Browsing Category

rosii

Mancare rapida de post cu linte si spanac

Mancare de linte cu spanac-front

Chiar daca nu se simte dupa vremea de afara, plantutele stiu ca a venit primavara, asa ca piata s-a umplut din nou de spanac si urzici proaspete. Dupa o perioada atat de mohorata, ar fi fost bine sa avem parte si de o baie de soare, insa in lipsa, ne multumim cu plantutele proaspete pentru a ne regenera organismul.

De vreo saptamana, spanacul troneaza la mine in bucatarie, colorand in verde smoothie-urile, o galette cu fasole alba si anghinare, o frittata si o salata cu alune si stafide. Iar ieri a venit randul unei mancari de linte sa se sa se gateasca in verde crud si sa se imbogateasca cu nutrientii minunati din spanac.

Despre nutrientii si beneficiile consumului de spanac am mai vorbit aici, insa este bine sa stiti inainte de toate, ca, la fel ca celelale surori ale sale cu frunze verzi (patrunjel, broccoli, kale, mangold, frunze de sfecla), spanacul este in primul rand o sursa nesperata de Calciu si de proteine, care sunt asimilabile de catre organism atunci cand spanacul este gatit. In plus, mai contine si o mare cantitate de Vitamina K, responsabila cu metabolizarea proteinelor necesare sanatatii oaselor, Vitamina A, care asigura sanatatea pielii si a vederii, si sustine sistemul imunitar, dar si Magneziu, responsabil cu toate schimburile energetice si cu balanta Sodiu-Potasiu la nivel celular.

In plus, spanacul este sarac in calorii si delicios in combinatie cu usturoi si ulei de masline, asa ca nu aveti nici un motiv pentru care sa va feriti de el! Incercati pe cat posibil sa cumparati spanac crescut fara pesticide si alte minuni, pentru a nu include in alimentatie cu cocktail de chimicale in loc de nutrienti proaspeti. Incercati la fermele si distribuitorii de fructe si legume din agricultura ecologica (Biodumbrava, Ecoshopping, Cosul cu Legume), sau alegeti sa cumparati de la taranii care vand spanac cu frunza mica, si tulpinile firave. Evitati spanacul acela foarte frumos, cu frunza mare si viguroasa.

Ingrediente pentru Mancare de Linte cu Spanac si Rosii, servita optional cu iaurt (pentru 2 persoane)

*se poate folosi in post, fara iaurt

200 g linte verde

200 g spanac proaspat

400 g suc de rosii

1 lingurita de curry

1 ceapa medie, taiata fin

2 catei de usturoi, zdrobiti

1 lingura de ulei de masline

1/2 lingurita de sare roz de Himalaya

piper proaspat macinat

150 ml iaurt slab (eu folosesc Iaurt Bio cu 3.5 de la Olympus)

Lintea se lasa la inmuiat peste noapte, in multa apa. Se arunca apa, si umple o oala cu apa proaspata si se pune lintea la fiert, timp de 30 minute, pana se inmoaie putin, dar structura ramane crocanta – nu vrem sa obtinem un piure, ci o mancare consistenta, cu fibre. Spanacul se spala bine cu multa apa rece. Se incalzeste uleiul intr-o tigaie si se caleste ceapa la foc mic pana se inmoaie, apoi se adauga usturoiul, curry-ul si spanacul, care se va inmuia imediat la caldura. Se lasa sa scada lichidul eliminat de spanac, se adauga sucul de rosii si lintea, si se lasa sa fiarba cinci minute. Se condimenteaza cu sare si piper proaspat macinat, si se serveste calda, cu iaurt.

 

Supa minestrone cu legume de toamna, ca in Toscana

supa minestrone 2-s

Pe masura ce vremea se trece, frunzele uscate se aduna si fumega a pustiu, croncaneli indepartate se aud seara de seara, se instaleaza nevoia de comfort food, iar mancarurile gatite, painea de casa si supele isi fac din ce in ce mai des aparitia prin bucatarie. Imi plac grozav ciorbele bine acrite cu bors de casa, care dreg digestia, dar ma atrag si supele cu arome bazice de toamna, incarcate cu boabe delicioase bine fierte, pline de proteine. Nimic nu se potriveste mai bine cu o dupa-amiaza de toamna decat o supa minestrone bine legata cu legume de toamna, aromata cu buchetele de oregano, plouata din belsug cu parmezan, si mancata cu paine prajita unsa bine cu ulei de masline si usturoi.

Zilele trecute am descoperit un blog superb, Hortus Cuisine, cu retete clasice, vegetariene, gatite cu legume crescute in propria gradina de vis undeva in Italia, ilustrate cu fotografii superbe care reflecta autenticitatea atmosferei bucatariei italiene. Retetele nu sunt reinventate, ci sunt interpretate in stilul cel mai clasic cu putinta, folosind ingrediente de cele mai multe ori pregatite in casa sau crescute in gradina – pesto si paste facute in casa, frittata cu legume de tara, sau celebra supa minestrone, construita pas cu pas, aroma cu aroma, dupa adevarata reteta italiana toscaneza. Mancarea din Toscana este foarte “sincera”, gustul legumelor este brut, iar combinatiile “di monte” iti aduc aminte de relieful molatec de dealuri, dar si de versantii abrupti din zonele nordice – o mancare care ti se adreseaza direct, fara ocolisuri si fara orice fel de artificii, asa cum este pregatita de secole.

Inspirata de reteta lor, dar si de legumele de toamna alese cu grija din Obor, m-am pregatit pentru prima mea supa minestrone, care s-a dovedit o minunatie. Usor dulceaga de la soffrito si dovleac, puternic aromata de la oregano, putin aspra dar plina si sanatoasa de la boabele tomnatice, supa mea minestrone a fost incununarea acelei zile galben-aramii din an, cu mai multe ore decat oricare alta.

Ingrediente pentru Supa minestrone ca in Toscana

* este foarte important ca legumele sa nu fie de la supermarket, ci de la piata, alese cu grija de pe tarabele taranilor cu mainile muncite de camp. In felul asta nu numai ca obtii un gust bun, dar pregatind supa vei intra in armonie cu tot ceea ce te inconjoara – natura care iti va imprumuta culorile din farfurie, legumele de toamna romanesti care ti se potrivesc energetic si taranii care se vor bucura sa-ti vanda produsele pentru care au muncit.

Pentru soffrito:

4-5 linguri de ulei de masline extravirgin

3 catei de usturoi

o ceapa alba mare, sau doua mai mici

3 morcovi medii, curatati

jumatate de telina medie, cu tulpini si eventual frunze daca mai gasiti (eu le aveam la congelator)

cateva frunze de salvie (eu am preferat aroma de oregano, din care am pus 3 crengute uscate)

Pentru  supa

3 dovlecei medii (se pot inlocui cu o leguma radacinoasa – patrunjel, pastarnac)

2 cartofi medii curatati

o felie de dovleac

250 ml de sos de rosii (eu am folosit 2 rosii mari, bine coapte, printre ultimile capturi de rosii de gradina din sezonul acesta)

3 – 4 frunze de sfecla, sau kale, sau mangold (eu am folosit stevie proaspata)

50 g linte verde

150 g fasole asortata – eu am folosit fasole noua cu bob mic, fasole pestrita, fasole Mung si fasole clasica, cu bob mare- dar puteti folosi orice amestec de boabe, inclusiv naut si fasole neagra

o bucata de parmezan de buna calitate

sare si piper proaspat macinat

Fasolea se lasa la inmuiat peste noapte, iar dimineata se da in clocot de 3 ori, de fiecare data schimbandu-se apa, apoi se lasa la fiert la foc mic timp de trei sferturi de ora. Se scurge de apa si se pastreaza pentru supa.

Se pregatesc legumele – cartofii, morcovii, dovleacul, telina si dovleceii se spala bine si se taie cubulete mici. Ceapa se taie marunt iar cateii de usturoi se zdrobesc cu cutitul. Se incinge uleiul de masline intr-o oala cu fundul gros, se adauga ceapa, usturoiul zdrobit, morcovii, telina cu tot cu frunze si crengutele de oregano. Se caleste totul la foc mic pana cand toata bucataria se umple de arome delicioase. Se adauga cartofii, fasolea, dovleacul, rosiile, jumatate din bucata de parmezan rasa, apa cat sa acopere legumele cu cativa centimetri, si se la foc mic pana da in clocot 10 minute. Acesta e momentul in care se pune sare, si se adauga lintea, dovleceii si frunzele verzi, si se lasa sa fiarba linistita la foc mic timp de 30 minute. Din cand in cand mai verificati supa pentru a vedea daca nu cumva a scazut de tot zeama (caz in care mai adaugati apa). Puteti face supa oricat de densa vreti, insa varianta originala este cu mai multe legume decat zeama. Cand supa este aproape gata, mai dregeti gustul cu sare (daca mai e cazul) si piper, si trageti-o de pe foc. Se serveste cu parmezan ras si cu paine de tara unsa bine cu ulei de masline si usturoi, si prajita pana devine crocanta la suprafata. O minunatie!

 

 

 

 

Curry de legume de toamna, cu iaurt aromat cu cardamom

curry de legume de toamna 1-s

Piata Obor, toamna… tarabe incarcate, culori tari, arome, forfota… Imi ia o ora minim sa targuiesc tot ce am pe lista, si de fiecare data plec cu mult mai multe decat aveam nevoie. De data asta a fost prea mult broccoli si o conopida prea mare. Cand am desertat cosul cu legume si fructe, ultimile rosii de camp, rostogolite vesel intre buchetele vii de broccoi si conopida, mi-au adus aminte de reteta Andrei de curry cu legume. Si de arome puternice. Luasem tot din Obor si o pudra de turmeric, pentru o bautura pentru imunitate, asa ca aveam tot ce-mi trebuie ca sa dedic pranzul de sambata Indiei si adaptez ideea aromata a Andrei.

Desi imi place mult sa experimentez gastronomii diferite, cateodata mi-e un pic teama sa pregatesc o mancare pe care nu am savurat-o in tara sa de origine, mai ales pentru ca eu niciodatanu respect retetele intocmai, ci adaug sau scot ingrediente dupa instinct.

Am mancat delicii grecesti, turcesti, spaniole, arabesti sau italiene la ele acasa, insa pentru felurile indiene ma bazez exclusiv pe cartile de bucate, pe instinct, pe ce-am gustat la restaurantele cu specific, si, in cazul de fata, pe experienta celor care stiu exact ce trebuie folosit si ce gust trebuie sa aiba o astfel de mancare in tara de origine. Andra spune “Un curry reusit este un amestec de stiinta, chimie si fler: fiecare condiment are ritmul sau propriu in care ti se destaiunuie, invaluindu-te cu aroma sa uneori intensa, alteori atat de subtila incat abia daca reusesti sa o distingi.”

Rezultatul a fost minunat! In curry-ul meu de legume, toate aromele de toamna s-au impletit perfect cu gustul acrisor al rosiilor, cu dulceata laptelui de cocos si cu aromele discrete ale cardamomului si turmericului. Un pranz delicios, savuros si plin de nutrienti!

Ingrediente pentru curry de legume de toamna, cu iaurt aromat cu cardamom (pentru 4 portii)

1 inflorescenta medie de broccoli de gradina

1 conopida mica

200 g de ciuperci de orice fel (eu a folosit champignon cu palarie neagra)

200 g de branza tofu sau paneer

3-4 rosii mari de gradina, bine coapte

1 ceapa alba mica

2 catei de usturoi

200 ml lapte de cocos

2 linguri de ulei de arahide

1 lingurita de seminte de chimen

1/2 lingurita de pudra de turmeric

1/2 lingurita de pudra de chilli

zeama de la o lamaie verde (lime)

cateva frunze de coriandru sau patrunjel

cateva pastai de cardamom

Legumele se spala bine, se desprind buchetelele de broccoli, iar cele de conopida se lasa cateva minute in apa cu sare. Intr-o tigaie groasa si inalta se caleste ceapa taiata marunt, se adauga semintele de chimen si usturoiul, se lasa un minut-doua, pana se degaja aroma, se adauga ciupercile taiate, buchetelele de broccoli si conopida, si se lasa cateva minute, amestecand din cand in cand. Se adauga rosiile taiate marunt, si condimentele, si se lasa totul sa fiarba la foc mic pana cand legumele incep sa se inmoaie. Se adauga laptele de cocos si zeama de lamaie, si se mai lasa 5 minute la fiert. Separat se trage la gratar tofu feliat si bine scurs, si se adauga in curry inainte de a-l lua de pe foc. Se presara totul cu frunzele de coriandru (eu am folosit patrunjel de-al nostru pentru ca nu am avut coriandru). Se serveste simplu, cu iaurt aromat cu seminte de cardamom si zeama de lamaie verde. Un deliciu!

 

 

 

 

 

 

 

 

Zacusca de la tanti Virginica

zacusca-s

In peregrinarile mele prin Transilvania din luna lui rapciune, am descoperit nu numai natura in straie aramii de toamna (imbracate mult mai repede decat la noi), livezi cu meri incarcati cu mere micute, imbujorate, de tara, dealuri molcome si tufisuri de macese in parg, ci si oameni indragostiti de natura si de traditii. Am gasit apicultori cumsecade, de la care mi-am facut stocul de miere si propolis pentru iarna, si am mai gasit-o pe… tanti Virginica.

O femeie de la tara, intre doua varste, cu o gradina de poveste. In fiecare dimineata devreme, Virginica iese printre straturile de rosii si vrejurile de ardei si vinete, vorbeste cu ele asa cum ar vorbi cu proprii copii plecati la oras, le curata de uscaturi, le uda din belsug, le descanta de cele rele si le lasa fericite in bataia soarelui si a vantului dulce de toamna, sa se coaca precum odinioara. Fara afuriseli moderne, fara prafuri si licori spurcate. In gradina ei te simti ca in Dumbrava Minunata – frunzele fosnesc in bataia vantului, gazele bazaie in razele de soare filtrate de norii tomnateci, roadele cresc natural in aerul tare si umed dintre dealuri, e totul farmec si armonie la tanti Virginica.

Cand am ajuns eu in Mures la gradina, Virginica se pregatea inca din zori de marea aventura a toamnei – culegerea roadelor si prepararea zacuscai, dupa o reteta pastrata din mama in fiica, zacusca ce a facut-o cunoscuta in tot tinutul. Nicaieri in Mures nu mananci zacusca mai buna decat la tanti Virginica. Intr-o atmosfera vesela, femeia cu batic de sarbatoare alegea cu grija legumele parguite, si pretutindeni in gradina gaseai cosuri si ladite din care alunecau vesele rosiile, ardeii si vinetele pregatite pentru zacusca.

In mijlocul gradinii s-a incins focul mare de lemne si fiecare leguma a trecut pe rand prin parjoala, scotand la iveala seva cea dulce. Mainile femeii au curatat cu rabdare, in tihna, negura jarului de pe ardei si vinete si in curand ceaunul imens, mostenit de la bunica, a inceput sa borboroseasca iar aburii ademenitori s-au raspandit peste intregul sat – “Virginica face zacusca Ei”, s-a murmurat, si cu totii au asteptat cu infrigurare gustul cel minunat.

La fel si eu. Iar asteptarea a meritat fiecare minut, caci dupa ce am luat cu lingura de lemn zacusca direct din ceaunul fierbinte si am desirat-o pe o felie de paine cu cartofi facuta in casa am stiut ca am intrat sub vraja.

Nu stiu daca gasesc cuvintele potrivite pentru a va descrie gustul. Prima senzatie este de catifelare, de cremozitate, de imbinare perfecta a unor arome atat de diferite si totusi atat de potrivite. Apoi, dintr-o data, simti gustul incredibil – rosia acrisoara, ardeiul dulce, vanata cremoasa, ceapa dulceaga si aromata, totul invaluit in savoarea aceea incredibila de aer tare de tara, de foc de lemne, de leguma proaspata perpelita cat se cuvine. Nu stiu ce-i face tanti Virginica, insa niciodata nu am mai gustat asa o bunatate.

De la Virginica am plecat cu o transa de borcane de zacusca proaspata, pe care am reusit sa o conving sa mi le dea ca sa arat si altora ce zacusca minunata am descoperit. Femeia nu face zacusca in cantitati mari, ci doar cat sa dea copiilor de la oras si vecinilor din sat, asa ca m-am bucurat grozav ca am prins si eu cateva borcane, ca sa descoperiti si voi gustul cremos si aromat. Ce ziceti, o bagam pe tanti Virginica in afaceri?

Daca vreti sa comandati Zacusca de la Virginica, imi puteti lasa un comentariu aici, sau imi puteti scrie pe mail la anamaria _ stanciu @ hotmail.com, sau pe pagina de Facebook. Sunt disponibile doua feluri de zacusca: simpla si cu fasole, o reteta veche ardeleneasca.

Zacusca de la Virginica are urmatoarele ingrediente: vinete, gogosari, ceapa alba, suc de rosii facut in casa, foi de dafin, ulei, sare. Zacusca cu fasole contine in plus si fasole alba romaneasca.

*Toate legumele sunt crescute in gradina lui Tanti Virginica, fara chimicale

Pretul: 20 RON/borcan 400 g, plus taxe de expediere 15 RON/colet

UPDATE: Toate borcanele cu zacusca din primul lot au fost deja comandate! Daca doriti zacusca de la tanti Virginica va rog sa-mi dati din timp un mesaj cu numarul de borcane pe care il vreti, pentru ca voi mai primi o transa cat de curand.

 

 

Salata calda cu naut, rosii coapte si frunze de sfecla

Salata cu naut si frunze de sfecla-s

Chiar daca suntem in sezonul in care ingredientele proaspete abunda pe toate tarabele, niciodata nu ma satur de a descoperi noi suprize care sa imbogateasca dieta vegetariana cu nutrienti valorosi.

De cand a aparut sfecla proaspata, ma atrage ca un magnet minunata combinatie de culori care ii incununeaza tulpina. Pentru ca da, mai sunt si alte lucruri bune legate de sfecla, in afara de radacina sa miraculoasa. Daca vezi pe vreo taraba sfecla intreaga, cu tot cu tulpinile roz intens si frunzele verde crud, cu nervuri rozalii, sa nu va ganditi de doua ori si sa cumparati cu incredere. Acum, vara, cand spanacul nu mai este in sezon, il puteti inlocui cu succes cu frunze de sfecla, poate chiar mai bogate in nutrienti decat celebrul spanac. Mai ales daca frunzele sunt gaurite si franjurate de daunatori, e clar ca nu s-au folosit pesticide, si ca veti beneficia la maximum de nutrientii pe care ii contin.

Atragatoare ca niste fluturi veseli de vara si colorate intens in verde si roz, care anunta numai lucruri  bune – sunt tare curioasa de ce frunzele de sfecla sunt lasate deoparte cand vine vorba de nutritie sanatoasa. Iata cateva lucruri bune despre elea:

– frunzele de sfecla au un continut nutritiv mai variat decat radacina, si contin mai mult Fier decat spanacul (eat this, Popeye!)

– printre substantele sanatoase de care organismul are nevoie zilnic, si pe care le contin frunzele de sfecla se afla: acid folic, calciu, magneziu, cupru, zinc, proteine, fibre, beta caroten, vitaminele A, B si C

– frunzele de sfecla au proprietati detoxifiante si alcalinizante

– au un gust usor amarui, dar acrisor si savuros, precum untisorul de primavara, si sunt foarte versatile la gatit, asa ca merg de minune in salate, sotate cu usturoi, adaugate in mancaruri cu sos de rosii, supe, pe pizza sau in frittata. Aroma frunzelor de sfecla merge perfect cu ceapa, usturoi, ulei de masline sau branza maturata.

Eu m-am gandit sa le folosesc intr-o reteta simpla, rapida si foarte nutritiva, ca toate retetele de vara. Asa ca le-am alaturat culorile minunate intr-o farfurie cu naut fiert de mine (nu din conserva), rosii de gradina coapte, suculente, si ceapa rosie cu aroma vartoasa dar sanatoasa.

Ingrediente pentru salata calda cu naut, rosii coapte si frunze de sfecla

100 g naut fiert

2 rosii de gradina suculente, bine parguite

un manunchi de frunze proaspete de sfecla

o ceapa rosie mica

2 catei de usturoi

ulei de masline extravirgin

1 lingura de suc de lamaie proaspat stors

sare si piper proaspat macinat

Rosiile se spala bine, se taie rondele (sau jumatati), se pun intr-o tava pentru cuptor, se stropesc din abundenta cu ulei de masline, se presara cu sare si piper, si se dau la cuptorul incins pentru 20 minute, pana cand sunt patrunse.

Frunzele de sfecla se pot manca impreuna cu tulpinile pentru o mai mare cantitate de fibre. Se incinge intr-o tigaie o lingura de ulei de masline, se zdrobeste usturoiul si arunca in tigaie – uleiul se va aroma minunat in doar cateva secunde, cand puteti deja sa adaugati frunzele de sfecla bine spalate. Le amestecati cu lingura de lemn, si le lasati sa se inmoaie in tigaie, timp de maxim un minut (pentru a distruge cat mai putin din minunatii nutrienti pe care ii contin).

Puneti intr-o farfurie nautul fiert (obtinut din naut uscat lasat la inmuiat peste noapte, si fiert timp de jumatate de ora), rosiile coapte, si frunzele de sfecla. Taiati ceapa rondele, frecati-o cu putina ceapa, si adaugati-o in salata. Stropiti cu ulei de masline din abundenta, adaugati sucul de lamaie, sare si piper proaspat macinat, si amestecati. Sucul delicios al rosiilor coapte se va imbina perfect cu aroma amaruie a frunzelor de sfecla, iar nautul va da cremozitate si consistenta – o salata perfecta o cina usoara de vara. Si chiar daca am vorbit de sfecla, gustul delicios al acestei salate vine si din aroma rosiilor coapte, asa ca voi trimite reteta pentru Provocarea Dulce Romanie de luna August, unde Diana va invita sa gatiti sanatos cu rosii.

 

 

 

 

 

Caponata, sau tocanita savuroasa de vinete, exact ca in Sicilia

caponata-s

Cand m-am gandit la ce retete sa pregatesc pentru editia de vara a revistei Pasi spre Eden, am avut in minte un singur gand – vacanta! De cand se desprimavareaza si pana tarziu in toamna, vacanta – cu natura pulsand de viata, peisaje incredibile, frunzele plopilor fosnind in vant, soare, zumzet, valuri, arome, gusturi – ma fascineaza si ma inspira. De peste tot pe unde merg aduc cu mine carti de retete reprezentative pentru gastronomia locala, ingrediente cu gust copt sub soarele “de acolo”, si inspiratie cat cuprinde. Daca imi place un fel de mancare incercat in vacanta, il reproduc in bucataria mea de o multime de ori, de fiecare data cu gandul pierdut in amintirea aromelor si gusturilor. Apoi vine o noua vacanta, o noua descoperire, o noua incantare, si uit de retetele anilor trecuti, pana cand rasfoiesc cartile de bucate si amintirile imi inunda simturile.

Asa s-a intamplat cu Caponata – tocanita de vinete cu personalitate italiana. Dupa vacanta din Sicilia, unde am comandat-o aproape la fiecare restaurant in care am mancat, pentru a-i aprofunda gustul, a-i intelege echilibrul si a identifica personalizarea ingredientelor, am reprodus Caponata de zeci de ori, cu nesat. Apoi am uitat-o. Cu gandul la Ina, am regasit-o la fel de plina de aroma de oregano, cu gustul subtil dulceag al stafidelor, potentat perfect de sosul de rosii coapte in soare.

Incepe sezonul vinetelor, iar rosiile si plantele aromatice se coc in gradinile tuturor oamenilor cumsecade, asa ca va invit sa descoperiti in “Pasi spre Eden” reteta mea, inspirata din cartea de bucate siciliene unde pe prima pagina am scris cu cerneala, soare si mult albastru “Taormina, 09 Aprilie 2011”, pentru amintirile aromate, arse de soare, de mai tarziu.

Sursa foto: www.taormina.it

Te-ar putea interesa si:

10 Retete originale cu vinete

Portretul unei rosii, plus o reteta savuroasa de tarta cu rosii, ricotta si blat vegan

rosii 4-s

Nu stiu daca a existat o zi din vara in care sa nu mananc rosii. Zapacite in salate, zdrobite in sosuri, inmiresmate cu ierburi proaspete in bruschette, imbaiate in condimente orientale in cuscus, sau muscate simplu, cu zeama parfumata scurgandu-se pe barbie, rosiile au devenit vedetele bucatariei inca din mai, iar relatia noastra de dragoste se va prelungi pana tarziu in toamna, cand ne vom desparti cu tristete, dar doar pana anul viitor.

De ce iubesc rosiile? Pentru ca sunt pline de vitamina C? Pentru sunt fat-free? Pentru ca nu au calorii? Da, da si da, si asta nu e tot.

– o portie de rosii proaspete, bine coapte (150 g)  iti face plinul cu vitamina B6, fosfor, magneziu, dar si 7% din necesarul zilnic de fibre

– betacarotenul din rosii este un antioxidant care ajuta pielea sa lupte impotriva radicalilor liberi si previne aparitia ridurilor

– licopenul din rosii este un aliat in lupta impotriva cancerului, si a preventiei aparitiei acestuia

– cromul pe care il contin regleaza glicemia

– vitamina A din rosii protejeaza vederea si previne aparitia bolilor oculare

– consumul de rosii previne aparitia pietrelor la rinichi

– flavonoidele din rosii sunt puternice anti-inflamatoare si pot ajuta la reducerea durerilor cronice (artrite, dureri de spate)

– datorita cantitatii mari de apa si fibre pe care le contin, rosiile sunt excelente in curele de slabire, pentru ca ajuta digestia si dau senzatia de satietate pe perioade lungi

Luna iulie este inceputul sezonului pentru rosiile de gradina. Gasiti rosii crescute ecologic, fara ingrasaminte chimice, dar cu multa dragoste, la Microferma Ecologica Biodumbrava, la Cosul de Legume, sau direct la Marius in Bacanie, unde isi desfac produsele ambii producatori.

Nu mai mentionez cat de gustoase sunt, si cate minunatii poti face cu ele in bucatarie. Cum ar fi de exemplu tarta aceasta cu rosii, ricotta si parmezan, cu blat vegan. Daca eliminati ricotta si parmezanul, si puneti un strat de pesto facut in casa fara parmezan, obtineti o tarta vegana delicioasa.

Ideea pentru tarta cu rosii a pornit de la clasica tarte tatin, pe care bineinteles ca nu am putut sa nu o personalizez si sa nu o transform in ceva mult, mult mai sanatos si gustos.

Iata cum am facut:

Ingrediente pentru Tarta cu rosii, ricotta si parmezan, cu blat vegan

Pentru umplutura

500 g de rosii coapte, de toate culorile, formele si marimile

200 g ricotta (sau urda proaspata de la tarani)

1 ou ecologic sau de tara

2 linguri de parmezan ras

2 catei de usturoi

ulei de masline

plante aromatice proaspete – busuioc si oregano

sare si piper proaspat macinat

Pentru aluatul de tarta vegan

300 g faina integrala (eu am folosit faina de grau integrala Bohlsener Muhle de la Plafar)

1 lingura de unt de cocos

1 lingura ulei de masline extravirgin

apa rece

Sare roz de Himalaya

oregano uscat

Aluatul se pregateste simplu, iar secretul unui aluat de tarta vegan de succes este ca toate ingredientele sa fie reci. Se pun faina, oregano si sarea intr-un bol impreuna cu uleiul de cocos si de masline, se amesteca si se faramiteaza aluatul cu degetele, se adauga apa rece pana cand capata consistenta de aluat, si se lasa la racit 30 minute, imbracat in folie de plastic, in frigider.

Se aleg cele mai frumoase rosii aduse de la piata, se spala bine, se fotografiaza, se taie rondele, si se pun in tigaia de fonta, impreuna cu uleiul de masline, usturoiul zdrobit si plantele aromatice.  Se lasa tigaia la foc mic, cu capac, pana cand zeama lasata de rosii scade si toate aromele minunate se concentreaza, anuntand gustul plin de savoare al tartei care urmeaza sa se intrupeze.

Se intinde aluatul intr-o tava pentru tarta, se inteapa cu furculita si se da la cuptorul incins la 170 grade, pentru 10 minute, timp in care se pregateste amestecul de ricotta/urda, cu parmezan, ou, plante aromatice, sare si piper proaspat macinat. Se intinde compozitia de ricotta peste aluat, si deasupra se aseaza cu grija rosiile impreuna cu ce a mai ramas din sucul concentrat, se stropeste cu ulei de masline, si se da la cuptor pentru 20 minute. Se serveste presarata cu parmezan ras si cu frunze proaspete de busuioc. Simtiti aromele verii?

 

 

Provocarea Dulce Romanie si o reteta sanatoasa de vara – Paste alla Norma

penne a la norma-s

Cand m-am inscris (asta iarna) pe site-ul Mihaelei pentru a fi gazda a Provocarii Dulce Romanie, luna iulie mi s-a parut ceva extrem de indepartat. Ei bine, dintr-o data a inverzit totul, apoi au aparut capsunile, am scos costumul de baie din dulap, am plecat in vacanta, apoi s-a facut din ce in ce mai cald, apoi a plouat like there’s no tomorrow, si gata, a venit Iulie Cuptor, si suntem cu provocarea in plina vara.

Provocarea Dulce Romanie a pornit de la o idee foarte buna si foarte simpla a Mihaelei, care incet incet s-a tranformat intr-un ditamai proiectul online, in care sunt implicati o multime de bloggeri. Pe scurt, treci pe la Mihaela, iti depui frumos candidatura pentru a deveni gazda unei luni la alegere, alegi o tema sau ingredient pe care bloggerii culinari sa-l foloseasca in unul sau mai multe preparate, urmand ca la sfarsitul lunii sa se organizeze o adevarata parada a retetelor, pe blogul gazda.  Iata ce s-a intamplat pana acum la Dulce Romanie (o lista foaaaaarte lunga, si daca veti intra pe pagina provocarii, veti vedea ca “posturile de gazda” sunt deja ocupate pana in ianuarie 2014, cred ca este cel mai de succes proiect pentru bloggerii culinari):

Octombrie 2010 – Mihaela (dovleacul)
Noiembrie 2010 – Furnicuta boscodina (nuci si usturoi)
Decembrie 2010 – Alison’s trials (peste si fructe de mare)
Ianuarie 2011 – Bucataria aromata (rucola si ciuperci)
Februarie 2011 – Dulciuri fel de fel (ciocolata)
Martie 2011 – Bucataria furnicutilor (cafea si vin)
Aprilie 2011 – Bucate pe alese (miel si miere)
Mai 2011 – Explora Cuisine (sparanghel si dulce de leche)
Iunie 2011 – Dulcegarii culinare (menta si cirese)
Iulie 2011 – Retete fel de fel (fructe de padure si busuioc)
August 2011 – Retete papa bun (pui si prune)
Septembrie 2011 – Betty Kitchen (vinete si pere)
Octombrie 2011 – My Fancy Cake (cupcakes si ziua recoltei)
Noiembrie 2011 – Xandrine si ale ei ispravi culinare (mere si hrean)
Decembrie 2011 – Cooking with my soul (ghimbir și prajiturele de Craciun)
Ianuarie 2012 – Mitinita (detoxifiere si citrice)
Februarie 2012 – Caietul cu retete (drojdie si retete cu dragoste)
Martie 2012 – Arome si culori (paste si frisca)
Aprilie 2012 – Blog de sotie fericita (mac si specialitati de Pasti)
Mai 2012 – Toata ziua in bucatarie (spanac)
Iunie 2012 –  Andie’s Veggies ( vegetarian si caramel)
Iulie 2012 – Simplu si bun (zmeura, vanilie si branza de capra)
August 2012 – Kiss the Cook (amintiri din copilarie si levantica)
Septembrie 2012 – All Day Cooking (piersica si de-ale camarii)
Octombrie 2012 – Placeri simple (cea mai buna reteta personala)
Noiembrie 2012 – De prin lume adunate (ziua Romaniei)
Decembrie 2012 – The Foodie Family (bezele)
Ianuarie 2013 – Menta si rozmarin (cartofi si mere)
Februarie 2013 – Pasiune si culoare ( mango, nuca de cocos, bucataria internationala)
Martie 2013 – Enjoy Dessert (ziua femeii, cacao si nuci)
Aprilie 2013 – Cat’s Kitchen (leurda, ciuperci si tarte rustice)
Mai 2013 – Delicatesa (mazare, capsuni si salate)

Iunie 2013 – Simona’s World (aluaturi dulci si sarate, Ziua Copilului – aperitive festive, deserturi colorate)

Pentru ca este vara, cand putem sa cumparam aproape orice ingredient in starea lui naturala, proaspat cules, si pentru ca vara gatim cu totii mai putin, si mai usor, provocarea mea pentru luna iulie este – Sa gatim sanatos cu legume si fructe de sezon! Fie ca vorbim de o salata simpla dar savuroasa, cu ingrediente proaspat culese din gradina, sau de-abia alese de pe tarabele din piata, fie ca vorbim de paste gatite cu ingrediente sanatoase, sau de mancaruri simple cu sos de rosii sau ulei de masline, fie ca ne gandim la un shake sau un fresh, chiar si la o paine integrala, ca sunt pline ogoarele de grane, nu avem nici o limita. Preparatul trebuie, bineinteles, sa fie vegetarian.

Ce trebuie sa faceti? Postati reteta pe blogul vostru, si trimite-ti-mi link-ul si fotografia pe adresa anamaria_stanciu [@] hotmail.com, pana pe 29 iulie.

Pentru a va da un impuls, voi posta eu prima reteta de vacanta, o amintire tare frumoasa din Sicilia, Paste alla Norma, poate cea mai cunoscuta mancare de pe insula. Jamie spune “habar nu am cine e Norma, dar sunt convins ca e fata buna” 🙂 Pastele acestea au o multime de calitati: 1. se fac imediat, 2. vin la pachet cu o multime de amintiri, peisaje si cu aroma minunata a crengutelor de oregano pe care le-am adus cu mine in bagaj; 3. unde mai pui ca sunt usoare si contin o multime de substante sanatoase – licopenul din rosii (un aliat in preventia cancerului), fibrele din vinete (care se gasesc cu predilectie in pielea vinetie a acestora), uleiurile volatile din oregano, care au proprietati antibacteriene, dar si nasuninul, unul dintre pigmentii din coaja vinetelor, care este un antioxidant puternic, folosit de catre organism pentru hranirea celulelor din creier.

Ingrediente pentru Paste a la Norma (pentru 2 persoane)

1 vanata mare, proaspata si carnoasa

jumatate de kilogram de rosii proaspete, carnoase, bine coapte

250 g de penne (reteta originala este cu spaghette, mie imi place mai mult varianta cu penne)

2 catei de usturoi

1 lingurita de otet de mere

o legatura de busuioc proaspat

cateva crengute de oregano uscat sau proaspat

ulei de masline extravirgin

parmezan pentru servit

sare netratata si piper proaspat macinat

Vinetele se taie rondele sau fasii groase de cativa milimetri, se presara cu sare si se pun intr-o tigaie cu putin ulei de masline. Vinetele absorb imediat uleiul, deci nu trebuie sa puneti prea mult, altfel veti pierde din proprietatile vinetelor, si veti obtine niste rondele inecate in ulei. Ideea este sa se inmoaie putin coaja si interiorul sa devina pufos. Rumeniti vinetele pe ambele parti, scoteti-le pe o farfurie si presarati putin oregano si piper proaspat peste ele. In aceeasi tigaie, adaugati ulei de masline si usturoiul zdrobit, si lasati cateva secunde pentru a obtine maximul de aroma. Adaugati vinetele, legatura de busuioc tocata cu tot cu tulpini, oregano, rosiile taiate marunt, cu tot cu sucul lasat de acestea, si lingurita de otet, al carui rol este sa potenteze gustul rosiilor. Cand totul incepe sa fiarba, potriviti sosul cu sare si piper, si lasati sosul sa bolboreasca molcom 10 minute, pana se intrepatrund toate aromele.

Cat se pregateste sosul, fierbeti pastele in apa din belsug, bine sarata (“la fel de sarata ca Mediterana”). Scurgeti pastele, pastrati putina apa, amestecati-le cu sosul si putin din apa sarata in care au fiert. Se servesc cu putin parmezan ras si frunze proaspete de busuioc, si stropite cu putin ulei de masline extravirgin. Foarte simplu si sanatos!

Astept cu drag si retetele voastre pline de arome proaspete si sanatate!

 

 

Salata Panzanella sau cum inmoi cu stil painea in salata de rosii

salata panzanella

Visam la salata Panzanella de ceva timp, pentru ca mi se pare cea mai easy si cea mai tasty salata posibila. Plus ca iti da dreptul sa mananci paine inmuiata in sos de din salata de rosii (bucuria copilariei) fara sa fii clasat drept fara-cei-sapte-ani-de-acasa. Salata nu contine decat ingredientele clasice ale unei salate romanesti clasice – rosii, castraveti, ardei, ceapa, dar modul in care sunt preparate, uleiul si condimentele, dar mai ales crutoanele de paine o schimba complet, intr-unul din cele mai savuroase feluri italiene, dar si cele mai populare pe timpul verii. Salata panzanella este originara din Toscana, unde contine numai rosii si paine, insa variatiunile includ ceapa, rucola, castraveti, ardei, mozzarella sau capere. Eu am ales varianta clasica, imbunatatita cu ardei copt, ceapa si castraveti.

Eu n-am avut rabdare sa fac crutoane ca la carte, asa ca am luat ce mai ramasese din feliile rustice de la Rue de Pain, le-am picurat cu ulei de masline si le-am bagat intregi la grill. Cu siguranta salata ar fi aratat mai bine daca taiam painea in cubulete mici si ordonate, dar foamea a biruit.

Ingrediente pentru Salata Panzanella

300 grame de rosii proaspete, bine coapte, de mai multe feluri – eu am folosit rosii si galbene

2 castraveti mici

1 ceapa rosie mica

2 ardei copti

ulei de masline extravirgin

otet balsamic

paine rustica

sare si piper proaspat macinat

frunze de busuioc proaspat

Se taie toate ingredientele grosier (rosiilor li se scot semintele) se amesteca, se drege salata cu ulei, otet balsamic, sare si piper proaspat macinat, si se adauga crutoanele din paine rustica, stropite cu ulei de masline extravirgin. Se serveste decorata cu frunze de busuioc proaspat.

Tarta savuroasa cu Rosii, Pesto si Branza de Capra de la White on Rice Couple

tarta cu rosii, pesto si branza de capra

Poate exagerez cu retetele cu rosii, insa mi-ar placea sa ne bucuram de gustul rosiilor adevarate acum, cat mai sunt pe piata, caci cele pe care le cumparam iarna de la supermarket nici nu se pot rosii, ci bombe de chimicale.

Unul dintre blogurile mele preferate apartine lui Todd si lui Diane, pe scurt White on Rice Couple. Un cuplu absolut minunat, cunoscut atat pentru fotografiile si retetele lor (o invidiez pe Diane pentru props-urile vintage din fotografii, parte din ele se pot achizitiona de AICI), cat si pentru faptul ca detin o gradina unde cultiva legume in regim bio.

Pentru astazi am ales o reteta simpla, dar foarte savuroasa, de tarta cu rosii heirloom cu pesto si branza de capra.

Ingrediente pentru tarta cu rosii, pesto si branza de capra

3 rosii proaspete mari, bine coapte

100 g pesto facut in casa

jumatate de ceapa medie, taiata rondele

cateva frunze de cimbru proaspat

sare de mare si piper proaspat macinat

Ingrediente pentru aluatul de tarta
200 g faina
cateva cubulete de unt de buna calitate
1 ou
2-3 linguri de apa rece
sare
Citeste restul retetei AICI
Photo credit WhiteonRiceCouple