Browsing Tag

zacusca

Zacusca de la tanti Virginica

In peregrinarile mele prin Transilvania din luna lui rapciune, am descoperit nu numai natura in straie aramii de toamna (imbracate mult mai repede decat la noi), livezi cu meri incarcati cu mere micute, imbujorate, de tara, dealuri molcome si tufisuri de macese in parg, ci si oameni indragostiti de natura si de traditii. Am gasit apicultori cumsecade, de la care mi-am facut stocul de miere si propolis pentru iarna, si am mai gasit-o pe… tanti Virginica.

O femeie de la tara, intre doua varste, cu o gradina de poveste. In fiecare dimineata devreme, Virginica iese printre straturile de rosii si vrejurile de ardei si vinete, vorbeste cu ele asa cum ar vorbi cu proprii copii plecati la oras, le curata de uscaturi, le uda din belsug, le descanta de cele rele si le lasa fericite in bataia soarelui si a vantului dulce de toamna, sa se coaca precum odinioara. Fara afuriseli moderne, fara prafuri si licori spurcate. In gradina ei te simti ca in Dumbrava Minunata – frunzele fosnesc in bataia vantului, gazele bazaie in razele de soare filtrate de norii tomnateci, roadele cresc natural in aerul tare si umed dintre dealuri, e totul farmec si armonie la tanti Virginica.

Cand am ajuns eu in Mures la gradina, Virginica se pregatea inca din zori de marea aventura a toamnei – culegerea roadelor si prepararea zacuscai, dupa o reteta pastrata din mama in fiica, zacusca ce a facut-o cunoscuta in tot tinutul. Nicaieri in Mures nu mananci zacusca mai buna decat la tanti Virginica. Intr-o atmosfera vesela, femeia cu batic de sarbatoare alegea cu grija legumele parguite, si pretutindeni in gradina gaseai cosuri si ladite din care alunecau vesele rosiile, ardeii si vinetele pregatite pentru zacusca.

In mijlocul gradinii s-a incins focul mare de lemne si fiecare leguma a trecut pe rand prin parjoala, scotand la iveala seva cea dulce. Mainile femeii au curatat cu rabdare, in tihna, negura jarului de pe ardei si vinete si in curand ceaunul imens, mostenit de la bunica, a inceput sa borboroseasca iar aburii ademenitori s-au raspandit peste intregul sat – “Virginica face zacusca Ei”, s-a murmurat, si cu totii au asteptat cu infrigurare gustul cel minunat.

La fel si eu. Iar asteptarea a meritat fiecare minut, caci dupa ce am luat cu lingura de lemn zacusca direct din ceaunul fierbinte si am desirat-o pe o felie de paine cu cartofi facuta in casa am stiut ca am intrat sub vraja.

Nu stiu daca gasesc cuvintele potrivite pentru a va descrie gustul. Prima senzatie este de catifelare, de cremozitate, de imbinare perfecta a unor arome atat de diferite si totusi atat de potrivite. Apoi, dintr-o data, simti gustul incredibil – rosia acrisoara, ardeiul dulce, vanata cremoasa, ceapa dulceaga si aromata, totul invaluit in savoarea aceea incredibila de aer tare de tara, de foc de lemne, de leguma proaspata perpelita cat se cuvine. Nu stiu ce-i face tanti Virginica, insa niciodata nu am mai gustat asa o bunatate.

De la Virginica am plecat cu o transa de borcane de zacusca proaspata, pe care am reusit sa o conving sa mi le dea ca sa arat si altora ce zacusca minunata am descoperit. Femeia nu face zacusca in cantitati mari, ci doar cat sa dea copiilor de la oras si vecinilor din sat, asa ca m-am bucurat grozav ca am prins si eu cateva borcane, ca sa descoperiti si voi gustul cremos si aromat. Ce ziceti, o bagam pe tanti Virginica in afaceri?

Daca vreti sa comandati Zacusca de la Virginica, imi puteti lasa un comentariu aici, sau imi puteti scrie pe mail la anamaria _ stanciu @ hotmail.com, sau pe pagina de Facebook. Sunt disponibile doua feluri de zacusca: simpla si cu fasole, o reteta veche ardeleneasca.

Zacusca de la Virginica are urmatoarele ingrediente: vinete, gogosari, ceapa alba, suc de rosii facut in casa, foi de dafin, ulei, sare. Zacusca cu fasole contine in plus si fasole alba romaneasca.

*Toate legumele sunt crescute in gradina lui Tanti Virginica, fara chimicale

Pretul: 20 RON/borcan 400 g, plus taxe de expediere 15 RON/colet

UPDATE: Toate borcanele cu zacusca din primul lot au fost deja comandate! Daca doriti zacusca de la tanti Virginica va rog sa-mi dati din timp un mesaj cu numarul de borcane pe care il vreti, pentru ca voi mai primi o transa cat de curand.

 

 

Ce Cauta un Vegetarian la Restaurantul Lacrimi si Sfinti

Asta seara, sub amenintarea Codului Portocaliu, ne-am facut curaj si am iesit totusi din casa sa onoram rezervarea pe care o aveam la restaurantul lui Dinescu.

De cand am auzit ca a deschis carciuma in Centrul Vechi, ne-am dorit sa-l incercam, pentru ca ne-am imaginat ca va fi cu ceva special si autentic, la fel ca patronul sau.

Special si autentic it is… Nimic nu ne-a inselat asteptarile. Un restaurant romanesc unde te simti ca in casuta bunicii de la tara, proaspat varuita inainte de Paste, curata ca un pahar cu apa, simpla si sincera ca sufletul taranului roman. Raftul de cani albe de tabla emailata mi-a adus aminte de dupa-amiezile de vara la tara, cand veneam sa-mi ostoiesc setea la galeata de lemn cu apa rece gheata scoasa din fantana, pe care o sorbeam cu nesat dintr-o cana ciobita, exact ca cele din restaurant.

In meniu o sa gasesti preparate traditionale romanesti, in numele carora o sa regasesti ghidusia poetului. Chiar daca la noi la masa s-au purtat platouri cu mezeluri romanesti, sarmale, momite, si alte specialitati din carne, in dulcele stil romanesc, vegetariana din mine si-a ostoit poftele cu cele cateva preparate fara carne, deloc (sunt convinsa) mai prejos decat cele de mai sus.

Prin fata mea s-au perindat urmatoarele:

  • fasole batuta (17 ron) – foarte buna, cu ceapa prajita on top
  • zacusca (17 ron) – simpla si cinstita
  • ciulama de ciuperci cu ardei, ceapa si mamaliguta (23 ron), servita fierbinte, intr-o tigaie de alama cu capac, exact cum vezi de vanzare la marginea drumului la tiganii din Ardeal – cremoasa si aromata
  • supa crema de rosii cu chimen (pe care nu am comandat-o eu, insa a primit aprecieri din partea comesenilor)
  • tort de mere cu inghetata (17 ron)

Ai mai putea comanda si un „Platou de transhumanta” (un platou cu branzeturi de stana), sau o „Fantezie casnica” (mamaliguta cu oua ochiuri, alaturi de un stufat de macris)

Portiile sunt destul de mici si preturile quite big, insa gustul este savuros, si se pare ca toate ingredientele provin de la ferma lui Dinescu din Oltenia, sau din piata de tarani de la Calafat.

Painea este facuta in casa, foarte gustoasa, iar vinul vine de pe podgoriile poetului, de la Calafat. Eu am savurat un pahar de vin alb Pelin, foarte aromat (7 ron). Eu beau foarte rar vin, insa atmosfera, romantele lui Dinica in surdina, si acordeonul lui „Nea Marin” m-au facut sa comand inca un pahar.

In drumul de intoarcere, pentru cateva clipe, in geamul masinii s-a oglindit imaginea intunecata a Piatei Universitatii, unde inca mai era o mana de oameni inghetati, protestand pentru ce se intampla aici, la noi, in lumea reala, unde nu se mai aud ecourile romantelor vechi romanesti de pe strada Sepcari…

Foto credit Restaurant Lacrimi si Sfinti