Doi ani la rand am incercat sa fac socata, si de fiecare data am gresit undeva, pentru ca am obtinut numai licori amare. De cand a inceput luna mai, gandul ca o sa savurez in tihna pe balcon o socata rece, bine aromata, pline de bule piscatoare, mi-a dat tarcoale din ce in ce mai des, asa ca la prima gramada de soc de pe taraba, am purces imediat la transformarea imaginii in realitate.

Frumoasele si delicatele floricele albe nu aduc numai o aroma delicata si un gust delicios, ci vin incarcate cu daruri intru vindecare, ca nu degeaba ne dregeau bunicile si mamele cu soc in copilarie. Beneficiile socului, folosit in ceaiuri si in prepararea socatei, sunt minunate, pentru ca elimina ce-i mai rau din organismul nostru, avand proprietati diuretice, expectorante, detoxifiante, antiinflamatoare si antiinfectioase.

Pentru socata am folosit cantitati mici, ca sa nu ma simt prea vinovata ca stric florile de soc, in cazul in care iesea amara. Adica:

3 litri de apa plata

5 inflorescente de soc

350 g zahar (se pare ca pot folosi miere in loc de zahar, data viitoare incerc asa, pentru ca nu nu-mi place deloc sa includ zahar in alimentatie, sub orice forma)

2 lamai mari

5 g drojdie

Am pus apa intr-un borcan de sticla, am adaugat zaharul, zeama de la o lamaie si jumatate, jumatate de lamaie cu tot cu coaja, taiata in 3 bucati (nu inainte de a spala coaja bine, bine, ca sa elimin cat mai multe dintre substantele chimice din ea) si drojdia, si am amestecat bine cu lingura de lemn. Am spalat florile de soc (cu mare grija), le-am adaugat in borcan, si am mai amestecat o data. Am acoperit cu folie de plastic, lasand o mica deschizatura de 2-3 cm, pentru ca amestecul sa respire.

Asa cum apa se incarca de energie pozitiva atunci cand ii transmiti ganduri frumoase, cu mare dragoste si grija am amestecat de cel putin 3-4 ori pe zi in socata (si cu nerabdare de mult mai multe ori in ultimile ore petrecute in borcan), 3 zile, timp in care bucatarie mea a mirosit a crang si a proaspat si a dulce. La capatul lor, am fost fericita sa obtin exact gustul licorii fermecate – socata de care imi aduceam aminte din copilarie. Olivia spune ca “Cel mai mult îi surîde licorii să o scoți sub cerul liber, să prindă puteri înmiite sub razele de soare”, dar eu doar visez la soare in balconul meu de pe nord. Aici, insa, am baut socata mea rece, savurand fiecare aroma, fiecare bula piscatoare, gustul delicios de care nu pot sa ma bucur acasa decat o luna pe an. La restaurant am mai baut socata inclusiv in octombrie la Nana, pentru ca se pare ca merge sa faci socata si cu flori uscate, insa trebuie sa dublezi cantitatea de flori.

Va recomand si alte frumoase povesti despre socata:

Reteta de socata a Oliviei

Reteta de socata a Ligiei

Reteta de socata a lui Andie

Reteta de sirop de soc a Dianei

P.S. Astazi, bobocii de gardenie din poza s-au transformat in niste minuni albe si parfumate. Asa-i ca-i frumos la mine pe balcon?