La Patiseria Fadel am ajuns dintr-o intamplare, iarna, in preajma Craciunului. O pravalie mica, pe Jean Louis Calderon, intr-o zona veche si frumoasa a Bucurestiului, unde toate produsele se fac in house, chiar de catre Fadel, alchimistul si stapanul patiseriei. De cum intri, te simti ca intr-o poveste din 1001 Nopti, inconjurat de tipsiile imense doldora de bunataturi cu fistic, nuci, curmale, rodii, smochine, crema de lapte, cataifuri, dulceturi si alte minunatii care mai de care mai suculente si mai decadente.

E greu sa nu cazi in pacatul “cate putin din fiecare” sau “dar asta ce e, bine, puneti si din ea cateva bucati”. Nu stiu daca s-a intamplat vreodata sa plec doar cu un singur deliciu de la Fadel. De obicei iau cel putin doua, si de fiecare data printre ele se numara biscuitii cu smochine sau curmale.

De ceva timp incoace, Fadel a diversificat oferta, si printre tipsiile cu cataifuri a aparut o vitrina de unde poti sa targuiesti alte produse arabesti numai bune pentru o masa cu specific: branza halloumi, bulgari de branza picanta, tahini, suc de rodii, dar mai cu seama humus. In casolete generoase, pudrat cu boia fina si dres cu patrunjel proaspat, humus-ul lui Fadel este poate cel mai bun din Bucuresti si mai ales cel mai ieftin – 10 RON caserola.

Ieri am gasit in plus pateuri proaspete cu spanac, cartof sau ciuperci.

Dulciurile nu sunt ieftine, intre 30 si 45 RON/kilogram, insa sunt foarte satioase, si cu 20 RON iei o caserola cu de toate cu care poti sa-ti rasfeti invitatii, sau pe care sa le savurezi timp de cateva zile la desert sau la micul dejun.