Browsing Tag

retete vegetariene simple

Cum vopsim ouale natural

May 19, 2013 By In Oua, Retete Vegetariene

Nu-mi aduc aminte daca am mai incercat sa vopesc oua vreodata, pentru ca intotdeauna este mama cea care se ocupa de tot ce inseamna pregatirile de Paste. Anul asta am vazut insa o idee, si mi-a placut atat de mult, incat am vrut sa incerc. Nu am vopsit decat vreo 6 oua, ca sa nu stric mai multe in cazul in care nu mi-ar fi iesit experimentul. Ideea despre cum as putea vospi ouale natural am gasit-o AICI, iar secretul culorii albastru intens pe care am obtinut-o este… varza nu albastra ci rosie.

Daca va place sa va jucati cu culorile, iata alte cateva variante de a vopsi ouale natural:

Coji de ceapa rosie – obtineti culoarea lavandei sau rosu maroniu

Turmeric – obtineti culoarea galbena

Sfecla Rosie – obtineti culoarea roz

Afine – obtineti albastru

Boia de ardei – obtineti portocaliu

Cafea – obtineti maroniu

Pudra de ceai verde – obtineti verde deschis

Musetel – obtineti galben

Secretul pentru a obtine o culoare intensa din ingrediente naturale este sa lasati ouale cat mai mult timp scufundate in apa colorata, in care ati adaugat si otet, pentru ca acesta are (nu stiu de ce) rolul de a fixa culoarea.

Pentru a obtine si mai mult efect pentru ouale pe care le-am vopsit, am folosit si cateva plantute al caror contur a ramas imprimat pe coaja oualor.

Iata cum am procedat:

Am avut nevoie de:

1 jumatate de varza rosie

2 litri de apa

6 oua deschise la culoare, ecologice sau de tara

3 linguri de otet

cateva fasii curate de tifon sau nylon

plantute de mai multe feluri (eu am folosit nasturel, floare de hortensie, frunze de tarhon, rozmarin, salvie, si o radacina de loboda, pe care nu am lipit-o perfect de ou, si nu a iesit asa cum mi-ar fi placut)

Am spalat ouale aduse la temperatura camerei, le-am fiert in jur de 7 minute, ca sa fiu sigura ca galbenusul este complet intarit, am pus apa rece peste ele, apoi le-am scos si le-am lasat la scurs.

Am adus la fiebere cei 2 litri de apa, si am adaugat foile de varza rosie, pe care le-am lasat la fiert pana au inceput sa se inmoaie, iar apa a capatat o culoare mov intens.

In timpul in care am “alchimizat” culoarea, am pregatit ouale: am infasurat plantutele in jurul oualor, in asa fel incat sa se vada cat mai bine conturul, si am acoperit ouale cu bucati de nylon pe care le-am legat cu ata.

Am scos varza, am scufundat ouale in licoarea movulie, si le-am lasat acolo aproximativ 4 ore. Daca pigmentul nu este suficient de intens, puteti lasa ouale in licoare peste noapte, la frigider.

Pentru a fi mai aspectuoase, multa lume lustruieste ouale vospite cu un pic de ulei, insa mie mi-au placut mai mult asa, naturale.

Poate parea migaloasa toata operatiunea, insa eu m-am deconectat complet pregatind vopseaua naturala, m-am simtit ca la scoala, la orele de lucru manual. E bine din cand in cand sa ne acordam niste timp pentru a face lucrurile pe indelete, chiar daca sunt doar pentru placerea noastra vizuala.

O reteta mai sanatoasa de mini pizza vegetariana

April 24, 2013 By In Cina, Pranz, Retete Italiene, Retete Vegetariene

V-am spus vreodata ca pizza este mancarea mea favorita? Daca as ignora toate principiile pentru o dieta sanatoasa, as putea manca pizza in fiecare zi. O pizza fierbinte, proaspat scoasa din cuptor, cu aromele ingredientelor imbinandu-se perfect, imi aduce aminte de vacantele in Italia, de care sunt indragostita iremediabil. Totusi, combinatia de branza, aluat si legume nu este una recomandabila in fiecare zi.

Am cautat, insa, variante, pentru a obtine o pizza cat mai light, si care sa pastreze totusi cat mai mult din savoarea pizzei autentice.

Iata cateva idei pentru o pizza mai sanatoasa:

– am facut aluatul cu un amestec de fainuri – 1/3 macinis, 1/3 faina de grau integral, si 1/3 faina alba, pentru un mai mare aport de fibre, si pentru un aluat mai usor de digerat

– am folosit foarte putin aluat pentru blat, pe care l-am intins foarte bine, pentru a obtine o crusta subtire

– am optat pentru varianta mini-pizza cu mai multe toping-uri – in felul acesta am fost tentata de gust si aroma, am vrut sa le incerc pe toate, nu am mancat decat cate un sfert din fiecare, si m-am saturat mai repede

– am ales combinatii cat mai light pentru topping-uri. Iata ce am folosit eu:

1. sos de rosii, branza de capra, rosii uscate, oregano, busuioc (fara mozzarella)

2. sos de rosii, ridichi, ceapa verde, porumb si branza mozzarella

3. sos de rosii, cartofi noi fierti, ceapa verde si sos de mustare (lamaie, mustar, ulei de masline)

4. sos de rosii, rosii proaspete, mozzarella, busuioc

mai puteti folosi: zucchini sau dovlecei cu pesto si branza de capra, ciuperci de mai multe feluri cu spanac tras in ulei de masline cu usturoi, vinete si branza de capra, struguri negri cu rozmarin si branza de capra, masline cu anghinare si mozzarella, si o multime de alte combinatii. Combinatiile de topping fara branza mozzarella peste aluat subtire sunt o traditie din Sicilia, unde cea mai buna pizza am mancat-o in Taormina la Pizzeria Vecchia, un restaurant unde mesele sunt asezate fermecator de alandala, pe treptele care coboara spre mare.

Ingrediente pentru blatul de pizza (ies 4-5 mini pizza, cca 25 cm diametru)

Eu am folosit, ca de obicei, reteta lui Jamie, dar am schimbat tipurile de faina

100 g macinis de grau

100 g faina integrala de grau

100 g faina alba de grau

25 g drojdie

1 lingurita de zahar

jumatate de lingurita de sare

200 ml apa calduta (plata sau filtrata)

Intr-un castron inalt am amestecat fainurile cu sarea, am facut un cuib in mijloc in care am pus apa calduta, drojdia si zaharul, si le-am lasat 10 minute sa se desfaca drodjia. Am amestecat cu furculita pana s-a integrat tot lichidul, si am framantat cateva minute. Am acoperit castronul cu un servet curat, si l-am lasat 45 minute la crescut. Pentru a obtine o crusta mai subtire, am citit ca putem prabusi aluatul cu mana si apoi sa-l lasam din nou la crescut, dar n-am incercat inca varianta aceasta. Dupa ce aluatul a crescut, l-am impartit in 4-5 bucati, pe care le-am modelat in forma de sfera, le-am presarat cu faina si le-am lasat sa se odihneasca 15 minute.

In timpul acesta, am pregatit topping-urile de mai sus, si sosul de rosii

Ingrediente pentru sosul de rosii

1 conserva de rosii decojite, de buna calitate (cautati conservele italienesti) – daca pregatiti pizza in timpul verii, folositi suc de rosii bine coapte, proaspat stors

2 catei usturoi

2 linguri de ulei de masline

1 lingurita de capere

sare, piper proaspat macinat, busuioc si oregano

Intr-o tigaie am incins uleiul de masline, am adaugat usturoiul zdrobit, pe care l-am lasat  2-3 secunde pentru a aroma uleiul, am adaugat caperele si am mai lasat cateva secunde, dupa care am varsat continutul conservei de rosii in tigaie. Am lasat sa fiarba 2-3 minute, am adaugat sare, piper, busuioc si oregano (eu am avut uscat, dar la vara cu siguranta voi folosi frunze proaspete de la mine din ghiveci) si am tras tigaia deoparte. Am pornit cuptorul si l-am setat la 250 grade.

Am intins cu sucitorul in forma rotunda fiecare biluta de aluat, le-am intins pe o foaie de copt peste care am presarat ulei de masline si faina, le-am acoperit cu sucul de rosii, lasand cativa milimetri liberi de jur imprejur. Am pus toping-urile, am stropit totul cu ulei de masline din belsug, si am dat tava la cuptor pentru 7 minute. Rezultatul – blat subtire si gustos, si o minunatie de arome!

 

 

Soufle usor de urda si ierburi de primavara

April 8, 2013 By In Branza, Iaurt, Ierburi Aromatice, Pranz, Retete Vegetariene

De cand a inceput primavara, de fiecare data cand ajung la piata Domenii, sunt atat de fermecata de tarabele pline cu verdeata, incat plec cu mult mai mult decat as avea nevoie sa consum in cateva zile, pana ajung din nou. La fel s-a intamplat si saptamana asta – am plecat de 4-5 legaturi de leurda, 7-8 de patrunjel, 4 de untisor, 3 salate verzi si o multime de ridichi, deci cu mult, mult mai mult decat mi-ar asigura un consum de plante proaspete.

Asa ca oricat nu-mi place sa le procesez, ci sa le mananc proaspete, a trebuit sa caut o solutie pentru a le integra intr-un preparat cald, dar cat mai simplu. Si am ales soufle-ul, sau sufleul, insa in varianta foarte light – fara faina. A iesit ceva foarte pufos, foarte, foarte aromat, si cu o culoare vesela de primavara.

Ingrediente pentru Soufle de urda cu ierburi de primavara

300 g de urda proaspata de la tarani

3 oua ecologice

1 legatura de patrunjel, 1 legatura de untisor si 1 legatura de leurda, 1 legatura de ceapa verde cat mai proaspete

1 lingura de pesto (pasta de busuioc)

1 borcan de iaurt de casa proaspat sau iaurt grecesc

sare si piper proaspat macinat

Ingrediente pentru salata

2 ridichi

1 morcov taiat fasii cu ustensila de decojire a cartofilor

cateva frunze de loboda

cateva frunze de untisor

suc de lamaie proaspat stors

ulei de masline extravirgin

sare si piper proaspat macinat

Se sparg ouala si se separa albusurile de galbenusuri. Albusurile se bat pana cand spuma este foarte ferma. Galbenusurile se amesteca impreuna cu urda zdrobita, iaurtul si verdeturile taiate foarte marunt si pesto. Amestecul de urda si verdeturi se baga la blender, pentru a-l omogeniza. Se condimenteaza cu sare si piper, si se adauga albusurile spuma, amestecand foarte usor, de la fundul castronului spre exterior, pentru a nu pierde din consistenta spumoasa a albusurilor. Se unge un recipient de portelan cu ulei, se toarna compozitia si se da la cuptorul incins la 170 grade, pentru o ora. Soufle-ul va ramane umflat datorita temperaturii pentru maxim 10 minute, deci daca vreti sa-l serviti bosumflat, trebuie sa-l lasati in cuptor pana il aduceti la masa. Eu l-am mancat cu salata de morcov si ridichi, vesela ca o zi insorita de primavara.

Si pentru ca vorbim de leurda, voi trimite reteta pentru provocarea Dulce Romanie, gazduita luna aceasta pe blogul cu fotografii minunate Cat’s Kitchen

Budinca de hrisca raw pentru micul dejun

March 23, 2013 By In Hrisca, Mic Dejun, Retete de post, Retete Raw, Retete Vegane, Retete Vegetariene

Primavara creste si descreste, soarele lumineaza strasnic, dar e inca frig – vremea se joaca cu noi, cu organismele noastre, cu ritmul nostru interior. Ca sa te pastrezi in echilibru, si pentru a lasa corpului libertatea de a se recalibra energetic, in perioada asta consum cat mai multe alimente crude. Este foarte greu, carentele din iarna cerand in continuare alimente grase si dulciuri, insa cu un pic de vointa reusesc sa trec cu bine de saptamanile astea oscilante. Mananc multe plante verzi (patrunjel, leurda, untisor), despre ale caror beneficii am vorbit pe larg aici, beau ceai de urzica proaspata in fiecare dimineata pentru vitaminizare, iau o lingurita de miere pe stomacul gol in fiecare zi, pentru enzime si vitamine, si caut alimentele cat mai putin procesate, gatite cat mai simplu.

Aveam o punguta de hrisca de cateva zile, si ma tot invarteam in jurul ei, gandindu-ma la tot felul de combinatii, pana cand am gasit o idee foarte simpla, o reteta raw cu hrisca, care pastreaza intacti toti nutrientii. Cu un adaos de banana pentru un supliment de magneziu si curmala pentru consistenta si dulceata, am obtinut un mic dejun delicios si foarte hranitor.

Este prima oara cand folosesc hrisca in modul acesta si cu siguranta nu ultima – gustul usor fainos, dar cu aroma de nuca de toamna, ma inspira. Hrisca nu este o “cereala” cum am crede, ci samanta unui fruct, si este minunata pentru ca nu contine gluten, scade colesterolul si stabilizeaza glicemia, contine vitaminele B1, B2, B3 si B6, precum si fier, zinc si potasiu, reduce riscul dezvoltarii de pietre/nisip la vezica biliara datorita continutului de fibre insolubile, contine antioxidanti puternici, reduce riscul aparitiei bolilor cardiace si al dezvoltarii cancerului de san.

Ingrediente pentru Budinca Raw de Hrisca

100 g de hrisca integrala

200 ml lapte vegetal crud (migdale, caju, soia) – eu am folosit lapte de migdale

1 banana

2 curmale

fructe si seminte pentru decorat (seminte crude de in, floarea soarelui, alune de padure crude, mar, fructe de padure)

Hrisca se lasa in apa rece peste noapte, pentru a se inmuia. Se pune in vasul pentru blender hrisca, laptele vegetal, banana taiata rondele, curmalele curatate de samburi si se “blenduiesc” pana se tranforma intr-un amestec de consistenta unei budinci (pudding). Se transfera intr-un borcanel, se decoreaza cu fructe si seminte si se consuma ca atare – un mic dejun plin de energie, o reteta raw perfecta pentru diminetile cand tineti post.

 

Ravioli facuti in casa, cu urzici si urda proaspata

March 19, 2013 By In Cina, Pranz, Retete Italiene, Retete Vegetariene

De la inceputul lui martie, ca prin minune, au aparut urzicile pe tarabele de la piata. Micute, firave, dar debordand de un verde molipsitor, urzicile s-au mutat rand pe rand si la mine in bucatarie – in fiecare zi beau pe stomacul gol ceai de urzici proaspete, pentru vitaminizare, am facut mancare de urzici cu rosii, le-am pus in fritatta, si week-end-ul le-am folosit pentru niste minunate ravioli de casa. Urzicile sunt plantute-minune, incarcate cu fitonutrienti excelenti pentru revitalizarea organismului  – proteine si aminoacizi, calciu, fosfor, fier, magneziu, beta-caroten si cantitati mari din vitaminele A, C, D si complexul de vitamine B.

Nu este prima oara cand fac ravioli in casa, insa de fiecare data am facut aluatul prea gros, pentru ca nu am masina de facut paste. De data asta au iesit asa cum trebuie, poate si pentru ca am facut un intreg ritual din creatia acestor ravioli.

Intai si-ntai, am deschis prima mea carte de gatit – Cu Jamie in Italia, unde am gasit aluatul autentic pentru paste. Fotografiile din carte, cu mamele si bunicile italiene facand paste de casa, cu atmosfera aceea minunata, m-au trimis imediat cu gandul in frumoasa Italia, de care sunt atat de indragostita, incat aproape ca nu trece an in care sa nu ajung acolo. Gatitul in casa nu trebuie sa fie mare filozofie, insa trebuie facut cu mult drag si cu buna dispozitie, altfel nu-ti iese nici un preparat. Cu sfaturile lui Jamie si cu Amalfi in gand, am “dat frau liber emotiilor” asa cum spune Jamie – am framantat minute in sir aluatul si l-am intins cu sucitorul pana cand am obtinut niste foi foarte, foarte de subtiri, din care au iesit niste ravioli minunati.

Ingrediente pentru Ravioli de casa, cu urzici si urda proapata – pentru 8 ravioli mari

Pentru aluat

300 grame de faina alba (eu am folosit Dobrogea)

3 oua ecologice

Pentru Umplutura

O gramajoara de urzici proaspete (4-5 maini pline)

100 grame Ricotta sau urda proaspata (eu am folosit urda proaspata din piata)

50 grame de parmezan ras

2 catei de usturoi

cateva frunze de salvie proaspata

un praf de nucsoara

sare si piper proaspat macinat

Faina se pune pe o planseta de lemn, se aduna si se face in mijloc o gaura, in care se toarna ouale batute bine. Se amesteca putin cate putin faina cu ouale, pana cand aluatul incepe sa prinda forma – de aici incolo trebuie sa va pregatiti de cateva minute bune de framantat, pentru a se dezvolta glutenul in aluat, si pentru ca ravioli sa poata fi ferme atunci cand se fierb. Trebuie sa va inarmati cu rabdare, pentru ca aluatul este foarte tare la inceput, si dureaza cam 10 minute pana obtii o coca elastica, galbena si lucioasa, care se acopera cu o folie de plastic si se da la frigider.

Cat se odihneste aluatul, se spala bine urzicile, se pun intr-o oala cu apa rece si se lasa pe aragaz la foc mic. Ai putea pur si simplu sa le oparesti in apa clocotita, insa mie imi place sa folosesc apa de la urzici si in scopuri cosmetice (imi clatesc parul). Dupa ce apa a dat in clocot, se scot urzicile, se lasa la scurs in strecuratoare, apoi se mai scurg bine si cu mainile. Intr-un castron se rade parmezanul, se faramiteaza urda sau branza Ricotta, se zdrobeste catelul de usturoi si se pun urzicile stoarse si maruntite cu cutitul. Se amesteca bine, se adauga sare, piper si nucsoara dupa gust.

Se scoate aluatul de la frigider, se intind cu sucitorul doua foi foarte subtiri, care se taie cu cutitul in asa fel incat sa fie egale. Se intinde o foaie pe hartie de copt ca sa nu se lipeasca, se fac mingiute din umplutura de urzici si urda, care se pun la distante egale de-a lungul aluatului, si se acopera cu cealalta foaie. Se apasa cu degetele de jur imprejurul umpluturii, se taie si se preseaza marginile cu furculita, ca sa se sudeze foile de aluat. Se pune o oala mare cu apa la fiert, se pune sare din belsug – stiti ca italienii spun ca apa pentru paste trebuie sa fie la fel de sarata ca Mediterana. Pastele se fierb 10 minute, si se scot cu paleta intr-un castron.In paralel se incalzesc intr-o tigaie 3-4 linguri de ulei de masline, se zdrobeste un catel de usturoi si se rup cateva frunze proaspete de salvie care se pun un ulei si se lasa cateva secunde pentru aroma. Uleiul aromat se toarna peste ravioli, se presara piper proaspat macinat si se servesc ca atare – pline de savoare italiana si de nutrienti de primavara. Eu le-am decorat si cu cateva fire de hasmatuchi proaspat.

 

Despre beneficiile plantelor de primavara, o salata detox si o plimbare prin padure

March 17, 2013 By In Mic Dejun, Retete de post, Retete Raw, Retete Vegane, Retete Vegetariene, Salate

Vremea inca se joaca cu noi, insa nimic nu ne mai poate opri din a ne deschide sufletul catre primavara. Chiar daca au fost schimbarile astea de temperatura, am reusit sa stau departe de raceala, luand constant cu tinctura de propolis, asa ca urmaresc cu toate simturile pasii mici, dar siguri pe care-i face primavara in Bucuresti si in imprejurimi. Astazi am fost la Padurea Snagov, din nou, ca sa iau o gura de aer proaspat si sa simt pulsul naturii in plina schimbare.

In linistea perfecta  m-am bucurat sa aud clar ciripitul pasarilor, falfaitul de aripi, sunetele ritmice ale ciocanitorii, vantul inca racoros care fosnea prin frunzele uscate ramase amintire din toamna, si sa privesc verdele crud al primelor plantute de primavara, albastrul toporasilor delicati, mugurii inca delicati ai copacilor. M-am incarcat cu energie pozitiva pentru intreaga saptamana.

Verdele crud din padure se transpune din ce in ce mai des si la mine in farfurie, pentru ca, dupa atata iarna fara prea multi nutrienti proaspeti, organismul simte nevoia de energie verde, de hrana vie, de detoxifiere. Timid, pe tarabele din piata au inceput sa apara gramajoare de urzici, legaturi firave de leurda, fire delicate de untisor, loboda purpurie proaspata, spanac pulsand de energie si clorofila, stevie aspra si hranitoare, ceapa verde si usturoi proaspat.

Nimic nu e mai revigorant decat o salata din verzituri proaspat culese, iar variantele sunt atat de gustoase si hranitoare, incat m-am gandit ca e pacat sa nu le acordam atentia cuvenita. Iata cateva dintre beneficiile plantelor si legumelor de sezon:

LEURDA

Sora buna cu usturoiul, leurda are aceleasi beneficii pentru sanatate ca si acesta, si inca ceva in plus. Verdele proaspat al leurdei poarta cu el leacuri pentru curatarea sangelui, antioxidanti, pentru reducerea colesterolului si pentru reglarea tensiunii arteriale. Frunzele de leurda contin cantitati importante de vitamina C si A, precum si minerale – fier, zinc, magneziu si seleniu. Poti folosi leurda in supa, in pesto sau in tarte, dar cel mai bine te bucuri de proprietatile ei minunate, consumand-o simpla, in salate.

LOBODA

Cand eram mica nici nu voiam sa aud, insa acum de-abia astept primavara sa savurez o ciorba de loboda si stevie, acrita din belsug cu bors de casa – o minune pentru digestie! Loboda are actiune depurativa, diuretica, este remineralizanta si vitaminizanta. Unde mai pui ca este si frumoasa de pica, in superba ei culoare! Este bine sa folosim frunzele de loboda cat mai repede dupa ce au fost culese, sau sa le pastram la congelator, pentru a ne bucura de nutrienti.

SPANAC

Spanacul cred ca nu mai are nevoie de nici o prezentare, majoritatea dintre noi am invatat pana acum ca este o planta minune. Plin de fitonutrienti (vitaminele K, E, C, B12, B6 si A, magneziu, fier, fosfor, proteine) si antioxidanti (flavonoide) care protejeaza impotriva radicalilor liberi, spanacul este una dintre cele mai versatile plante de primavara. Poate fi consumat ca atare, in salate, in mancaruri, in curry-uri alaturi de naut, in tarte, langa oua, la micul dejun. Daca nu iti place gustul crud, este bine sa stii ca uleiul de masline si usturoiul sunt cei mai buni “prieteni” ai spanacului, transformandu-l intr-o gustare delicioasa.

STEVIE

Stevia ne duce cu gandul la ciorbele taranesti din vacantele copilariei, si poate ca o ignoram fara motiv in tendintele alimentatiei naturiste. Alaturi de spanac si urzici, stevia este un aliat nesperat pentru combaterea asteniei de primavara, frunzele ei aspre fiind bogate in vitaminele C si K, precum si in minerale – fier, zinc, potasiu, magneziu, fiind totdata o planta  al carei consum are efecte diuretice si detoxifiante.

De cate ori am ocazia, imi place sa-mi incep ziua cu o salata proaspata de plantute verzi, peste care adaug seminte crude de floarea soarelui, de in si de dovleac, ridichi, castraveti, sau ce mai gasesc proaspat, ornand totul cu delicatii germeni (depinde de ce gasesc disponibil – germeni de fasole mung, de mazare, grau) – in imagine sunt germeni de lucerna. Dreg totul cu ulei de masline extravirgin, adaug un praf de sare, piper proaspat macinat, si invalui totul in zeama proaspata de la o lamaie. Un mod minunat si savuros de a incepe ziua plin de energie si nutrienti!

 

 

Ce este si ce poti face cu Amaranth

March 13, 2013 By In Amaranth, Retete Vegetariene

Intotdeauna sunt in cautare de noi ingrediente, iar cand am vazut punguta cu amaranth pe raft, am transferat-o imediat in cosul de cumparaturi. Mai putin popular decat quinoa, ruda lui ceva mai mare ca dimensiune, dar mai bogata in proteine decat aceasta, amaranthul este vedeta dietelor fara gluten, o cereala foarte versatila, care poate fi folosita in multe retete vegetariene. Amaranth-ul este originar din Peru, dar este inclus in multe dintre mancarurile traditionale din Mexic – aztecii aveau un adevarat cult pentru el, folosindu-l in timpul ceremoniilor religioase, modeland din amaranth si miere figurine reprezentand zeitati locale.

Poti folosi amaranth-ul alaturi de iaurt si fructe de padure pentru un adaos proteic in bolul de la micul dejun, amestecat cu miere si fructe uscate tot pentru micul dejun, in compozitia panii, alaturi de alte fainuri (niciodata singur, pentru ca painea va iesi prea grea), in batoane energetice de granola, la ingrosarea supelor, ca fel de baza, amestecat cu lamaie, ulei de masline si verdeata (desi este mult mai moale si gelatinos decat quinoa), si in multe alte combinatii.

Iata cateva dintre beneficiile amaranth-ului:

  1. Are un continut ridicat de proteine, mai mare decat quinoa – o cana de amaranth crud contine 28 g proteine, printre care si lizina, un aminoacid esential pentru digestive, dar si globulina si albumina, care sunt usor digerabile si asimilabile de catre organism.
  2. Are un continut ridicat de calciu – 298 mg la o cana de amaranth
  3. Are un continut ridicat de magneziu, mai mare decat hrisca – 519 mg magneziu la o cana de amaranth
  4. Are un continut de fier si fibre mai mare decat al altor cereale, si un continut de carbohidrati mai mic.
  5. Amaranthul este o sursa buna de acizi grași polinesaturați (cum sunt cele mai multe cereale integrale) si contine vitamina E în cantități similare cu cele din uleiul de măsline.

Eu am folosit amaranth-ul intr-un mod mai iesit din comun – l-am expandat. Am incalzit bine tigaia de fonta, am pus o cana de amaranth crud, care a inceput sa “explodeze” instant, exact ca popcorn-ul. In cateva minute, timp in care am agitat bine tigaia de cateva ori, majoritatea boabelor s-au transformat in floricele – pe unele le-am mancat ca atare, pe restul le-am folosit intr-o salata raw. Gustul este dulceag, cu aroma de nuca. Poti folosi amaranth-ul expandat si pentru ornatul supelor-crème, si in tot felul de salate. Iata inca o cereala minune care imbogateste lista nutrientilor disponibili in dieta vegetariana! Poti cumpara amaranth de la Real, raionul cu produse Bio, sau online, de la un magazin online.

Reteta de mucenici a mamei

March 9, 2013 By In Desert, Retete Vegetariene

Imi aduc aminte cu drag cum veneam de la scoala in zilele de 8 martie, si intram in casa intr-o atmosfera calda, cu aroma de scortisoara, iar mama mea tanara, cu fata de la fereastra, si inconjurata de razele de primavara ca intr-o aura, pregatea rabdatoare zecile de forme micute si perfecte in forma de opt, pe care le scufunda apoi intr-o licoare minunata. Ii daruiam mandra o felicitare pregatita la ora de desen, cu flori pictate si sclipici din globuri de craciun pisate, si ma asezam la masa fermecata de transformarea micilor mucenici sub mainile mamei.

Astazi mainile mamei au obosit si nu mai au rabdarea de a apasa de zeci de ori in aluat cu forma pentru opt-uri, iar supermarket-urile sunt pline de mucenici deja pregatiti, insa traditia a ramasa, si in fiecare an de 8 martie, mama pregateste licoarea cu gustul acela minunat, in care scufunda micii mucenici ce aduc aminte de episodul biblic din 9 martie, cand Biserica Ortodoxa sarbatoreste pe cei 40 de Mucenici ucisi in Sevastia. S-au pastrat in traditia noastra o multime de obiceiuri pentru ziua de mucenici, cu trimitere la diferite obiceiuri pagane sau crestine, cu toatele insa celebrand venirea primaverii.

Reteta de mucenici a mamei este tare simpla, dar poarta in ea toate amintirile noastre frumoase, de primavara scaldata in soare, fara griji.

Ingrediente pentru reteta de mucenici a mamei

1,5 l apa

1 punga de mucenici (sau cateva zeci de mucenici pregatiti dintr-un aluat consistent facut in casa, din faina, apa si sare)

1 lingurita de sare

6 linguri de zahar

2 lingurite de scortisoara

esenta de vanilie (noi o putem adapta cu semintele de la o pastaie de vanilie)

coaja rasa de lamaie

o cana cu nuca pisata

Apa se incalzeste intr-o oala incapatoare; cand a ajuns la punctul de fierbere, se adauga sarea, zaharul si mucenicii, si se tine la foc mic pana cand mucenicii se inmoaie putin.  Se trage de pe foc, se lasa la racit, dupa care se adauga scotisoara si nuca pisata. Mie imi place sa-i mananc a doua zi, cand toate aromele au fuzionat. Daca nu vreti sa folositi zahar, puteti adauga miere dupa ce se raceste.

O reteta de iaurt-minune si despre beneficiile polenului

February 27, 2013 By In Iaurt, Mic Dejun, Retete Vegetariene

Fiecare zi aduce alte semne, alte mirosuri reavene, alte adieri din ce in ce mai prietenoase. Se apropie primavara, parca anul acesta nu numai pe foaia din calendar, ci in toate semnele naturii. Lalelele perfecte si ghioceii comandati din alte tari nu m-au convins deloc, ci mai degraba un mugur pe care care l-am vazut incoltind  stingher si miraculos, pe ramura copacului din fata blocului. Sau o dimineata de duminica, atunci cand pentru prima oara, dupa nesfarsite luni, intr-o liniste acoperita cu stropi de ploaie, am reauzit un ciripit pe care nu-l mai ascultasem din octombrie. Un ciripit care-mi aduce aminte de fosnete verzi, de dupa-amieze lenese, de cer albastru si de socata rece cu gheata.

Mai avem cateva zile si gata, ne conformam cu cifra din calendar si izbucnim in minunatele cuvinte pline de intelesuri, energii primordiale, freamat: Martisor, Prier, Florar…

Intre timp, savurez in liniste ultimile delicii inventate de iarna. Astazi am inceput ziua cu o reteta de mic dejun inspirata de 101Cookbooks, extrem de simpla si minunat de plina de nutrienti. Mananc miere, mananc energizant din miere, propolis si polen, dar combinatia de azi de dimineata a fost o supriza delicioasa, in culoare dar si in gust. Ingredientul supriza – polenul pur. Nu m-am gandit pana acum sa adaug polen in mancare, insa cu siguranta explozia aceea de galben isi va gasi din nou un loc pe meniul meu de dimineata.

Ce stim despre polen? Stim ca e bun pentru organism, ca e energizant, ca face bine. Iata si de ce:

– polenul este alcalin, si echilibreaza pH-ul organismului

– polenul contine majoritatea vitaminelor din sursa naturala, fiind o alternativa excelenta la multivitaminele obtinute pe cale chimica

– contine intre 25 si 40% proteine pure – o sursa minunata pentru proteina atat de pretioasa in dieta vegetariana

– contine acizi grasi nesaturati – Omega 3 si Omega 6, necesari pentru a neutraliza radicalii liberi, vinovati de procesul de imbatranire

– vitamina pe care le regasim si in miere – acidul folic, dar si vitaminele C, E, K si D, foarte rara in dieta vegetariana

– pana la 60 de minerale (printre care si aur, intr-un proces infim, desigur)

– steroizi si stimulatori hormonali naturali

– lecitina – care scade colesterolul si se contituie ca sursa de “hrana” pentru creier

– contine carotenoizi si alti antioxidanti intr-o proportie mai mare chiar si decat in fructele de padure

– polenul este o sursa de 11 enzime importante si peste 5000 de enzime minore, care ajuta la o digestie sanatoasa, dar au si un efect anti-imbatranire asupra celulelor

Compozitia si nuantele polenului variaza in functie de sursa colectarii de catre albine, si de cat de bine a fost conservat.

Eu folosesc o sursa de miere din Satu Mare, care nu m-a dezamagit niciodata pana acum, si de la care am primit un borcanel cu propolis auriu, granulat, pe care iata cum l-am folosit.

Ingrediente pentru Mic dejun cu Iaurt Vitaminizat

150 g de iaurt grecesc (eu folosesc Olympus cu 2% grasime, sau iaurt cumparat de la magazinul cu produse grecesti din fosta Piata Floreasca), sau puteti folosi reteta de  iaurt facut in casa

semintele de la o jumatate de rodie

1 lingurita de miere

3 lingurite cu polen

1 lingura cu seminte crude de floarea soarelui

Le amestec pe toate si ma bucur de gustul delicios, racoritor si de nutrientii minunati de mai sus. Daca vi se pare prea dulce, puteti sa renuntati la lingurita de miere.

 

 

 

 

 

 

Sushi vegetarian cu quinoa

February 19, 2013 By In Avocado, quinoa, Retete Asiatice, Retete Vegane, Retete Vegetariene

Eu nu am mancat niciodata un sushi adevarat – o singura data am ajuns la un restaurant japonez unde mi-au servit un fel de pachetele cu omleta, care insa nu m-au impresionat prea tare. De ceva timp ma tot gandesc la o varianta vegetariana, pentru ca sushi mi se pare un fel minunat pentru un aperitiv cu care sa iti primesti prietenii. Am cautat un pic, si am gasit o varianta foarte sanatoasa si foarte aratoasa – sushi vegetarian cu quinoa in loc de orez, cu avocado pentru cremozitate, castravete si ridichi pentru umplutura. Am folosit foite de alge rosii Nori (foitele sunt verzi), care sunt extrem de uscate, insa devin foarte lipicioase imediat ce intra in contact cu quinoa umeda.

Incarcatura nutritiva din bijuteriile de feliute de sushi vegetarian este una impresionanta:

Algele Nori contin: proteine, fier, iodina, potasiu, vitaminele A, C, E, K, B1, B2, B6, acid folic, fibre, si, cel mai important, pretioasa vitamina B12, atat de rara in alimentatia vegetariana.

Quinoa nu mai are nevoie de nici o prezentare – stim cu totii ca este una dintre cele mai importante sursa de proteine din plante (contine 14% proteine). In plus, contine magneziu, calciu, fier, fosfor si fibre, si, (important pentru cei cu diete speciale), nu contine gluten si este usor de digerat.

Avocado este o sursa de grasimi nesaturate, care ajuta la o mai buna absorbtie a vitaminelor.

Castravetele si ridichile sunt in cantitate mica in sushi, insa este bine de stiut ca hidrateaza si contin de asemenea vitamine si minerale.

Ingrediente pentru Sushi vegetarian (pentru 2 rulouri – cca 14 bucatele)

2 foite de alge Nori uscate

150 g de quinoa

4 felii de avocado taiate pe lung

4 fasii de castravete proaspat

1 ridiche taiata fasii

sare, piper proaspat macinat

sos de soia pentru servit

Quinoa se fierbe 20 minute, si se lasa la scurs. Se taie avocado-ul, castravetele si ridichea, se sareaza si se presara cu piper. Quinoa mie imi place simpla, fara sa o dreg cu nimic, dar puteti pune un pic de sare si lamaie.

Se ia o foita de Nori, se pune pe un suport de farfurie din bambus sau lemn (important este sa se poata rula). Se intinde uniform jumatate din cantitatea de quinoa intr-un strat de 2-3 mm, lasand cativa milimetri de foita goala la unul din capetele foitei, pentru a se putea lipi. In partea opusa se face o linie din feliile de avocado, castravete si ridiche, si se incepe rularea – se indoaie un pic cu o mana foita acoperita cu suportul de bambus, se impinge usor dedesubt cu cealalta mana linia de legume, pana cand foita ia forma de rulou, iar linia de legume este inauntru. De aici se continua rulatul strans, cu ambele maini, pana la capatul foitei, care se umezeste un pic pentru a se putea lipi. Ruloul se taie cu un cutit bine ascutit in feliute de 2 cm, care se servesc alaturi de sos de soia, sau sos dulce acrisor, facut din sos de soia, otet de orez si zahar, fierte impreuna. Operatiunea, cu tot cu fierberea de quinoa, dureaza maxim jumatate de ora, deci daca primiti o vizita neasteptata, puteti sa impresionati fara prea mare efort, si totodata servi ceva special si foarte sanatos.

Foto credit: www.BlogcuLegume.ro