Browsing Category

Gustari

Pateuri indiene (Samosa) coapte, cu sos de iaurt mentolat

Pateuri de post Samosa-s

Imi doresc sa ajung in India la un moment dat, atunci cand voi fi complet pregatita si cand voi avea suficient timp sa stau acolo incat sa ii inteleg toate profunzimile. Intre timp, ma pregatesc savurand din cand in cand preparate indiene la Taj, sau gatind cate un curry, un dhal, sau roti, painea traditionala din faina integrala. Ador mancarea indiana, mai ales pentru ca un vegetarian gaseste intotdeauna diversitate, poate ca in nici o alta gastronomie. De curand am vrut sa incerc ceva nou, si am ales unul din preparatele mele preferate – samosa.

Adica niste pachetele cu aluat crocant, umplute cu un amestec de legume bine condimentat. Samosa sunt facute din aluat cu faina alba si traditional prajite, insa cum eu am eliminat stilul acesta de preparare termica de cativa ani, am experimentat samosa cu aluat din mix de faina alba si faina integrala, coapte in cuptor. Umplutura a fost clasica – cartofi si mazare, am schimbat doar ceapa cu ceapa verde, si am adaugat si usturoi. Servite fierbinti, alaturi de iaurt mentolat, au fost absolut delicioase si deloc grele, asa cum te-ai astepta datorita alaturarii cartofului cu faina.

Ingrediente pentru Pateuri indiene Samosa cu cartof, mazare si iaurt mentolat (pentru 8-10 samosa)

Pentru aluat

100 g faina integrala

100 g faina alba

2 linguri de ulei de masline

1/2 lingurita de sare

1 lingurita de seminte de negrilica (in retetele indiene veti gasi o varietate de seminte de fenicul, insa eu am preferat o aroma mai discreta)

5-7 linguri de apa rece

Pentru umplutura

2 cartofi medii taiati cubulete mici, fierti

1 legatura de ceapa verde, taiata marunt

1/2 legatura usturoi verde, taiat marunt

100 g boabe de mazare verde congelata

1 lingurita de seminte de chimen

1 lingurita turmeric

1/2 lingurita de curry

1 lingura de ulei de cocos

sucul proaspat stors de la o jumatate de lamaie

Pentru iaurtul mentolat

150 ml iaurt slab

10-15 frunze de menta

un catel de usturoi

1/4 lingurita de sare

un catel de usturoi

sucul proaspat stors de la o jumatate de lamaie

Se amesteca intr-un bol faina, sarea si semintele de negrilica. Se adauga uleiul si se amesteca usor folosind degetele pentru a integral uleiul in faina si a transforma amestecul in firimituri, care se incheaga intr-un aluat compact adaugand apa. Se adauga mai multa sau mai putina apa, pentru a ajunge la consistenta dorita. Aluatul se inveleste cu folie de plastic si se lasa la frigider 20 minute, timp in care se pregateste umplutura. Intr-o tigaie se incinge o lingura de ulei de cocos, se adauga chimenul, curry-ul si turmericul si se prajesc un minut sau doua, amestecand permanent, pana cand aromele incep sa se degaje. Se adauga ceapa si usturoiul verde, cubuletele de cartof fierte (care se zdrobesc putin, pentru ca umplutura sa se omogenizeze), mazarea si sucul de lamaie, si se calesc in sucurile lasate de mazare si lamaie (nu se prajesc), amestecand din cand in cand, timp de 5 minute, pana cand toate aromele s-au combinat.

Se incinge cuptorul la 175 grade. Se scoate aluatul si se imparte in cinci bucati egale. Pe o suprafata presarata cu faina, se aseaza pe rand fiecare bucata de aluat si se intinde cu sucitorul intr-o foaie subtire de 1-2 mm, in forma de cerc. Se taie in doua, si se impatureste in forma de cornet, care se umple bine cu amestecul aromat de cartof si mazare. Se inchide marginea cornetului apasand bine cu degetele aluatul, si se aseaza intr-o tava cu hartie de copt. Se prepara la fel toate pateurile si se aliniaza in tava. Se coc timp de 15-20 minute pe o parte, se intorc si se mai coc 15-20 minute pana se rumenesc uniform. Cat timp se coc, se prepara iaurtul mentolat, amestecand toate ingredientele in blender pana se obtine un sos de culoare verde, foarte aromat. Samosa se servesc calde, cu iaurtul mentolat si eventual salata.

Resurse utile:

Tehnica de impaturire samosa

Retete vegetariene indiene pentru diverse tipologii Ayurvedice

Impresiile unui vegetarian in vizita in India

 

Guacamole cu Leurda si Negrilica

Guacamole cu leurda 3-s

La mine in bucatarie, avocado are un loc foarte important, si apare in cel putin una dintre mesele zilei, in fiecare zi – in salata de patrunjel de la micul dejun, in cartoful dulce umplut de la pranz sau chiar in supele crema de seara. In varianta mea de guacamole, adica fara rosii si coriandru, consum cel mai des avocado.

Imi place sa folosesc avocado pentru ca in primul rand imi place foarte mult gustul si consistenta, dar si datorita proprietatilor minunate pe care le are. Eu am o mare problema cu sarea (pe care incerc sa o rezolv putin cate putin), de aceea am nevoie de o mare cantitate de Potasiu pentru ca organismul meu sa poata echilibra balanta Sodiu-Potasiu din celule. Avocado este exact ce trebuie – 150 g (adica un avocado mare) contine 20% din doza zilnica de Potasiu necesara organismului. In plus, avocado contine si alti nutrienti – vitaminele K, B5, B6, C si E, folati, fibre si Cupru – concentrati in stratul de culoare verde inchis de sub coaja fructului,  pe care trebuie sa fim atenti sa nu-l indepartam atunci cand curatam.

Un alt avantaj al consumului de avocado este faptul ca grasimile sanatoase mononesaturate, pe care le contine, faciliteaza o mai buna absorbtie a antioxidantilor precum licopen (care se gaseste si in rosii) si beta-caroten (din legumele galbene, rosii si mov), atunci cand este consumat alaturi de legumele care ii contin (de exemplu in salate, sau, cel mai la indemana, in guacamole).

Am incercat de-a lungul timpului tot felul de variante – cu sau fara usturoi, cu ceapa rosie sau verde, cu anghinare, zdrobit, cu multe rosii, cu patrunjel sau busuioc – atata timp cat pastrez ingredientul de baza, avocado, poate fi orice combinatie, mie oricum imi place. Astazi am incercat varianta cu leurda, si, inafara de faptul ca am obtinut un verde mai stralucitor decat de obicei, gustul a fost excelent, adica usturoiat exact atat cat trebuie, si am obtinut si un efect antibiotic natural in preparatul meu atat de simplu.

Ingrediente pentru Guacamole cu Leurda (pentru 2 persoane)

2 avocado bine copti

zeama de la o lime

5-6 frunze de leurda aproaspata

un sfert de lingurita de sare roz de Himalaya

o lingurita de seminte de negrilica (Nigella)

Avocado se curata, i se indeparteaza samburele si se taie cuburi, care se pun in vasul robotului de bucatarie. Se adauga zeama de lime, sare si negrilica si se mixeaza pana se obtine o consistenta cremoasa. Se adauga frunzele de leurda rupte grosiere si se mai pulseaza de 2-3 ori pana acestea se incorporeaza. Se serveste cu lipii de paine integrala.

 

 

Nutella delicioasa de casa, raw, plina de nutrienti

Nutella 1-s front

De curand m-am apucat acasa de un program de aerobic combinat cu Kick-boxing, care ma solicita extrem de tare, eu fiind o persoana deloc sportiva, dar care a inteles ca este absolut necesar sa faci sport pentru sanatatea fizica si psihica.

Sunt extrem de multumita dupa program, ma simt energizata si detensionata, insa ma confrunt cu o problema foarte mare – foamea ingrozitoare care ma compleseste la o ora dupa ce am terminat exercitiile, si care ma urmareste si pe parcursul zilei urmatoare. M-am documentat un pic si am inteles ca inainte de exercitii este bine sa consum unturi de nuci sau arahide, granola, gustari energizante (pe baza de fructe uscate si ovaz, pe care mi le fac in casa, la robot), iar dupa e bine sa consum proteine (linte, naut) pentru a reface fibra musculara si carbohidrati sanatosi pentru a suplini glicogenul din muschi (paste integrale, sandwich cu paine integrala, cereale integrale cu lapte vegetal).

Pentru ca untul de arahide si nutella contin grasimi vegetale hidrogenate si zahar rafinat, m-am gandit sa imi prepar eu propriile “arme” cu care sa ma lupt cu foamea si care sa ma energizeze pe durata exercitiilor. Prima incercare – Nutella, care a iesit nebanuit de buna pentru cat de putine ingrediente are, si pentru lipsa completa de zahar rafinat. Este incredibil cat de usor poti sa transformi un produs consacrat in ceva atat sanatos. Principalul ingredient, alunele de padure crude nu sunt atat de populare, insa sunt pline de nutrienti valorosi: vitamina E (responsabila cu sanatatea parului, pielii si a unghiilor), minerale, proteine, fibre si grasimi sanatoase. Gustul poate concura oricand cu cel al produsului de supermarket, si nu va mai fi nevoie sa ne facem atatea mustrari la fiecare lingurita (sau deget bagat in borcan) pe care o mancam.

Ingrediente pentru Nutella de casa (pentru un borcan de 400 g)

300 g alune de padure, crude

4-5 curmale deshidratate, de buna calitate

1 lingura de ulei de cocos

2 linguri de pudra de cacao raw (o gasiti la Ligia sau la Beorganic)

4-5 linguri de apa plata sau lapte vegan

Alunele de padure si curmalele se lasa la hidratat peste noapte sau macar cateva ore. Toate ingredientele se pun in robotul de bucatarie si se proceseaza 3-4 minute pana se obtine o consistenta cremoasa. Se pastreaza in frigider.

 

Humus cremos din fasole Mung

Humus de fasole mung frot

Aici, intre dealurile cetoase din Transilvania, unde stau pana saptamana viitoare, toamna a venit de mai demult. Cu frunze galbene, cu sirop de catina, cu miere amestecata cu fructe de padure, cu miros de lemn umed de ceata, aruncat in soba, cu fum proaspat raspandit peste dealuri, cu bostani, cu bureti de padure vanduti la marginea drumului, cu crengi incarcate de mere mici si rosii, cu ploaie mocaneasca si drumuri serpuind prin ceata. Chiar daca mi-e greu sa ma desprind de vara care ma face sa fiu eu cu adevarat, undeva in mine ceva vibreaza la maxim cu toamna, cu aromele si culorile ei.

Dupa o vara in care m-am rasfatat cu toate feluile de fructe si legume proaspete, a venit din nou timpul sa ma gandesc la variante pentru a suplimenta nutrientii necesari organismului in sezonul rece. De cum incep sa dispara rand pe rand ingredientele proaspete, aliatii mei redevin patrunjelul verde, morcovul si sfecla rosie, semintele de rodie, avocado si germenii de tot felul. Anul asta am germinat tot felul de seminte si boabe, inclusiv naut (despre care nu-mi imaginam ca germineaza atat de usor). Am in plan sa germinez orez salbatic, iar ultima incercare reusita a fost cu fasolea Mung.

Germinarea este foarte la indemana pentru oricine – nu ai neaparat nevoie de aparatura speciala, ci doar de un vas de sticla sau email, si de un pic de atentie, pentru ca boabele puse la germinat trebuie sa pastrate in permanenta umede. Metoda mea este foarte simpla – pun boabele intr-un vas cu apa rece, le las peste noapte, a doua zi scurg apa, le clatesc bine, si le las in foarte, foarte putina apa in vas. De fiecare data cand trec prin bucatarie trec din nou boabele prin apa, le scurg si le las bine umezite. Germinarea incepe de seara, iar a doua zi dupa amiaza majoritatea bobitelor vor avea deja coltisori.

Despre miracolul chimic si energetic care se petrece in boabele care germineaza, si despre beneficiile diverselor tipuri de germeni urmeaza sa va vorbesc pe larg intr-o alta postare. Astazi ne oprim la germenii de fasole Mung, savurati intr-o reteta de humus cremos, tot din fasole Mung.

Bobitele verzi si delicate de fasole Mung sunt mai putin populare la noi, insa pe nedrept, pentru ca vin cu o multime de beneficii, printre care echilibrarea nivelului colesterolului si al glicemiei, inhibarea multiplicarii celulelor canceroase de la nivelul sanilor, contin cantitati insemnate de proteine de origine vegetala si fibre solubile. Poti cumpara fasole Mung de la magazinele arabesti (cum ar fi Al Amir in Piata Crangasi) sau de la Plafar.

Reteta de humus cremos din fasole Mung servit cu boabe proaspat germinate

200 g Fasole Mung

1 lamaie

100 ml de tahini (pasta de susan – eu folosesc Darinne, se gaseste la toate supermarketurile si la magazinele arabesti)

1 catel de usturoi

5 linguri de ulei de masline extravirgin

condiment arabesc pentru humus, despre care am scris mai multe aici

un pumn de boabe de fasole Mung germinate

o lingurita de bicarbonat

sare si piper

Fasolea Mung se lasa peste noapte in apa rece, iar dimineata se clateste, se pune intr-o oala cu apa rece si se lasa la fiert impreuna cu bicarbonatul (nu e obligatoriu, insa inmoaie mai repede bobul). Cand boabele de inmoaie (aproximativ jumatate de ora), se ia oala de pe foc, se scurg boabele si se pun intr-un castron de sticla sau ceramica. Se adauga pasta de susan, uleiul, sucul proaspat de lamaie si usturoiul, si se paseaza totul bine, bine cu blenderul. Se adauga un pic de condiment arabesc, sar si piper proaspat macinat. Se serveste intr-un castron decorat cu germeni de fasole Mung – este cremos, foarte gustos, iar boabele germinate ii dau o textura aparte, plina de prospetime, asa ca nu se mai simte nevoia de o salata (tabboulleh) alaturi. Merge la fix de luat la birou intr-un borcan, si servit de felii de paine integrala.

 

Wrap asiatic cu tofu si un Concurs Inedit!

wrap japonez 2-s

Cand am renuntat la carne acum o gramada de timp, prima tendinta a fost sa ma arunc in snitelele de soia si in pateurile vegetale, cu multa paine, ca asa stiam eu sa ma satur. Au mai trecut niste ani, am mai invatat si eu cate ceva, am simtit nevoia sa stiu mai multe, au aparut zvonuri, studii, si cu timpul  soia, amenintarea modificata genetic de pe mesele noastre de post si nu numai, a disparut din aproape complet din alimentatia mea.

La un moment dat, insa, au aparut pe rafturi niste promisiuni. Mai intai am vazut granulele, apoi cubuletele, apoi bucatile intregi de soia s-au rematerializat pentru mine sub eticheta “INEDIT – NEMODIFICAT GENETIC”. In sfarsit imi recapatasem dreptul de a savura si eu “friptura mea” de vegetarian la mesele in familie de Paste si de Craciun.

Apoi am citit Studiul China si am decis sa incerc sa uit de lapte. Si mi s-a aratat pe raft alternativa, tot de la Inedit – Bautura de Soia, pe care il savurez in varianta natur, pentru ca mie imi plac lucrurile simple.

Apoi am devenit foodie, si am descoperit Tofu, pe care iarasi il prefer intotdeauna natur, ca sa am libertatea de a-l pregati cum imi place. Cu tofu, asul meu din maneca, am descoperit si incercat retete vegetariene ingenioase, care mi-au diversificat alimentatia si mi-au deschis gustul pentru gastronomiile tarilor unde deocamdata doar visez sa ajung.

Tofu natur de la Inedit este si secretul delicios al retetei de astazi:

WRAP ASIATIC CU TOFU, CIUPERCI ENOKI SI LASTARI DE CEAPA ROSIE

Ingrediente

1 pachet de Tofu natur in saramura de la Inedit

2-3 buchetele de ciuperci Enoki

2 oua ecologice

frunze de salata (eu am folosit salata creata cu tente rosiatice)

1 avocado

jumatate de lamaie

1 catel de usturoi

sos de soia de la Inedit

ulei de masline

lipie (o poti prepara in casa, eu am preferat varianta deja ambalata, pentru ca imi era foarte foame)

Tofu se scurge bine de apa, se tamponeaza cu servetele curate, si scufunda in 2-3 linguri de sos de soia, pentru a-i imprumuta culoarea si aromele. Intr-o tigaie (preferabil wok) se incinge putin ulei de masline, si se adauga ciupercile Enoki si tofu cu tot cu sosul de soia, alaturi de usturoiul zdrobit. Se amesteca cu o lingura de lemn pana cand tofu capata o culoare aurie, iar ciupercile se inmoaie putin. Se scoate amestecul din tigaie, se lasa la racit. Separat se face o omleta simpla, care se taie fasii subtiri. Se curata avocado-ul, se zdrobeste cu o furculita si se amesteca impreuna cu lamaia si uleiul de masline.

Wrap-ul se asambleaza astfel: lipia se unge cu pasta de avocado, se acopera cu frunzele de salata spalate bine, peste care se pune cu lingura amestecul de ciuperci si tofu. Se decoreaza cu fasiile de omleta si cu lastarii de ceapa rosie, care vor aduce o aroma dulceaga, foarte discreta. Se stropeste totul cu putin sos de soia, si cu ulei de masline. Se impatureste lipia, si aveti gata un wrap delicios, minunat pentru serile cand nu aveti chef sa stati prea mult in bucatarie, sau pentru o petrecere cu prietenii, cand vreti sa serviti ceva rapid, delicios si original.

Si pentru ca stiu ca aveti si voi o multime de idei interesante pentru a folosi produsele din soia nemodificata genetic de la Inedit, va invit la concurs!

Pregateste si tu o reteta cu unul din produsele Inedit, posteaz-o pe blogul tau si castiga un cos pliiiin cu bunatati sanatoase, ca cel de mai jos.

Ce trebuie sa faci? Posteaza un comentariu la aceasta postare, cu link catre reteta pregatita de tine, pana la data de 03.06.2013, urmand ca eu sa aleg cea mai interesanta si apetisanta reteta. Va astept cu drag la parada retetelor vegetariene cu ingrediente de la Inedit!

UPDATE 04.06.2013

Va multumesc tuturor pentru retetele superbe pe care mi le-ati trimis!

Castigatoarele sunt:

Mirela de la Ghidul Vegetarianului, cu reteta “Tofu marinat la gratar”

Anca de la My Classic Cuisine, cu reteta Wok Inedit

Macy de la Beauty and Recipe, cu reteta Tocanita de Soia in Stil Indian

Va astept cu un mesaj pe adresa mea de la pagina “Despre Mine” sau cu un PM pe pagina de Facebook, sa va trimit detaliile pentru a intra in posesia premiilor!

Felicitari tuturor!

Iata cateva din produsele pe care le vei gasi in cosul pe care il vei castiga (de unele dintre ele nici macar nu stiam ca exista pe piata, de exemplu zacusca sau sosul de rosii pentru paste):

Sos de rosii in varianta cu ciuperci, napoletan si cu busuioc

Zacusca romaneasca, bulgareasca si macedoneana

Crenvursti vegetali, crochete vegetale in sos tomat si pateuri veggie

Lapte de soia cu diferite arome

Kit pentru retete chinezesti – noodles si sos de soia, pe care poti sa le combini cu o multime de legume, la wok

Si chintesenta 🙂 – soia de toate felurile – granule, noodles, cuburi sau felii

 

Mini-sandwich aperitiv cu rosii uscate, busuioc si dovlecel

sandwich-front

De cand a venit caldura, si toate tarabele, gradinile si jardinierele sunt inundate de verdeturi aromate, inspiratia mea culinara ma duce cu gandul la gustari usoare, pline de savoare, cu legume proaspete, stropite din belsug cu ulei de masline.

Cand am vazut concursul organizat de Laura si Costa d’Oro, papilele mele gustative deja frematau. Eu consum foarte mult ulei de masline in salate si ulei de samburi de struguri la preparate mai complexe (pentru ca este mai rezistent), iar vara sunt adepta convinsa a dietei veggie – mediteranene, unde uleiul de masline este la loc de cinste. Pentru ca de cateva zile voiam sa inaugurez busuiocul crescut de mine in jardiniera, iar uleiul Costa d’Oro era la mine in bucatarie pe raft, ca de obicei, gandul m-a dus imediat la un aperitiv tipic  italian, un mini-sandwich grozav de aromat, care-mi aduce aminte de vacanta.

Ingredientele sunt foarte, foarte simple, insa, ca in toate combinatiile italiene, aromele se intrepatrund, iar savoarea rosiei coapte la soare, a dovlecelului proaspat cules si aruncat pe gratar, a frunzelor de busuioc rupte grosier, complimenteaza cremozitatea acrisoara a branzei de capra si rezulta un aperitiv fantastic de aromat si gustos. Totul este bine strans intre doua felii de foccacia cu faina integrala facuta in casa, si stropit din belsug cu ulei de masline Costa d’Oro de culoarea soarelui de vara, asa cum am invatat direct din Italia.

Ingrediente pentru mini-sandwich aperitiv

1 felie de foccacia facuta in casa (din faina integrala de grau, faina alba de grau, drojdie, sare, ulei de masline Costa d’Oro si apa plata sau filtrata)

un dovlecel mic

4-5 rosii uscate, pastrate in ulei

cativa bulgari de branza de capra

frunze de busuioc proaspat

1 catel de usturoi

ulei de masline Costa d’Oro

sare si piper proaspat macinat

Dovleceii se taie pe lung felii foarte subtiri, se ung cu ulei de masline si se pun pe gratar. Focaccia se taie in felii micute, cat sa poata fi mancate din 1-2 imbucaturi. Dovleceii la gratar se pun intr-un castron impreuna cu usturoiul zdrobit, cu cateva frunze de busuioc rupte grosier, si bucatile de rosie uscata; se stropeste din belsug cu ulei de masline, se presara sare si piper proaspata macinat si se lasa amestecul 5-10 minute pentru ca aromele sa se intrepatrunda. Feliile de foccacia se taie bucatile in doua, se pune amestecul de dovlecei si rosii peste o bucata de foccacia, peste care s-a sfaramat branza de capra, se decoreaza cu frunze de busuioc proaspete, si se stropeste totul cu ulei de masline, si se acopera cu capacul de paine.

Burger vegetarian de sfecla rosie si quinoa, cu sos de iaurt

Burger de sfecla-front

Poate ca ultima perioada n-a fost tocmai cea mai vesela, si poate de aceea am si scris mai rar pe blog. Am cautat, insa, asa cum mi se intampla de fiecare data cand nu sunt in apele mele, refugiu in natura. Ce putere tamaduitoare are lumina blanda a apusului care transforma un camp cu fulgi zburatori de papadie intr-un spatiu magic. Fermecata am fost si eu de minunea florilor de mai si pentru cateva clipe bune am uitat de tot si m-am transpus in lumea asta de poveste.

 

Luminisul de papadie nu era undeva, departe de lume, ci in Parcul Herastrau, unde, chiar daca era 1 Mai si toate aleile gemeau de lume, surprinzator, nimeni nu a avut ochi pentru frumusetea spectacolului fulgilor zburatori. Asa ca am putut sa fotografiez nestingherita si cina mea modesta dar plina de culoare, savurata in mijlocul naturii.

Ingrediente pentru burger vegetarian de sfecla rosie, quinoa neagra si linte (se obtin 4-5 burgeri)

Pentru burger

1 sfecla rosie mica

50 g quinoa neagra (in Piata Crangasi, am gasit un raion unde se vand tot felul de nuci, seminte si cereale varsate, inclusiv mei, bulgur si aceasta foarte prezentabila quinoa neagra)

100 g linte nedecorticata (verde)

1 ceapa mica

2 catei de usturoi

1 ou ecologic sau de tara

Pentru sos

100 ml iaurt grecesc

1 lingura de ulei de masline

1 catel de usturoi

cateva frunze de menta proaspata rupte grosier

sucul de la jumatate de lamaie

sare si piper proaspat macinat

Pentru asamblare

1 chifla proaspata (eu am facut-o acasa, dupa reteta clasica cu apa, faina, sare si drojdie)

frunze proaspete de menta

Se fierb quinoa si lintea verde si se lasa la scurs. Se taie fin ceapa (o puteti da chiar prin razatoare pentru ca aroma sa fie mai patrunzatoare si mai omogen distribuita), se zdrobeste usturoiul, si se amesteca intr-un castron cu lintea, quinoa si oul. Amestecul se omogenizeaza cateva secunde la blender, pastrandu-se si boabe intregi de linte si quinoa neagra intreaga, pentru textura. Se adauga sare si piper, si se modeleaza burgeri de marimea chiflei in care urmeaza sa fie serviti. Se incinge cuptorul la 170 grade, se intinde hartie de copt pe o tava, se aliniaza in tava burgerii, se stropesc cu cateva picaturi de ulei de masline si se dau la cuptor pentru 20 minute. Sosul se pregateste foarte usoar, amestecand toate ingredientele si lansad cateva minute sosul deoparte, pentru ca aromele sa se intrepatrunda. Se asambleaza burgerul vegetarian cu chifteaua stropita din belsug cu sos de iaurt, si frunze proaspete de menta.


O tarta vegana “with a twist” si un pic de magie cu seminte de in

Tarta vegana cu spanac, leurda si tofu-s

Asa cum stiti, eu sunt un mare fan al felurilor de mancare cat mai putin complicate. Imi place grozav modul de gatit italian, unde arunci 2-3 ingrediente proaspete intr-o tigaie, condimentezi un pic si gata, ai obtinut cel mai gustos sos din lume! In general, orice este prea complicat, cu multe stadii de procesare si multi pasi de urmat, nici nu-mi reuseste si nici nu am prea multa rabdare sa duc la final.

Cand vine vorba de alimentatia vegana sau de retete de post, lucrurile ar putea sa para mult mai complicate. Eu m-am ferit pana acum de inlocuitori de toate felurile, de oua, unt, uleiuri etc, insa nu poti gati in fiecare zi de post paste, pizza sau supa. Am cautat insa o varianta cat mai la indemana pentru a inlocui oul din unul dintre felurile mele favorite – tarta. M-am tot gandit cum sa produc o tarta de post foarte usoara, foarte aromata, si pana la urma am gasit cea mai light varianta – o tarta vegana fara crusta, pe care am micsorat-o pana la stadiul de imbucatura, transformand-o intr-un fel de mancare de post extrem de usor de preparat si consumat.

Obisnuita sa pregatesc aluat de tarta, tinut la rece, intins in tava, bagat la cuptor, scos, acoperit cu umplutura, sa pregatesc amestecul de legume si branzeturi, lianturi de oua si iaurt, deci obisnuita cu o multime de pasi, m-am trezit un pic stinghera in fata unui castron in care nu aveam decat niste tofu zdrobit si niste verdeturi, intrebandu-ma cum ar putea iesi vreo forma si vreun gust doar din atata lucru.

De aici vine frumusetea – tarta vegana se prepara foarte, foarte repede, din foarte putine ingrediente si fara prea mare bataie de cap si spalat de vase. Cum se incheaga ingredientele? Aici intervine un pic de magie, ca in “Amintiri din copilarie”. Secretul consta in micile seminte de in, care au proprietatea de a deveni vascoase in combinatie cu apa, datorita fibrelor solubile pe care le contin. Nu numai ca inlocuiesc cu succes oul si leaga , semintele de in inmuiate previn formarea de gaze toxice in stomac. Totusi, atunci cand consumati seminte de in intregi, beneficiati doar de fibrele lor solubile, nu si de nutrientii lor minunati. Pentru a extrage maximum de nutrienti din semintele de in, este nevoie sa le consumati macinate.

Pentru ca tarta mea sa fie “with a twist”, am introdus in poveste sumac-ul. Intotdeauna adaug in tarte un strop de suc de lamaie proaspat stors, pentru un gust cat mai fresh. Fiind prima mea tarta vegana, am vrut ca totul sa fie special, asa ca am inlocuit sucul de lamaie cu sumac, un condiment cu un gust acrisor si plin de savoare, care a schimbat complet ideea de tarta, si care a facut-o si foarte prezentabila, datorita culorii rosiatice. Unde mai pui ca sumac-ul are si proprietati antioxidante si, impreuna cu semintele de in, fac din micutele tarte vegane niste gustari foarte usor digerabile.

Ingrediente pentru tarta vegana cu spanac, leurda, tofu si sumac

200 g tofu natur

2 fire de ceapa verde

1 legatura de leurda

2-3 pumni de frunze de spanac proaspat

2 linguri de seminte de in

1 lingura de seminte crude de dovleac

1 lingura de sumac (eu l-am cumparat de la magazinul arabesc Al Amir din Crangasi)

1 lingura de ulei de masline

sare si piper proaspat macinat

Frunzele de spanac se spala bine si se lasa la scurs. Semintele de in se pun intr-un castronel cu 50 ml de apa, si se lasa 10-15 minute. Intr-un castron se zdrobeste tofu, se adauga leurda rupta grosier si ceapa verde taiata marunt. Intr-o tigaie se pune uleiul de masline, se zdrobeste in el usturoiul pentru aroma si se adauga imediat frunzele de spanac. Se lasa sa se inmoaie si se trec in castronul cu tofu. Se adauga semintele de in scurse, semintele de dovleac, sumac-ul, sare si piper, si se amesteca bine. Pentru a se lega si mai bine puteti sa mai adaugati cateva picaturi de ulei de masline.

Se taie hartie de copt in patrate mici cat sa acopere niste forma de muffins, si se umplu cu amestecul pentru tarta. Se dau la cuptor la 17o grade pentru jumatate de ora. Gustul seamana pe undeva cu cel de drob vegetarian, insa savoarea sumacului schimba complet ecuatia. Eu le-am mancat cu mustar, insa pot fi combinate si cu un sos de iaurt cu tahini, sau un sos dulce-acrisor, sunt foarte versatile. De asemenea, puteti inlocui elementele verzi in functie de specificul pe care-l doriti – puteti pune tofu, rosii uscate, anghinare si busuioc pentru savoare italiana, sau vinete, humus si curry pentru savoare orientala.

 

 

Latkes de cartofi – o reteta evreiasca

latkes 3

Cand am vazut ca Andra gazduieste in luna ianuarie provocarea “Dulce Romanie” si a propus ca ingredient cartoful, m-am gandit imediat ca o sa fac reteta de Latkes a lui Ottolenghi. La prima vedere pare o mancare de strada absolut banala, insa Latkes este de fapt o reteta evreiasca cu traditie, pregatita de Hannukah. Latkes inseamna de fapt legume (traditional cartofi, dar acestia pot fi inlocuiti cu alte leguma, de exemplu morcovi sau ceapa), faina, ou si ulei pentru prajit. Uleiul are o semnificatie speciala, simbolizand lumina miraculoasa care arde etern in Templul din Ierusalim.

Pentru ca eu nu ma impac deloc cu alimentele prajite, am hotarat sa integrez cateva picaturi de ulei in compozitie, si sa pregatesc Latkes la cuptor, si sa le personalizez cu un praf de curry. Au fost minunate servite cu smantana si ceapa verde, alaturi de salata de rucola.

Ingrediente (pentru 8 latkes)

4 cartofi medii

2 oua

2 linguri de faina

1 ceapa medie

2 catei de usturoi

1 praf de sare

piper proaspat macinat

un praf de curry

1 lingurita de ulei de masline

Am ras cartofii pe razatoarea mare si i-am scurs bine de apa. I-am pus impreuna cu toate celelalte ingrediente intr-un castron si am amestecat pana cand am obtinut o consistenta care sa poata fi modelata.

Am incins cuptorul la 170 grade, pus hartie de copt intr-o tava, si am pus amestecul cu lingura, in forma de chiftele plate cat o palma (puteti sa le faceti ce dimensiune doriti). Am picurat cativa stropi de ulei pe fiecare dintre latkes, si i-am dat la cuptor 30 minute, pana s-au rumenit. I-am servit reci, alaturi de smantana, ceapa verde si salata de rucola.

 

Sarmalute vegetariene in foi de vita – Reteta Libaneza

sarmalute in foi de vita 1

Sarmalutele in foi de vita au devenit celebre in bucataria noastra inca de acum 2 ani, de cand, in cautarea retetei autentice, am gasit site-ul Habeeb si toate secretele gustului bucatariei libaneze, asa cum ne-am invatat cu el la restaurantul Four Seasons. Intre timp, au mai aparut si alte restaurante libaneze cu retete autentice, si m-am perfectionat si eu, asa ca sunt in sfarsit pregatita sa prezint reteta libaneza de sarmalute vegetariene in foi de vita. Gustul acrisor si umplutura pufoasa, dulceaga si aromata sunt semnele distinctive ale acestor sarmalute (“warak enab” in araba sau “dolma” in bucataria greceasca) care ar putea constitui gustarea perfecta pentru o cina cu meniu libanez, sau pentru o petrecere cu gustari, intre prieteni. Mai ales ca se servesc reci si se pot pregati cu o zi – doua inaintea servirii. Persoanele libaneze vor mai avea cu siguranta ceva de adaugat pentru ca aceasta reteta sa fie exact “ca acasa”, asa ca astept cu interes comentarii.

Ingrediente pentru Sarmalute vegetariene in foi de vita

un borcan de 500 gr cu frunze de vita conservate (alege frunzele de vita pline, nu pe cele palmate, si cauta frunze cat mai moi)

1 cana si jumatate de orez pentru sarmale, cu bob rotund

jumatate de cana de naut fiert (care se poate inlocui cu nuci si seminte – eu folosesc seminte de floarea soarelui crude, migdale, nuci crude si adaug si stafide)

3 linguri de ulei de masline

1 ceapa alba medie, tocata marunt

2 catei de usturoi

1 praf de scortisoara

1 praf de curry (reteta originala nu are curry, dar mie imi place aroma)

sare

piper proaspat macinat

zeama de la 1 lamaie

3 cani cu apa plata

2 rosii proaspete, taiate marunt

menta proaspata

Ceapa se caleste in uleiul incins. Se adauga usturoiul, curry-ul, scortisoara, nucile, orezul si menta, si se amesteca pana se simt aromele. Se adauga 1 cana cu apa si se lasa la fiert pana orezul trage toata apa si incepe sa se patrunda. In reteta originala se amesteca si rosiile cu orezul, insa mie imi place sa iasa o umplutura deschisa la culoare, asa ca pun rosiile peste sarmale, la fiert. Amestecul se condimenteaza cu sare si piper si se lasa la racit. Frunzele de vita conservate sunt deja sarate, deci nu e nevoie de multa sare in umplutura.

Se ruleaza sarmalutele dupa modelul de aici – se intinde frunza cu fata neteda in jos, se rupe codita, se pune o lingurita din umplutura in partea de sub codita frunzei, se ruleaza o data, dupa care se strang partile laterale, si se ruleaza pana la varf. Daca frunzele sunt mai dure, folositi un strop de ulei de masline ca sa se lipeasca. Sarmalutele se aseaza ordonat intr-o oala de lut, pe fundul careia s-a pus un pic de ulei de masline si s-a facut un pat din frunze de vita, care vor pastra aroma. Se amesteca zeama de lamaie cu apa si cu rosiile (in varianta mea) si se toarna peste sarmale. Se acopera cu cateva frunze de vita, se pune capacul, si se dau la cuptor la 170 grade, pentru 1 ora jumatate, sau pana cand orezul este gata. Se lasa sa se raceasca si se servesc reci, dupa 1 zi, pentru o aroma mai bogata.