Consum cel putin 4 iaurturi pe saptamana, am incercat diferite marci, insa de ceva timp nu reusesc sa mai gasesc gustul acela de iaurt adevarat, pur, cu gust acrisor. Daca citesti etichetele, te ingrozesti – extracte de proteine din lapte, lapte praf, pasteurizat, smantani, zahar, arome si alte nebunii – in conditiile in care iaurtul inseamna lapte, ceva culturi vii de bacterii si cam atat. De cand cu Studiul China s-a propus un declic in mintea mea, si imi pun cateva intrebari inainte de a manca produse lactate, dar nu pot renunta inca de tot. Lapte beau foarte rar, dar iaurtul e inca o gustare de baza. Macar sa merg pe o varianta naturala, mi-am spus, si iata-ma cu 2 litri de lapte de tara, pregatita pentru alchimia iaurtului de casa.

Ingredientele sunt simple – la doi litri de lapte nepasteurizat adaugi un borcanel de 100-150 grame de iaurt cat mai natural (fara zahar, fructe si alte adaosuri).

Laptele se fierbe si se lasa la racit (ce placere sa spargi crusta de grasime, ca-n copilarie), iar cand este inca un pic caldut se ia un polonic, se amesteca cu iaurtul ca sa nu se formeze cocoloase, iar pasta rezultata se integreaza in laptele caldut si se amesteca bine. Se trece intr-o oala de lut cu capac, care se lasa 24 ore langa o sursa de caldura (de exemplu langa calorifer).

In acest moment vei gasi in oala o pasta acrisoara, care nu are prea mare legatura cu acea consistenta cremoasa a iaurtului, asa ca vei trece la urmatorul pas – strecurarea. Acopera o strecuratoare cu un tifon curat, si toarna continutul oalei peste tifon. Lasa la scurs zerul cel putin 5-6 ore, sau pana cand iaurtul are consistenta dorita.  E bine sa stai verifici din cand in cand consistenta iaurtului, pentru ca pana a ramane doar smatana este un singur pas.

Rezultatul este un iaurt foarte natural, nefortat, fermentat natural, perfect pentru a fi servit la micul dejun impreuna cu musli de casa cu fructe.