Browsing Category

Retete Italiene

Supa minestrone cu legume de toamna, ca in Toscana

supa minestrone 2-s

Pe masura ce vremea se trece, frunzele uscate se aduna si fumega a pustiu, croncaneli indepartate se aud seara de seara, se instaleaza nevoia de comfort food, iar mancarurile gatite, painea de casa si supele isi fac din ce in ce mai des aparitia prin bucatarie. Imi plac grozav ciorbele bine acrite cu bors de casa, care dreg digestia, dar ma atrag si supele cu arome bazice de toamna, incarcate cu boabe delicioase bine fierte, pline de proteine. Nimic nu se potriveste mai bine cu o dupa-amiaza de toamna decat o supa minestrone bine legata cu legume de toamna, aromata cu buchetele de oregano, plouata din belsug cu parmezan, si mancata cu paine prajita unsa bine cu ulei de masline si usturoi.

Zilele trecute am descoperit un blog superb, Hortus Cuisine, cu retete clasice, vegetariene, gatite cu legume crescute in propria gradina de vis undeva in Italia, ilustrate cu fotografii superbe care reflecta autenticitatea atmosferei bucatariei italiene. Retetele nu sunt reinventate, ci sunt interpretate in stilul cel mai clasic cu putinta, folosind ingrediente de cele mai multe ori pregatite in casa sau crescute in gradina – pesto si paste facute in casa, frittata cu legume de tara, sau celebra supa minestrone, construita pas cu pas, aroma cu aroma, dupa adevarata reteta italiana toscaneza. Mancarea din Toscana este foarte “sincera”, gustul legumelor este brut, iar combinatiile “di monte” iti aduc aminte de relieful molatec de dealuri, dar si de versantii abrupti din zonele nordice – o mancare care ti se adreseaza direct, fara ocolisuri si fara orice fel de artificii, asa cum este pregatita de secole.

Inspirata de reteta lor, dar si de legumele de toamna alese cu grija din Obor, m-am pregatit pentru prima mea supa minestrone, care s-a dovedit o minunatie. Usor dulceaga de la soffrito si dovleac, puternic aromata de la oregano, putin aspra dar plina si sanatoasa de la boabele tomnatice, supa mea minestrone a fost incununarea acelei zile galben-aramii din an, cu mai multe ore decat oricare alta.

Ingrediente pentru Supa minestrone ca in Toscana

* este foarte important ca legumele sa nu fie de la supermarket, ci de la piata, alese cu grija de pe tarabele taranilor cu mainile muncite de camp. In felul asta nu numai ca obtii un gust bun, dar pregatind supa vei intra in armonie cu tot ceea ce te inconjoara – natura care iti va imprumuta culorile din farfurie, legumele de toamna romanesti care ti se potrivesc energetic si taranii care se vor bucura sa-ti vanda produsele pentru care au muncit.

Pentru soffrito:

4-5 linguri de ulei de masline extravirgin

3 catei de usturoi

o ceapa alba mare, sau doua mai mici

3 morcovi medii, curatati

jumatate de telina medie, cu tulpini si eventual frunze daca mai gasiti (eu le aveam la congelator)

cateva frunze de salvie (eu am preferat aroma de oregano, din care am pus 3 crengute uscate)

Pentru  supa

3 dovlecei medii (se pot inlocui cu o leguma radacinoasa – patrunjel, pastarnac)

2 cartofi medii curatati

o felie de dovleac

250 ml de sos de rosii (eu am folosit 2 rosii mari, bine coapte, printre ultimile capturi de rosii de gradina din sezonul acesta)

3 – 4 frunze de sfecla, sau kale, sau mangold (eu am folosit stevie proaspata)

50 g linte verde

150 g fasole asortata – eu am folosit fasole noua cu bob mic, fasole pestrita, fasole Mung si fasole clasica, cu bob mare- dar puteti folosi orice amestec de boabe, inclusiv naut si fasole neagra

o bucata de parmezan de buna calitate

sare si piper proaspat macinat

Fasolea se lasa la inmuiat peste noapte, iar dimineata se da in clocot de 3 ori, de fiecare data schimbandu-se apa, apoi se lasa la fiert la foc mic timp de trei sferturi de ora. Se scurge de apa si se pastreaza pentru supa.

Se pregatesc legumele – cartofii, morcovii, dovleacul, telina si dovleceii se spala bine si se taie cubulete mici. Ceapa se taie marunt iar cateii de usturoi se zdrobesc cu cutitul. Se incinge uleiul de masline intr-o oala cu fundul gros, se adauga ceapa, usturoiul zdrobit, morcovii, telina cu tot cu frunze si crengutele de oregano. Se caleste totul la foc mic pana cand toata bucataria se umple de arome delicioase. Se adauga cartofii, fasolea, dovleacul, rosiile, jumatate din bucata de parmezan rasa, apa cat sa acopere legumele cu cativa centimetri, si se la foc mic pana da in clocot 10 minute. Acesta e momentul in care se pune sare, si se adauga lintea, dovleceii si frunzele verzi, si se lasa sa fiarba linistita la foc mic timp de 30 minute. Din cand in cand mai verificati supa pentru a vedea daca nu cumva a scazut de tot zeama (caz in care mai adaugati apa). Puteti face supa oricat de densa vreti, insa varianta originala este cu mai multe legume decat zeama. Cand supa este aproape gata, mai dregeti gustul cu sare (daca mai e cazul) si piper, si trageti-o de pe foc. Se serveste cu parmezan ras si cu paine de tara unsa bine cu ulei de masline si usturoi, si prajita pana devine crocanta la suprafata. O minunatie!

 

 

 

 

Salata calda cu naut, rosii coapte si frunze de sfecla

Salata cu naut si frunze de sfecla-s

Chiar daca suntem in sezonul in care ingredientele proaspete abunda pe toate tarabele, niciodata nu ma satur de a descoperi noi suprize care sa imbogateasca dieta vegetariana cu nutrienti valorosi.

De cand a aparut sfecla proaspata, ma atrage ca un magnet minunata combinatie de culori care ii incununeaza tulpina. Pentru ca da, mai sunt si alte lucruri bune legate de sfecla, in afara de radacina sa miraculoasa. Daca vezi pe vreo taraba sfecla intreaga, cu tot cu tulpinile roz intens si frunzele verde crud, cu nervuri rozalii, sa nu va ganditi de doua ori si sa cumparati cu incredere. Acum, vara, cand spanacul nu mai este in sezon, il puteti inlocui cu succes cu frunze de sfecla, poate chiar mai bogate in nutrienti decat celebrul spanac. Mai ales daca frunzele sunt gaurite si franjurate de daunatori, e clar ca nu s-au folosit pesticide, si ca veti beneficia la maximum de nutrientii pe care ii contin.

Atragatoare ca niste fluturi veseli de vara si colorate intens in verde si roz, care anunta numai lucruri  bune – sunt tare curioasa de ce frunzele de sfecla sunt lasate deoparte cand vine vorba de nutritie sanatoasa. Iata cateva lucruri bune despre elea:

– frunzele de sfecla au un continut nutritiv mai variat decat radacina, si contin mai mult Fier decat spanacul (eat this, Popeye!)

– printre substantele sanatoase de care organismul are nevoie zilnic, si pe care le contin frunzele de sfecla se afla: acid folic, calciu, magneziu, cupru, zinc, proteine, fibre, beta caroten, vitaminele A, B si C

– frunzele de sfecla au proprietati detoxifiante si alcalinizante

– au un gust usor amarui, dar acrisor si savuros, precum untisorul de primavara, si sunt foarte versatile la gatit, asa ca merg de minune in salate, sotate cu usturoi, adaugate in mancaruri cu sos de rosii, supe, pe pizza sau in frittata. Aroma frunzelor de sfecla merge perfect cu ceapa, usturoi, ulei de masline sau branza maturata.

Eu m-am gandit sa le folosesc intr-o reteta simpla, rapida si foarte nutritiva, ca toate retetele de vara. Asa ca le-am alaturat culorile minunate intr-o farfurie cu naut fiert de mine (nu din conserva), rosii de gradina coapte, suculente, si ceapa rosie cu aroma vartoasa dar sanatoasa.

Ingrediente pentru salata calda cu naut, rosii coapte si frunze de sfecla

100 g naut fiert

2 rosii de gradina suculente, bine parguite

un manunchi de frunze proaspete de sfecla

o ceapa rosie mica

2 catei de usturoi

ulei de masline extravirgin

1 lingura de suc de lamaie proaspat stors

sare si piper proaspat macinat

Rosiile se spala bine, se taie rondele (sau jumatati), se pun intr-o tava pentru cuptor, se stropesc din abundenta cu ulei de masline, se presara cu sare si piper, si se dau la cuptorul incins pentru 20 minute, pana cand sunt patrunse.

Frunzele de sfecla se pot manca impreuna cu tulpinile pentru o mai mare cantitate de fibre. Se incinge intr-o tigaie o lingura de ulei de masline, se zdrobeste usturoiul si arunca in tigaie – uleiul se va aroma minunat in doar cateva secunde, cand puteti deja sa adaugati frunzele de sfecla bine spalate. Le amestecati cu lingura de lemn, si le lasati sa se inmoaie in tigaie, timp de maxim un minut (pentru a distruge cat mai putin din minunatii nutrienti pe care ii contin).

Puneti intr-o farfurie nautul fiert (obtinut din naut uscat lasat la inmuiat peste noapte, si fiert timp de jumatate de ora), rosiile coapte, si frunzele de sfecla. Taiati ceapa rondele, frecati-o cu putina ceapa, si adaugati-o in salata. Stropiti cu ulei de masline din abundenta, adaugati sucul de lamaie, sare si piper proaspat macinat, si amestecati. Sucul delicios al rosiilor coapte se va imbina perfect cu aroma amaruie a frunzelor de sfecla, iar nautul va da cremozitate si consistenta – o salata perfecta o cina usoara de vara. Si chiar daca am vorbit de sfecla, gustul delicios al acestei salate vine si din aroma rosiilor coapte, asa ca voi trimite reteta pentru Provocarea Dulce Romanie de luna August, unde Diana va invita sa gatiti sanatos cu rosii.

 

 

 

 

 

Pizza dulce-acrisoara cu prune si branza de capra

pizza cu branza de capra si prune-s

Cand am primit de la tata din gradina o ditamai punga cu prune micute, sanatoase, pline de arome, am stiu din prima ca pe majoritatea o sa le consum crude, pentru a beneficia la maxim de nutrientii minunati pe care ii contin.

De fiecare data tin sa va reamintesc ca este sanatos sa mancam fructe si legume de sezon, crescute local, pe care e bine sa le consumam cat mai repede dupa ce au fost culese. Prunele sunt minunate pentru sanatate, iata de ce:

– contin potasiu, un mineral care ajuta la reglarea tensiunii arteriale

– pigmentii movulii-rosiatici care dau culoarea superba a prunelor se numesc antociani, si ne ajuta prin proprietatile lor de a lupta impotriva radicalilor liberi, si a aparitiei cancerului.Un alt aliat de nadejde contra radicalilor liber este si celebrul antioxidant Vitamina C, continut de asemenea de catre prune.

– prunele au un indice glicemic mic, deci nu ne este frica de kilogramele in plus atunci cand le includem in dieta

Asa ca de cateva zile mananc prune in fiecare zi, si-mi plac la nebunie. Sambata m-am gandit sa le includ si intr-o reteta mai speciala, asa ca m-am hotarat sa deschid cuptorul si sa pregatesc o pizza cu blat de faina integrala, cu branza de capra, prune si si muguri de pin. Rezultatul – o minunatie cremoasa, dulce-acrisoara, pe blat crocant dietetic, la fix pentru luat la picnic in parc. Iata ce am folosit:

Ingrediente pentru pizza cu branza de capra si prune

300 g macinis integral

150 ml apa plata sau filtrata, calduta

un sfert de pachetel de drojdie umeda

100 g branza de capra

10 prune de tara, acrisoare

un pumn de muguri de pin

oregano uscat sau proaspat

sare

1 lingurita de zahar

2 linguri ulei de masline

piper negru proaspat macinat

Aluatul pentru pizza se prepara foarte simplu, amestecand faina cu sarea, uleiul si apa in care s-a dizolvat drojdia si o lingurita de zahar. Il framantam cateva minute, dupa care lasam aluatul sa creasca timp de o ora, la loc ferit. Intre timp pregatim ingredientele pentru topping – frecam branza de capra cu un pic de ulei de masline si o aromam cu oregano, spalam prunele si le taiem in jumatati sau sferturi.

Punem hartie de copt intr-o tava, o ungem cu ulei de masline si intindem aluatul. Ungem aluatul cu branza de capra, presaram bucatile de pruna pe toata suprafata si aruncam muguri de pin printre prunele mov, delicioase. Pizza o sa arate extrem de atragator chiar si asa, necoapta, datorita contrastului superb dintre albul branzei si culoarea intensa a prunelor. Stropim totul cu ulei de masline, si coacem pizza in cuptorul incins la 200 de grade, timp de 10 minute. Eu am asortat-o si cu cateva frunze proaspete de rucola. Savoarea dulceaga a prunelor se imbina perfect cu branza cremoasa si aroma de oregano, iar mugurii de pin crocanti si uleiosi completeaza la fix minunatia de gusturi si arome.

Te-ar putea interesa si:

11 Retete de Toamna cu prune

Tarta cu prune si bezea cu nuci

 

 

 

Caponata, sau tocanita savuroasa de vinete, exact ca in Sicilia

caponata-s

Cand m-am gandit la ce retete sa pregatesc pentru editia de vara a revistei Pasi spre Eden, am avut in minte un singur gand – vacanta! De cand se desprimavareaza si pana tarziu in toamna, vacanta – cu natura pulsand de viata, peisaje incredibile, frunzele plopilor fosnind in vant, soare, zumzet, valuri, arome, gusturi – ma fascineaza si ma inspira. De peste tot pe unde merg aduc cu mine carti de retete reprezentative pentru gastronomia locala, ingrediente cu gust copt sub soarele “de acolo”, si inspiratie cat cuprinde. Daca imi place un fel de mancare incercat in vacanta, il reproduc in bucataria mea de o multime de ori, de fiecare data cu gandul pierdut in amintirea aromelor si gusturilor. Apoi vine o noua vacanta, o noua descoperire, o noua incantare, si uit de retetele anilor trecuti, pana cand rasfoiesc cartile de bucate si amintirile imi inunda simturile.

Asa s-a intamplat cu Caponata – tocanita de vinete cu personalitate italiana. Dupa vacanta din Sicilia, unde am comandat-o aproape la fiecare restaurant in care am mancat, pentru a-i aprofunda gustul, a-i intelege echilibrul si a identifica personalizarea ingredientelor, am reprodus Caponata de zeci de ori, cu nesat. Apoi am uitat-o. Cu gandul la Ina, am regasit-o la fel de plina de aroma de oregano, cu gustul subtil dulceag al stafidelor, potentat perfect de sosul de rosii coapte in soare.

Incepe sezonul vinetelor, iar rosiile si plantele aromatice se coc in gradinile tuturor oamenilor cumsecade, asa ca va invit sa descoperiti in “Pasi spre Eden” reteta mea, inspirata din cartea de bucate siciliene unde pe prima pagina am scris cu cerneala, soare si mult albastru “Taormina, 09 Aprilie 2011”, pentru amintirile aromate, arse de soare, de mai tarziu.

Sursa foto: www.taormina.it

Te-ar putea interesa si:

10 Retete originale cu vinete

Portretul unei rosii, plus o reteta savuroasa de tarta cu rosii, ricotta si blat vegan

rosii 4-s

Nu stiu daca a existat o zi din vara in care sa nu mananc rosii. Zapacite in salate, zdrobite in sosuri, inmiresmate cu ierburi proaspete in bruschette, imbaiate in condimente orientale in cuscus, sau muscate simplu, cu zeama parfumata scurgandu-se pe barbie, rosiile au devenit vedetele bucatariei inca din mai, iar relatia noastra de dragoste se va prelungi pana tarziu in toamna, cand ne vom desparti cu tristete, dar doar pana anul viitor.

De ce iubesc rosiile? Pentru ca sunt pline de vitamina C? Pentru sunt fat-free? Pentru ca nu au calorii? Da, da si da, si asta nu e tot.

– o portie de rosii proaspete, bine coapte (150 g)  iti face plinul cu vitamina B6, fosfor, magneziu, dar si 7% din necesarul zilnic de fibre

– betacarotenul din rosii este un antioxidant care ajuta pielea sa lupte impotriva radicalilor liberi si previne aparitia ridurilor

– licopenul din rosii este un aliat in lupta impotriva cancerului, si a preventiei aparitiei acestuia

– cromul pe care il contin regleaza glicemia

– vitamina A din rosii protejeaza vederea si previne aparitia bolilor oculare

– consumul de rosii previne aparitia pietrelor la rinichi

– flavonoidele din rosii sunt puternice anti-inflamatoare si pot ajuta la reducerea durerilor cronice (artrite, dureri de spate)

– datorita cantitatii mari de apa si fibre pe care le contin, rosiile sunt excelente in curele de slabire, pentru ca ajuta digestia si dau senzatia de satietate pe perioade lungi

Luna iulie este inceputul sezonului pentru rosiile de gradina. Gasiti rosii crescute ecologic, fara ingrasaminte chimice, dar cu multa dragoste, la Microferma Ecologica Biodumbrava, la Cosul de Legume, sau direct la Marius in Bacanie, unde isi desfac produsele ambii producatori.

Nu mai mentionez cat de gustoase sunt, si cate minunatii poti face cu ele in bucatarie. Cum ar fi de exemplu tarta aceasta cu rosii, ricotta si parmezan, cu blat vegan. Daca eliminati ricotta si parmezanul, si puneti un strat de pesto facut in casa fara parmezan, obtineti o tarta vegana delicioasa.

Ideea pentru tarta cu rosii a pornit de la clasica tarte tatin, pe care bineinteles ca nu am putut sa nu o personalizez si sa nu o transform in ceva mult, mult mai sanatos si gustos.

Iata cum am facut:

Ingrediente pentru Tarta cu rosii, ricotta si parmezan, cu blat vegan

Pentru umplutura

500 g de rosii coapte, de toate culorile, formele si marimile

200 g ricotta (sau urda proaspata de la tarani)

1 ou ecologic sau de tara

2 linguri de parmezan ras

2 catei de usturoi

ulei de masline

plante aromatice proaspete – busuioc si oregano

sare si piper proaspat macinat

Pentru aluatul de tarta vegan

300 g faina integrala (eu am folosit faina de grau integrala Bohlsener Muhle de la Plafar)

1 lingura de unt de cocos

1 lingura ulei de masline extravirgin

apa rece

Sare roz de Himalaya

oregano uscat

Aluatul se pregateste simplu, iar secretul unui aluat de tarta vegan de succes este ca toate ingredientele sa fie reci. Se pun faina, oregano si sarea intr-un bol impreuna cu uleiul de cocos si de masline, se amesteca si se faramiteaza aluatul cu degetele, se adauga apa rece pana cand capata consistenta de aluat, si se lasa la racit 30 minute, imbracat in folie de plastic, in frigider.

Se aleg cele mai frumoase rosii aduse de la piata, se spala bine, se fotografiaza, se taie rondele, si se pun in tigaia de fonta, impreuna cu uleiul de masline, usturoiul zdrobit si plantele aromatice.  Se lasa tigaia la foc mic, cu capac, pana cand zeama lasata de rosii scade si toate aromele minunate se concentreaza, anuntand gustul plin de savoare al tartei care urmeaza sa se intrupeze.

Se intinde aluatul intr-o tava pentru tarta, se inteapa cu furculita si se da la cuptorul incins la 170 grade, pentru 10 minute, timp in care se pregateste amestecul de ricotta/urda, cu parmezan, ou, plante aromatice, sare si piper proaspat macinat. Se intinde compozitia de ricotta peste aluat, si deasupra se aseaza cu grija rosiile impreuna cu ce a mai ramas din sucul concentrat, se stropeste cu ulei de masline, si se da la cuptor pentru 20 minute. Se serveste presarata cu parmezan ras si cu frunze proaspete de busuioc. Simtiti aromele verii?

 

 

Provocarea Dulce Romanie si o reteta sanatoasa de vara – Paste alla Norma

penne a la norma-s

Cand m-am inscris (asta iarna) pe site-ul Mihaelei pentru a fi gazda a Provocarii Dulce Romanie, luna iulie mi s-a parut ceva extrem de indepartat. Ei bine, dintr-o data a inverzit totul, apoi au aparut capsunile, am scos costumul de baie din dulap, am plecat in vacanta, apoi s-a facut din ce in ce mai cald, apoi a plouat like there’s no tomorrow, si gata, a venit Iulie Cuptor, si suntem cu provocarea in plina vara.

Provocarea Dulce Romanie a pornit de la o idee foarte buna si foarte simpla a Mihaelei, care incet incet s-a tranformat intr-un ditamai proiectul online, in care sunt implicati o multime de bloggeri. Pe scurt, treci pe la Mihaela, iti depui frumos candidatura pentru a deveni gazda unei luni la alegere, alegi o tema sau ingredient pe care bloggerii culinari sa-l foloseasca in unul sau mai multe preparate, urmand ca la sfarsitul lunii sa se organizeze o adevarata parada a retetelor, pe blogul gazda.  Iata ce s-a intamplat pana acum la Dulce Romanie (o lista foaaaaarte lunga, si daca veti intra pe pagina provocarii, veti vedea ca “posturile de gazda” sunt deja ocupate pana in ianuarie 2014, cred ca este cel mai de succes proiect pentru bloggerii culinari):

Octombrie 2010 – Mihaela (dovleacul)
Noiembrie 2010 – Furnicuta boscodina (nuci si usturoi)
Decembrie 2010 – Alison’s trials (peste si fructe de mare)
Ianuarie 2011 – Bucataria aromata (rucola si ciuperci)
Februarie 2011 – Dulciuri fel de fel (ciocolata)
Martie 2011 – Bucataria furnicutilor (cafea si vin)
Aprilie 2011 – Bucate pe alese (miel si miere)
Mai 2011 – Explora Cuisine (sparanghel si dulce de leche)
Iunie 2011 – Dulcegarii culinare (menta si cirese)
Iulie 2011 – Retete fel de fel (fructe de padure si busuioc)
August 2011 – Retete papa bun (pui si prune)
Septembrie 2011 – Betty Kitchen (vinete si pere)
Octombrie 2011 – My Fancy Cake (cupcakes si ziua recoltei)
Noiembrie 2011 – Xandrine si ale ei ispravi culinare (mere si hrean)
Decembrie 2011 – Cooking with my soul (ghimbir și prajiturele de Craciun)
Ianuarie 2012 – Mitinita (detoxifiere si citrice)
Februarie 2012 – Caietul cu retete (drojdie si retete cu dragoste)
Martie 2012 – Arome si culori (paste si frisca)
Aprilie 2012 – Blog de sotie fericita (mac si specialitati de Pasti)
Mai 2012 – Toata ziua in bucatarie (spanac)
Iunie 2012 –  Andie’s Veggies ( vegetarian si caramel)
Iulie 2012 – Simplu si bun (zmeura, vanilie si branza de capra)
August 2012 – Kiss the Cook (amintiri din copilarie si levantica)
Septembrie 2012 – All Day Cooking (piersica si de-ale camarii)
Octombrie 2012 – Placeri simple (cea mai buna reteta personala)
Noiembrie 2012 – De prin lume adunate (ziua Romaniei)
Decembrie 2012 – The Foodie Family (bezele)
Ianuarie 2013 – Menta si rozmarin (cartofi si mere)
Februarie 2013 – Pasiune si culoare ( mango, nuca de cocos, bucataria internationala)
Martie 2013 – Enjoy Dessert (ziua femeii, cacao si nuci)
Aprilie 2013 – Cat’s Kitchen (leurda, ciuperci si tarte rustice)
Mai 2013 – Delicatesa (mazare, capsuni si salate)

Iunie 2013 – Simona’s World (aluaturi dulci si sarate, Ziua Copilului – aperitive festive, deserturi colorate)

Pentru ca este vara, cand putem sa cumparam aproape orice ingredient in starea lui naturala, proaspat cules, si pentru ca vara gatim cu totii mai putin, si mai usor, provocarea mea pentru luna iulie este – Sa gatim sanatos cu legume si fructe de sezon! Fie ca vorbim de o salata simpla dar savuroasa, cu ingrediente proaspat culese din gradina, sau de-abia alese de pe tarabele din piata, fie ca vorbim de paste gatite cu ingrediente sanatoase, sau de mancaruri simple cu sos de rosii sau ulei de masline, fie ca ne gandim la un shake sau un fresh, chiar si la o paine integrala, ca sunt pline ogoarele de grane, nu avem nici o limita. Preparatul trebuie, bineinteles, sa fie vegetarian.

Ce trebuie sa faceti? Postati reteta pe blogul vostru, si trimite-ti-mi link-ul si fotografia pe adresa anamaria_stanciu [@] hotmail.com, pana pe 29 iulie.

Pentru a va da un impuls, voi posta eu prima reteta de vacanta, o amintire tare frumoasa din Sicilia, Paste alla Norma, poate cea mai cunoscuta mancare de pe insula. Jamie spune “habar nu am cine e Norma, dar sunt convins ca e fata buna” 🙂 Pastele acestea au o multime de calitati: 1. se fac imediat, 2. vin la pachet cu o multime de amintiri, peisaje si cu aroma minunata a crengutelor de oregano pe care le-am adus cu mine in bagaj; 3. unde mai pui ca sunt usoare si contin o multime de substante sanatoase – licopenul din rosii (un aliat in preventia cancerului), fibrele din vinete (care se gasesc cu predilectie in pielea vinetie a acestora), uleiurile volatile din oregano, care au proprietati antibacteriene, dar si nasuninul, unul dintre pigmentii din coaja vinetelor, care este un antioxidant puternic, folosit de catre organism pentru hranirea celulelor din creier.

Ingrediente pentru Paste a la Norma (pentru 2 persoane)

1 vanata mare, proaspata si carnoasa

jumatate de kilogram de rosii proaspete, carnoase, bine coapte

250 g de penne (reteta originala este cu spaghette, mie imi place mai mult varianta cu penne)

2 catei de usturoi

1 lingurita de otet de mere

o legatura de busuioc proaspat

cateva crengute de oregano uscat sau proaspat

ulei de masline extravirgin

parmezan pentru servit

sare netratata si piper proaspat macinat

Vinetele se taie rondele sau fasii groase de cativa milimetri, se presara cu sare si se pun intr-o tigaie cu putin ulei de masline. Vinetele absorb imediat uleiul, deci nu trebuie sa puneti prea mult, altfel veti pierde din proprietatile vinetelor, si veti obtine niste rondele inecate in ulei. Ideea este sa se inmoaie putin coaja si interiorul sa devina pufos. Rumeniti vinetele pe ambele parti, scoteti-le pe o farfurie si presarati putin oregano si piper proaspat peste ele. In aceeasi tigaie, adaugati ulei de masline si usturoiul zdrobit, si lasati cateva secunde pentru a obtine maximul de aroma. Adaugati vinetele, legatura de busuioc tocata cu tot cu tulpini, oregano, rosiile taiate marunt, cu tot cu sucul lasat de acestea, si lingurita de otet, al carui rol este sa potenteze gustul rosiilor. Cand totul incepe sa fiarba, potriviti sosul cu sare si piper, si lasati sosul sa bolboreasca molcom 10 minute, pana se intrepatrund toate aromele.

Cat se pregateste sosul, fierbeti pastele in apa din belsug, bine sarata (“la fel de sarata ca Mediterana”). Scurgeti pastele, pastrati putina apa, amestecati-le cu sosul si putin din apa sarata in care au fiert. Se servesc cu putin parmezan ras si frunze proaspete de busuioc, si stropite cu putin ulei de masline extravirgin. Foarte simplu si sanatos!

Astept cu drag si retetele voastre pline de arome proaspete si sanatate!

 

 

O reteta mai sanatoasa de mini pizza vegetariana

mini pizza front

V-am spus vreodata ca pizza este mancarea mea favorita? Daca as ignora toate principiile pentru o dieta sanatoasa, as putea manca pizza in fiecare zi. O pizza fierbinte, proaspat scoasa din cuptor, cu aromele ingredientelor imbinandu-se perfect, imi aduce aminte de vacantele in Italia, de care sunt indragostita iremediabil. Totusi, combinatia de branza, aluat si legume nu este una recomandabila in fiecare zi.

Am cautat, insa, variante, pentru a obtine o pizza cat mai light, si care sa pastreze totusi cat mai mult din savoarea pizzei autentice.

Iata cateva idei pentru o pizza mai sanatoasa:

– am facut aluatul cu un amestec de fainuri – 1/3 macinis, 1/3 faina de grau integral, si 1/3 faina alba, pentru un mai mare aport de fibre, si pentru un aluat mai usor de digerat

– am folosit foarte putin aluat pentru blat, pe care l-am intins foarte bine, pentru a obtine o crusta subtire

– am optat pentru varianta mini-pizza cu mai multe toping-uri – in felul acesta am fost tentata de gust si aroma, am vrut sa le incerc pe toate, nu am mancat decat cate un sfert din fiecare, si m-am saturat mai repede

– am ales combinatii cat mai light pentru topping-uri. Iata ce am folosit eu:

1. sos de rosii, branza de capra, rosii uscate, oregano, busuioc (fara mozzarella)

2. sos de rosii, ridichi, ceapa verde, porumb si branza mozzarella

3. sos de rosii, cartofi noi fierti, ceapa verde si sos de mustare (lamaie, mustar, ulei de masline)

4. sos de rosii, rosii proaspete, mozzarella, busuioc

mai puteti folosi: zucchini sau dovlecei cu pesto si branza de capra, ciuperci de mai multe feluri cu spanac tras in ulei de masline cu usturoi, vinete si branza de capra, struguri negri cu rozmarin si branza de capra, masline cu anghinare si mozzarella, si o multime de alte combinatii. Combinatiile de topping fara branza mozzarella peste aluat subtire sunt o traditie din Sicilia, unde cea mai buna pizza am mancat-o in Taormina la Pizzeria Vecchia, un restaurant unde mesele sunt asezate fermecator de alandala, pe treptele care coboara spre mare.

Ingrediente pentru blatul de pizza (ies 4-5 mini pizza, cca 25 cm diametru)

Eu am folosit, ca de obicei, reteta lui Jamie, dar am schimbat tipurile de faina

100 g macinis de grau

100 g faina integrala de grau

100 g faina alba de grau

25 g drojdie

1 lingurita de zahar

jumatate de lingurita de sare

200 ml apa calduta (plata sau filtrata)

Intr-un castron inalt am amestecat fainurile cu sarea, am facut un cuib in mijloc in care am pus apa calduta, drojdia si zaharul, si le-am lasat 10 minute sa se desfaca drodjia. Am amestecat cu furculita pana s-a integrat tot lichidul, si am framantat cateva minute. Am acoperit castronul cu un servet curat, si l-am lasat 45 minute la crescut. Pentru a obtine o crusta mai subtire, am citit ca putem prabusi aluatul cu mana si apoi sa-l lasam din nou la crescut, dar n-am incercat inca varianta aceasta. Dupa ce aluatul a crescut, l-am impartit in 4-5 bucati, pe care le-am modelat in forma de sfera, le-am presarat cu faina si le-am lasat sa se odihneasca 15 minute.

In timpul acesta, am pregatit topping-urile de mai sus, si sosul de rosii

Ingrediente pentru sosul de rosii

1 conserva de rosii decojite, de buna calitate (cautati conservele italienesti) – daca pregatiti pizza in timpul verii, folositi suc de rosii bine coapte, proaspat stors

2 catei usturoi

2 linguri de ulei de masline

1 lingurita de capere

sare, piper proaspat macinat, busuioc si oregano

Intr-o tigaie am incins uleiul de masline, am adaugat usturoiul zdrobit, pe care l-am lasat  2-3 secunde pentru a aroma uleiul, am adaugat caperele si am mai lasat cateva secunde, dupa care am varsat continutul conservei de rosii in tigaie. Am lasat sa fiarba 2-3 minute, am adaugat sare, piper, busuioc si oregano (eu am avut uscat, dar la vara cu siguranta voi folosi frunze proaspete de la mine din ghiveci) si am tras tigaia deoparte. Am pornit cuptorul si l-am setat la 250 grade.

Am intins cu sucitorul in forma rotunda fiecare biluta de aluat, le-am intins pe o foaie de copt peste care am presarat ulei de masline si faina, le-am acoperit cu sucul de rosii, lasand cativa milimetri liberi de jur imprejur. Am pus toping-urile, am stropit totul cu ulei de masline din belsug, si am dat tava la cuptor pentru 7 minute. Rezultatul – blat subtire si gustos, si o minunatie de arome!

 

 

Ravioli facuti in casa, cu urzici si urda proaspata

Ravioli cu urzici front-s

De la inceputul lui martie, ca prin minune, au aparut urzicile pe tarabele de la piata. Micute, firave, dar debordand de un verde molipsitor, urzicile s-au mutat rand pe rand si la mine in bucatarie – in fiecare zi beau pe stomacul gol ceai de urzici proaspete, pentru vitaminizare, am facut mancare de urzici cu rosii, le-am pus in fritatta, si week-end-ul le-am folosit pentru niste minunate ravioli de casa. Urzicile sunt plantute-minune, incarcate cu fitonutrienti excelenti pentru revitalizarea organismului  – proteine si aminoacizi, calciu, fosfor, fier, magneziu, beta-caroten si cantitati mari din vitaminele A, C, D si complexul de vitamine B.

Nu este prima oara cand fac ravioli in casa, insa de fiecare data am facut aluatul prea gros, pentru ca nu am masina de facut paste. De data asta au iesit asa cum trebuie, poate si pentru ca am facut un intreg ritual din creatia acestor ravioli.

Intai si-ntai, am deschis prima mea carte de gatit – Cu Jamie in Italia, unde am gasit aluatul autentic pentru paste. Fotografiile din carte, cu mamele si bunicile italiene facand paste de casa, cu atmosfera aceea minunata, m-au trimis imediat cu gandul in frumoasa Italia, de care sunt atat de indragostita, incat aproape ca nu trece an in care sa nu ajung acolo. Gatitul in casa nu trebuie sa fie mare filozofie, insa trebuie facut cu mult drag si cu buna dispozitie, altfel nu-ti iese nici un preparat. Cu sfaturile lui Jamie si cu Amalfi in gand, am “dat frau liber emotiilor” asa cum spune Jamie – am framantat minute in sir aluatul si l-am intins cu sucitorul pana cand am obtinut niste foi foarte, foarte de subtiri, din care au iesit niste ravioli minunati.

Ingrediente pentru Ravioli de casa, cu urzici si urda proapata – pentru 8 ravioli mari

Pentru aluat

300 grame de faina alba (eu am folosit Dobrogea)

3 oua ecologice

Pentru Umplutura

O gramajoara de urzici proaspete (4-5 maini pline)

100 grame Ricotta sau urda proaspata (eu am folosit urda proaspata din piata)

50 grame de parmezan ras

2 catei de usturoi

cateva frunze de salvie proaspata

un praf de nucsoara

sare si piper proaspat macinat

Faina se pune pe o planseta de lemn, se aduna si se face in mijloc o gaura, in care se toarna ouale batute bine. Se amesteca putin cate putin faina cu ouale, pana cand aluatul incepe sa prinda forma – de aici incolo trebuie sa va pregatiti de cateva minute bune de framantat, pentru a se dezvolta glutenul in aluat, si pentru ca ravioli sa poata fi ferme atunci cand se fierb. Trebuie sa va inarmati cu rabdare, pentru ca aluatul este foarte tare la inceput, si dureaza cam 10 minute pana obtii o coca elastica, galbena si lucioasa, care se acopera cu o folie de plastic si se da la frigider.

Cat se odihneste aluatul, se spala bine urzicile, se pun intr-o oala cu apa rece si se lasa pe aragaz la foc mic. Ai putea pur si simplu sa le oparesti in apa clocotita, insa mie imi place sa folosesc apa de la urzici si in scopuri cosmetice (imi clatesc parul). Dupa ce apa a dat in clocot, se scot urzicile, se lasa la scurs in strecuratoare, apoi se mai scurg bine si cu mainile. Intr-un castron se rade parmezanul, se faramiteaza urda sau branza Ricotta, se zdrobeste catelul de usturoi si se pun urzicile stoarse si maruntite cu cutitul. Se amesteca bine, se adauga sare, piper si nucsoara dupa gust.

Se scoate aluatul de la frigider, se intind cu sucitorul doua foi foarte subtiri, care se taie cu cutitul in asa fel incat sa fie egale. Se intinde o foaie pe hartie de copt ca sa nu se lipeasca, se fac mingiute din umplutura de urzici si urda, care se pun la distante egale de-a lungul aluatului, si se acopera cu cealalta foaie. Se apasa cu degetele de jur imprejurul umpluturii, se taie si se preseaza marginile cu furculita, ca sa se sudeze foile de aluat. Se pune o oala mare cu apa la fiert, se pune sare din belsug – stiti ca italienii spun ca apa pentru paste trebuie sa fie la fel de sarata ca Mediterana. Pastele se fierb 10 minute, si se scot cu paleta intr-un castron.In paralel se incalzesc intr-o tigaie 3-4 linguri de ulei de masline, se zdrobeste un catel de usturoi si se rup cateva frunze proaspete de salvie care se pun un ulei si se lasa cateva secunde pentru aroma. Uleiul aromat se toarna peste ravioli, se presara piper proaspat macinat si se servesc ca atare – pline de savoare italiana si de nutrienti de primavara. Eu le-am decorat si cu cateva fire de hasmatuchi proaspat.

 

Crostini cu branza de capra si salsa de struguri

crostini cu branza de capra si salsa de struguri

Ce poate fi mai usor de preparat in graba, cand ai invitati, decat niste crostini? E suficient sa ai o paine gustoasa la indemana, un strop de ulei de masline, si de aici imaginatia poate sa lucreze – rosii aromate cu busuioc, piure de mazare cu menta proaspata, fasole mixta cu usturoi si ulei balsamic, gorgonzola cu smochine…. Branza de capra e una dintre preferatele mele, insa in combinatia cu struguri e minunata. Iar cand intervine o bagheta cu cereale, ulei de masline, usturoi, ceapa rosie si patrunjel, ai gasit calea spre paradisul papilelor gustative.  In numai cateva minute!

Ingrediente pentru Crostini cu branza de capra si salsa de struguri

O bagheta cu cereale/seminte

3 linguri de branza de capra tartinabila (eu folosesc La Colline)

2 linguri ulei de masline

1 catel de usturoi

jumatate de ceapa rosie mica, tocata marunt

20-25 boabe de struguri negri

cateva fire de patrunjel

1 lingurita de otet balsamic

sare si piper rosu proaspat macinat

Branza de capra se freaca impreuna cu 1 lingura de ulei de masline, un praf de sare si usturoiul zdrobit pana se obtine o pasta omogena. Strugurii se taie in patru sau in doua, depinde cat de mari sunt boabele, si se stropesc cu otet balsamic, ulei de masline, dupa care se amesteca impreuna cu ceapa, patrunjelul rupt grosier, sare si piperul rosu proaspat macinat. Se pastreaza cateva fire de patrunjel pentru ornat. Bagheta se taie felii, se stropeste cu ulei de masline si se baga la grill pentru 5-7 minute pana se rumeneste. Imediat dupa ce se scoate din cuptor, se unge cu crema de branza de capra pentru a se dezvolta aromele. Salsa de struguri se serveste intr-un bol separat pentru ca fiecare sa-si puna separat cat doreste pe crostini. Se orneaza cu fire de patrunjel proaspat.

 

Un vegetarian in Toscana

toscana 6

A trecut mai putin de o luna de cand m-am intors din Toscana, dar parca a trecut o eternitate. Ca de obicei, gusturile, aromele, imaginile se transforma instant in amintiri aranjate frumos in sertare si puse bine la pastrare, imediat ce aterizezi pe Otopeni si intri in tumultul vietii de zi cu zi din Bucuresti.

Am vizitat Toscana la inceput de octombrie, intr-un moment perfect cand toamna incepea sa-si faca simtita prezenta. Cele 5 zile au fost insuficiente pentru a acoperi tot ceea ce voiam sa vizitam, asa ca am lasat fermele si degustarile de vinuri pentru urmatoarea intrevedere, si ne-am concentrat pe Florenta, pe terme (Grotta Gusti) si partea de coasta (Lido di Camaiore), cu o scurta incursiune in Cinque Terre.

Mancarea din Toscana este un pic mai bruta decat cum ma obisnuisem in Italia. Ingredientele sunt proaspete si servite fara prea multe “introduceri” si fara sosurile cremoase care m-au cucerit la mancarea italiana. Ravioli cu ricotta vin la masa doar cu putin ulei si nuca, pastele cu funghi porcini nu vin si cu un pic de sos cremos, ci brut, in zeama lasata de ciuperci si cam atat, iar busuiocul din pesto este inlocuit cu aroma un pic iute a ruccolei. Celebra polenta cu funghi porcini pe mine nu m-a cucerit, pentru ca este servita la fel, cu ingredientele brute. Pizza este insa minunata iar gustarile si sandwich-urile servite pe strada sunt mai bune decat orice masa pe care am servit-o la restaurant.

Iata my top 3 restaurante/locatii potrivite pentru un vegetarian:

1. Restaurantul A’Palazzo, Lucca – o cladire fermecatoare din piatra, construita in anul 800, pe un deal cu vedere la dealurile Toscanei (noi am ajuns noaptea, asa ca n-am vazut decat luminile). Chef-ul este o doamna binevoitoare, pe care mi-am imaginat-o gatind cu drag la ea acasa pentru o familie numeroasa si galagioasa.

Aici am incercat urmatoarele feluri veggie – funghi porcini proaspeti, trasi prin malai si prajiti, ravioli cu ricotta si nuca, melanzane parmigiano

2. Restaurantul La Cantina di Bruno, Lido di Camaiore – un local de traditie, popular intre localnici (garantia faptului ca mancarea este asa cum trebuie). Managerul este o doamna de 80 de ani, ajutata de toata familia.

Aici am incercat polenta cu funghi porcini

3. Gelateria del’ Coltelli, Pisa – am descoperit-o intamplator, cu un cornet de inghetata din alta parte in mana. Am vrut neaparat sa incerc, si cred ca am descoperit cea mai buna inghetata din lume! Nu se folosesc aditivi, chimicale, coloranti ci numai fructele si nucile proaspete, si, desi nu este foarte cremoasa, este cea mai aromata inghetata pe care am mancat-o in Italia!

Aici am incercat inghetata de nuci de macademia si inghetata de pere

Si cateva imagini …

Festivalul inghetatelor – Florenta

Livada de maslini in Monsummano Terme

Timeless – Florenta, de pe Ponte Vecchio

Set-up-ul perfect in Riomaggiore, Cinque Terre

Paine facuta in casa – Monsummano Terme

Florenta

Viata de zi cu zi in Riomaggiore

Focaccia cu struguri – Monsummano Terme

Gemuri facute in casa si miere organica – Monsummano Terme

Riomaggiore, Cinque Terre

Funghi Porcini proaspat culesi – Monsummano Terme

Lazy afternoon in Riomaggiore