestea careia avem o multime de invatat – despre motivatiile alegerii unei diete veggie, despre  cum sa treci peste “glumele” prietenilor legate de alegerea ta, despre ingredientele noi si despre cum sa manaci sanatos intr-o lume bombardata de optiuni nesanatoase ne vorbeste astazi cu drag Andie.

“…Decizia de a fi vegetarian trebuie luata dupa o perioada de chibzuire atenta si trebuie sa aiba la baza o motivatie reala si puternica, asumata” – Andie, Retete Veggie

~ ~ ~

Nu sunt vegetarianul tipic: sunt incredibil de mancacioasa si pofticioasa si asta se vede in bucataria mea. Cand m-am lasat de carne nu am facut-o pentru ca nu mi-ar fi placut la nebunie gustul, ci pentru ca am inteles ce efecte devastatoare avea consumul de carne pentru organismul meu in special si pentru mediu/animale in general. In mod ciudat, nu mi-a fost deloc greu; poate pentru ca daca stim sa ne disciplinam mintea capatam constientizarea faptului ca blocajele de pe drumul schimbarii nu-s de natura fizica si nici macar nu-s exterioare, ci depind in intregime de noi.

Acum aproape 13 ani sa fii vegetarian era un lucru foarte rar. Nu numai ca nu existau atatea informatii despre nutrititie cate exista acum, dar si ingredientele mai speciale erau foarte rar de gasit: nici nu auzisem vreodata de spirulina, chlorella, quinoa, chia sau unt de cocos si nu se punea problema sa te duci la un restaurant si sa ti se ofere altceva decat cascaval pane cu cartofi prajiti. Despre atitudinea celor din jur nici nu va mai povestesc: propria mea familie, colegii, prietenii ma considerau o ciudata si incercau sa strecoare pe ascuns carne in mancarea mea.

Mi-a fost intotdeauna greu sa inteleg de ce oamenii simteau nevoia sa ma atace verbal la fiecare masa, dineu, gratar, cocktail, petrecere, aniversare, insa am inteles in timp ca exista in fiecare din noi o teama neexplicata de nou, de schimbare. Practic, oamenii se simteau amenintati de ideea ca stilul lor de viata a putea fi fundamental gresit, sau cel putin asta am inteles eu. Aceasta intelegere a si format omul care sunt acum si stilul blogului meu: incerc sa impartasesc oamenilor din cunostintele si experienta mea, sa la prezint un model viabil de vegetarian modern fara a-i agresa la randul meu sau a le incalca liberul arbitru. Consider ca decizia de a fi vegetarian trebuie luata dupa o perioada de chibzuire atenta si trebuie sa aiba la baza o motivatie reala si puternica, asumata; altfel, riscul de a o abandona la primul sau al doilea hop ramane foarte prezent. Imi e teama pentru oamenii care se apuca de vegetarianism fara sa fie atenti la ce mananca, inlocuind carnea cu lactate sau produse ultra procesate: am facut si eu aceasta greseala candva si mi-a cauzat o anemie feripriva pe care nu o voi uita usor.

In prezent sunt in cautarea echilibrului in dieta mea, ca orice om preocupat de propria sanatate intr-o lume din ce in ce mai industrializata si globalizata: am crescut considerabil consumul de legume si fructe proaspete, de apa, am scazut numarul de lactate, incerc sa mananc cat mai multe cereale integrale, imi fac painea exclusiv in casa si folosesc tehnici cat mai putin agresive de pregatire a mancarii (aburi, posare, fierbere, coacere, etc.). Pe blog incerc sa ofer oamenilor alternative pentru produsele cu carne/lactate astfel incat sa le arat ca nu se pierde nimic in aceasta tranzitie, din contra, se castiga o bogatie de gusturi si ingrediente pe care, ca omnivor, nu stai sa le cauti sau sa le banuiesti.

In articolul meu despre inlocuitorii de oua si lactate am prezentat foarte multe retete care ajuta la realizarea acestei tranzitii.

In incheiere nu pot decat sa va doresc multa sanatate si multa iubire, caci viata fara oricare din ele e searbada si plina de tristete.

Si nu uitati: love veggies, love life!

 

Vegging Out – Lansarea meniului de primavara la Satya

April 5, 2013 By In Comunitatea Veggie, Vegging Out

Un vant de primavara, niste nori de ploaie datatoare de viata, miros reavan de verde  – asa a inceput seara de joi, o seara minunata in care am participat la lansarea meniului de primavara de la restaurantul Satya.

De cum am intrat in curtea restaurantului, ne-a intampinat o atmosfera care indeamna la relaxare, de la terasa in aer liber, colorata ca in povesti, la casuta superba care-l gazduieste, decorurile de bun gust si personalul extrem de amabil. A fost o reuniune intima, cu muzica chillout, cu discutii interesante, multe fotografii, si cu degustare de delicii sanatoase, pline de nutrienti si de savoare.

Restaurantul Satya este printre primele restaurantele vegetariene si vegane din Bucuresti, si experienta isi spune cuvantul. O cina la Satya este o experienta completa, cu feluri vegetariene care duc cu gandul catre portile Orientului. Influentele indiene si libaneze si-au pus amprenta si asupra meniului de primavara, care pe langa o multime de salate ingenioase, cuprinde si combinatii falafel, halloumi, paneer (un fel de branza pe care am gustat-o pentru prima oara aseara), deserturi cu fructe exotice si curmale.

Felurile de mancare vegetariene pline de savoare au fost insotite de doua “licori magice” – bautura din kombucha, ciuperca orientala despre care am mai vorbit pe blog, si hidromel.  Kombucha are un gust dulce-acrisor, si este o bautura puternic detoxifianta, bogata in antioxidanti si un stimulent excelent pentru digestie. Hidromelul este o bautura foarte usoara si racoritoare, obtinuta dintr-un amestec de apa pura, miere si polen, lasat sa fermenteze. Gustul este fructat, dulce si acidulat, ca un fel de cocktail Bellini (sampanie+piure de piersici), numai ca bautura este complet naturala, si mai mult, este o comoara de vitamine, enzime si hormoni naturali.

De-abia astept sa ma rasfat la vara, pe terasa Satya, desprinsa din 1001 de nopti, un pahar de hidromel rece ca gheata alaturi de fabulosul desert pe care l-am descoperit aseara – prajitura calda cu miez de curmale, alaturi de sorbet de kiwi, lime si menta – minunat!

Iata cateva “selectii” din meniul de primavara:

 

 

 

 

 

 

O tarta vegana “with a twist” si un pic de magie cu seminte de in

April 3, 2013 By In Gustari, Retete de post, Retete Vegane, Retete Vegetariene, Tofu

Asa cum stiti, eu sunt un mare fan al felurilor de mancare cat mai putin complicate. Imi place grozav modul de gatit italian, unde arunci 2-3 ingrediente proaspete intr-o tigaie, condimentezi un pic si gata, ai obtinut cel mai gustos sos din lume! In general, orice este prea complicat, cu multe stadii de procesare si multi pasi de urmat, nici nu-mi reuseste si nici nu am prea multa rabdare sa duc la final.

Cand vine vorba de alimentatia vegana sau de retete de post, lucrurile ar putea sa para mult mai complicate. Eu m-am ferit pana acum de inlocuitori de toate felurile, de oua, unt, uleiuri etc, insa nu poti gati in fiecare zi de post paste, pizza sau supa. Am cautat insa o varianta cat mai la indemana pentru a inlocui oul din unul dintre felurile mele favorite – tarta. M-am tot gandit cum sa produc o tarta de post foarte usoara, foarte aromata, si pana la urma am gasit cea mai light varianta – o tarta vegana fara crusta, pe care am micsorat-o pana la stadiul de imbucatura, transformand-o intr-un fel de mancare de post extrem de usor de preparat si consumat.

Obisnuita sa pregatesc aluat de tarta, tinut la rece, intins in tava, bagat la cuptor, scos, acoperit cu umplutura, sa pregatesc amestecul de legume si branzeturi, lianturi de oua si iaurt, deci obisnuita cu o multime de pasi, m-am trezit un pic stinghera in fata unui castron in care nu aveam decat niste tofu zdrobit si niste verdeturi, intrebandu-ma cum ar putea iesi vreo forma si vreun gust doar din atata lucru.

De aici vine frumusetea – tarta vegana se prepara foarte, foarte repede, din foarte putine ingrediente si fara prea mare bataie de cap si spalat de vase. Cum se incheaga ingredientele? Aici intervine un pic de magie, ca in “Amintiri din copilarie”. Secretul consta in micile seminte de in, care au proprietatea de a deveni vascoase in combinatie cu apa, datorita fibrelor solubile pe care le contin. Nu numai ca inlocuiesc cu succes oul si leaga , semintele de in inmuiate previn formarea de gaze toxice in stomac. Totusi, atunci cand consumati seminte de in intregi, beneficiati doar de fibrele lor solubile, nu si de nutrientii lor minunati. Pentru a extrage maximum de nutrienti din semintele de in, este nevoie sa le consumati macinate.

Pentru ca tarta mea sa fie “with a twist”, am introdus in poveste sumac-ul. Intotdeauna adaug in tarte un strop de suc de lamaie proaspat stors, pentru un gust cat mai fresh. Fiind prima mea tarta vegana, am vrut ca totul sa fie special, asa ca am inlocuit sucul de lamaie cu sumac, un condiment cu un gust acrisor si plin de savoare, care a schimbat complet ideea de tarta, si care a facut-o si foarte prezentabila, datorita culorii rosiatice. Unde mai pui ca sumac-ul are si proprietati antioxidante si, impreuna cu semintele de in, fac din micutele tarte vegane niste gustari foarte usor digerabile.

Ingrediente pentru tarta vegana cu spanac, leurda, tofu si sumac

200 g tofu natur

2 fire de ceapa verde

1 legatura de leurda

2-3 pumni de frunze de spanac proaspat

2 linguri de seminte de in

1 lingura de seminte crude de dovleac

1 lingura de sumac (eu l-am cumparat de la magazinul arabesc Al Amir din Crangasi)

1 lingura de ulei de masline

sare si piper proaspat macinat

Frunzele de spanac se spala bine si se lasa la scurs. Semintele de in se pun intr-un castronel cu 50 ml de apa, si se lasa 10-15 minute. Intr-un castron se zdrobeste tofu, se adauga leurda rupta grosier si ceapa verde taiata marunt. Intr-o tigaie se pune uleiul de masline, se zdrobeste in el usturoiul pentru aroma si se adauga imediat frunzele de spanac. Se lasa sa se inmoaie si se trec in castronul cu tofu. Se adauga semintele de in scurse, semintele de dovleac, sumac-ul, sare si piper, si se amesteca bine. Pentru a se lega si mai bine puteti sa mai adaugati cateva picaturi de ulei de masline.

Se taie hartie de copt in patrate mici cat sa acopere niste forma de muffins, si se umplu cu amestecul pentru tarta. Se dau la cuptor la 17o grade pentru jumatate de ora. Gustul seamana pe undeva cu cel de drob vegetarian, insa savoarea sumacului schimba complet ecuatia. Eu le-am mancat cu mustar, insa pot fi combinate si cu un sos de iaurt cu tahini, sau un sos dulce-acrisor, sunt foarte versatile. De asemenea, puteti inlocui elementele verzi in functie de specificul pe care-l doriti – puteti pune tofu, rosii uscate, anghinare si busuioc pentru savoare italiana, sau vinete, humus si curry pentru savoare orientala.