Browsing Tag

retete vegetariene

Salata de dovleac copt cu rucola si germeni de ceapa rosie

October 21, 2013 By In 30 Salate in 30 Zile, Retete de post, Retete Vegetariene, Salate

Vremea de afara ma imbie la supe si mancaruri gatite, insa insist ca macar o data pe zi sa am parte de ceva proaspat, cum ar fi o salata. De cele mai multe ori aleg varza rosie cu ardei capia, insa de data asta inspiratia mi-a venit tot de la dovleac.

O salata cu gusturi supriza – aspru amarui de la rucola, dulce de la dovleac si miere, acrisor de la struguri si iute-dulceag de la germenii de ceapa rosie – o minunatie! Germenii de ceapa rosie sunt un antibiotic natural, curata sangele, ficatul si distrug parazitii – se gasesc la supermarket (eu am gasit in Mega Image si Carrefour) – aveti grija sa verificati data de expirare, pentru ca nutrientii din germeni nu traiesc mai mult de 7 zile.

Ingrediente pentru Salata de toamna cu rucola si dovleac copt

3-4 maini de frunze de rucola

100 g dovleac

10 boabe de strugure alb romanesc

germeni de ceapa rosie

seminte de dovleac si floarea soarelui, crude

ulei de masline, otet balsamic, sare Himalaya

1 lingurita de miere

Dovleacul se curata, se taie cubulete, se stropeste cu otet, ulei si sare, se amesteca bine si se lasa sa se coaca in cuptorul incins la 150 grade timp de jumatate de ora. Rucola se spala bine, si se pune intr-un castron impreuna cu boabele de strugure. Intr-un castron se amesteca ulei de masline extravirgin cu zeama de lamaie, sare, piper proaspat macinat si semintele crude. Se adauga dovleacul copt si racit peste rucola, se toarna dressingul si se amesteca usor. Se presara germenii de ceapa rosie, peste care se picura miere.

Tarta cu dovleac, cocos si ghimbir, si o bautura cu turmeric, contra racelilor

October 14, 2013 By In Bauturi de casa, Retete Indiene, Retete Vegetariene

Este ceva special cu dupa-amiezile de toamna. Ma gandesc ca asa trebuie sa te simti la batranete – linistit, impacat, absorbit in peisajul care se schimba din ce in ce de la o zi la alta. Mie una imi place toamna grozav, cu soare sau cu ploi, cu galben sau cu rosu, cu nori sau cer albastru spalacit. Imi plac frunzele uscate si crizantemele albe, imi plac aromele de tarte si dulceturi, imi plac tarabele unde predomina rosul, galbenul si violetul, si imi plac mult dovlecii. Alungiti, bosumflati, intregi, scobiti, desenati, copti, impanati – imi plac oricum. Culorile astea tari de toamna – galben, violet, rosu, portocaliu – imi stimuleaza imaginatia si ma incarca pentru lunile de iarna cand nu voi mai vedea decat alb, maro si cenusiu. Si nimic nu este mai vesel intr-o zi ploioasa, decat un bostan care te intampina vesel si portocaliu dimineata in bucatarie.

Culorile minunate de toamna sunt acolo cu un scop – sa ne atraga privirea si sa faca legumele si fructele proaspete cat mai atragatoare, pentru a beneficia de ultimii nutrienti proaspeti din sezon. Iar cand vine vorba de nutrienti, dovleacul tine loc de frunte! Pe toata durata verii, dovleacul, prin tulpinile sale viguroase, a avut timp sa acumuleze vitamine si minerale pe care acum, toamna, le afiseaza mandru in straiele portocalii. Vitamina A sub forma de beta-caroten, vitamina C, mangan, potasiu, fibre – numai vesti bune pentru cei care sufera de astm, boli de inima, reumatisme, artrita si colesterol marit. Dar si pentru cei care vor sa previna toate aceste boli.

Ca bonus, natura a proiectat dovleacul pentru a putea fi savurat si sub forma de suc, avand un continut mare de apa. Il putem combina cu morcov, pentru un super-cocktail de beta-caroten, sau cu mar si sfecla, pentru un scut anti-cancerigen. Mai mult, coaja dura permite pastrarea substantelor nutritive pe perioade mai mari, deci putem beneficia de vitaminele si mineralele din dovleac chiar si dupa primul inghet, cand nu prea mai gasim nimic proaspat in piata.

Eu am sarbatorit aparitia primului dovleac in bucatarie printr-o tarta delicioasa si o bautura asortata, si pe masura de plina de nutrienti – bautura cu turmeric si ghimbir, un vechi remediu indian pentru imunitate. Turmericul a devenit popular in ultimii ani in gastronomia moderna datorita aromei, insa in India este folosit de mult pentru leacuri ayurvedice. In familiile indiene, laptele cu turmeric este un medicament banal pentru tratarea racelilor si a durerilor de tot felul, iar recent s-a descoperit ca ar putea avea un rol in preventia aparitiei unor boli mai grave, cum ar fi Alzheimer sau cancerul. Aroma este calda, usor piperata, iar culoarea galben-portocalie este incantatoare – mai putin pentru lingurile de lemn, care vor imprumuta tenta pentru o lunga perioada.

Ingrediente pentru Tarta cu dovleac, ghimbir si lapte de cocos

Pentru crusta

200 g faina macinis integral

100 g tarate de ovaz

100 g alune de padure crude, pisate

50 g seminte crude de floarea soarelui

50 g seminte de in

3 linguri ulei de cocos

1 lingura sirop de agave

1 lingura de pudra de roscove (pentru culoare)

2-3 linguri de apa plata rece

un praf de sare roz de Himalaya

Semintele si nucile se piseaza usor cu un sucitor sau intr-un mojar, pentru a elibera uleiurile si aromele. Se pun toate ingredientele intr-un castron, se adauga uleiul de cocos, si se amesteca cu degetele, pana cand se obtin firimituri de faina si seminte. Se adauga apa rece si se amesteca pana cand aluatul capata consistenta. Se da jumatate de ora la frigider, apoi se modeleaza in forma pentru tarta cu fund detasabil.

Pentru umplutura

1 kilogram de dovleac de placinta (din cel rotund si bosumflat – daca dovleacul este mare, vine cam o felie)

150 g lapte de cocos (asa cum spuneam si AICI, eu cumpar facut deja, insa daca vrei sa-l faci acasa, gasesti o reteta foarte usoara AICI)

2 oua de tara sau ecologice

2 linguri de pesmet sau gris

o lingurita de ghimbir proaspat ras, sau 2-3 fasiute de ghimbir confiat

un praf de scortisoara

Dovleacul se spala, se taie bucati si se coace in cuptor la 150 grade, pana cand se inmoaie (aproximativ jumatate de ora, sau pana cand bucataria se umple de arome). Se transforma in piure cu ajutorul blenderului, se amesteca impreuna cu grisul/pesmetul, si se lasa deoparte jumatate de ora, pentru ca grisul sa traga sucul si amestecul sa devina mai ferm. Dupa ce s-a intarit putin, se adauga laptele de cocos, ouale, ghimbirul si scortisoara, se amesteca bine, se umple aluatul de tarta, se niveleaza suprafata cu un cutit, si se lasa timp de 45 minute in cuptorul incins la 170 grade. Oricat de mare ar fi tentatia, nu o taiati decat dupa ce se raceste bine la frigider, pentru ca umplutura capata greu consistenta. Nu riscati decat sa arate mai putin estetic, insa gustul e delicios oricum.

Ingrediente pentru bautura cu turmeric

250 ml de lapte de migdale (sau lapte proaspat de tara, din sursa verificata)

1 lingura de pudra de turmeric

3 pastai de cardamom, zdrobite

o lingurita de ghimbir proaspat ras

2-3 firicele de sofran

1 lingura de miere

Metoda de preparare este foarte simpla – incalzeste usor laptele (pentru cel de migdale este bine sa nu mergem mai sus de 40 de grade, pentru a nu pierde din nutrienti) impreuna cu ghimbirul si condimentele, timp de 5 minute, pana cand toate aromele se impletesc. Se strecoara si se bea indulcit cu miere – este bine de stiut ca mierea adaugata in bauturi fierbinti devine toxica, deci asteptati ca bautura sa fie calduta pentru a adauga mierea.

 

 

 

 

 

 

Curry de legume de toamna, cu iaurt aromat cu cardamom

October 9, 2013 By In Retete Indiene, Retete Vegetariene, rosii, Tofu

Piata Obor, toamna… tarabe incarcate, culori tari, arome, forfota… Imi ia o ora minim sa targuiesc tot ce am pe lista, si de fiecare data plec cu mult mai multe decat aveam nevoie. De data asta a fost prea mult broccoli si o conopida prea mare. Cand am desertat cosul cu legume si fructe, ultimile rosii de camp, rostogolite vesel intre buchetele vii de broccoi si conopida, mi-au adus aminte de reteta Andrei de curry cu legume. Si de arome puternice. Luasem tot din Obor si o pudra de turmeric, pentru o bautura pentru imunitate, asa ca aveam tot ce-mi trebuie ca sa dedic pranzul de sambata Indiei si adaptez ideea aromata a Andrei.

Desi imi place mult sa experimentez gastronomii diferite, cateodata mi-e un pic teama sa pregatesc o mancare pe care nu am savurat-o in tara sa de origine, mai ales pentru ca eu niciodatanu respect retetele intocmai, ci adaug sau scot ingrediente dupa instinct.

Am mancat delicii grecesti, turcesti, spaniole, arabesti sau italiene la ele acasa, insa pentru felurile indiene ma bazez exclusiv pe cartile de bucate, pe instinct, pe ce-am gustat la restaurantele cu specific, si, in cazul de fata, pe experienta celor care stiu exact ce trebuie folosit si ce gust trebuie sa aiba o astfel de mancare in tara de origine. Andra spune “Un curry reusit este un amestec de stiinta, chimie si fler: fiecare condiment are ritmul sau propriu in care ti se destaiunuie, invaluindu-te cu aroma sa uneori intensa, alteori atat de subtila incat abia daca reusesti sa o distingi.”

Rezultatul a fost minunat! In curry-ul meu de legume, toate aromele de toamna s-au impletit perfect cu gustul acrisor al rosiilor, cu dulceata laptelui de cocos si cu aromele discrete ale cardamomului si turmericului. Un pranz delicios, savuros si plin de nutrienti!

Ingrediente pentru curry de legume de toamna, cu iaurt aromat cu cardamom (pentru 4 portii)

1 inflorescenta medie de broccoli de gradina

1 conopida mica

200 g de ciuperci de orice fel (eu a folosit champignon cu palarie neagra)

200 g de branza tofu sau paneer

3-4 rosii mari de gradina, bine coapte

1 ceapa alba mica

2 catei de usturoi

200 ml lapte de cocos

2 linguri de ulei de arahide

1 lingurita de seminte de chimen

1/2 lingurita de pudra de turmeric

1/2 lingurita de pudra de chilli

zeama de la o lamaie verde (lime)

cateva frunze de coriandru sau patrunjel

cateva pastai de cardamom

Legumele se spala bine, se desprind buchetelele de broccoli, iar cele de conopida se lasa cateva minute in apa cu sare. Intr-o tigaie groasa si inalta se caleste ceapa taiata marunt, se adauga semintele de chimen si usturoiul, se lasa un minut-doua, pana se degaja aroma, se adauga ciupercile taiate, buchetelele de broccoli si conopida, si se lasa cateva minute, amestecand din cand in cand. Se adauga rosiile taiate marunt, si condimentele, si se lasa totul sa fiarba la foc mic pana cand legumele incep sa se inmoaie. Se adauga laptele de cocos si zeama de lamaie, si se mai lasa 5 minute la fiert. Separat se trage la gratar tofu feliat si bine scurs, si se adauga in curry inainte de a-l lua de pe foc. Se presara totul cu frunzele de coriandru (eu am folosit patrunjel de-al nostru pentru ca nu am avut coriandru). Se serveste simplu, cu iaurt aromat cu seminte de cardamom si zeama de lamaie verde. Un deliciu!

 

 

 

 

 

 

 

 

Zacusca de la tanti Virginica

October 7, 2013 By In Retete Vegetariene, rosii

In peregrinarile mele prin Transilvania din luna lui rapciune, am descoperit nu numai natura in straie aramii de toamna (imbracate mult mai repede decat la noi), livezi cu meri incarcati cu mere micute, imbujorate, de tara, dealuri molcome si tufisuri de macese in parg, ci si oameni indragostiti de natura si de traditii. Am gasit apicultori cumsecade, de la care mi-am facut stocul de miere si propolis pentru iarna, si am mai gasit-o pe… tanti Virginica.

O femeie de la tara, intre doua varste, cu o gradina de poveste. In fiecare dimineata devreme, Virginica iese printre straturile de rosii si vrejurile de ardei si vinete, vorbeste cu ele asa cum ar vorbi cu proprii copii plecati la oras, le curata de uscaturi, le uda din belsug, le descanta de cele rele si le lasa fericite in bataia soarelui si a vantului dulce de toamna, sa se coaca precum odinioara. Fara afuriseli moderne, fara prafuri si licori spurcate. In gradina ei te simti ca in Dumbrava Minunata – frunzele fosnesc in bataia vantului, gazele bazaie in razele de soare filtrate de norii tomnateci, roadele cresc natural in aerul tare si umed dintre dealuri, e totul farmec si armonie la tanti Virginica.

Cand am ajuns eu in Mures la gradina, Virginica se pregatea inca din zori de marea aventura a toamnei – culegerea roadelor si prepararea zacuscai, dupa o reteta pastrata din mama in fiica, zacusca ce a facut-o cunoscuta in tot tinutul. Nicaieri in Mures nu mananci zacusca mai buna decat la tanti Virginica. Intr-o atmosfera vesela, femeia cu batic de sarbatoare alegea cu grija legumele parguite, si pretutindeni in gradina gaseai cosuri si ladite din care alunecau vesele rosiile, ardeii si vinetele pregatite pentru zacusca.

In mijlocul gradinii s-a incins focul mare de lemne si fiecare leguma a trecut pe rand prin parjoala, scotand la iveala seva cea dulce. Mainile femeii au curatat cu rabdare, in tihna, negura jarului de pe ardei si vinete si in curand ceaunul imens, mostenit de la bunica, a inceput sa borboroseasca iar aburii ademenitori s-au raspandit peste intregul sat – “Virginica face zacusca Ei”, s-a murmurat, si cu totii au asteptat cu infrigurare gustul cel minunat.

La fel si eu. Iar asteptarea a meritat fiecare minut, caci dupa ce am luat cu lingura de lemn zacusca direct din ceaunul fierbinte si am desirat-o pe o felie de paine cu cartofi facuta in casa am stiut ca am intrat sub vraja.

Nu stiu daca gasesc cuvintele potrivite pentru a va descrie gustul. Prima senzatie este de catifelare, de cremozitate, de imbinare perfecta a unor arome atat de diferite si totusi atat de potrivite. Apoi, dintr-o data, simti gustul incredibil – rosia acrisoara, ardeiul dulce, vanata cremoasa, ceapa dulceaga si aromata, totul invaluit in savoarea aceea incredibila de aer tare de tara, de foc de lemne, de leguma proaspata perpelita cat se cuvine. Nu stiu ce-i face tanti Virginica, insa niciodata nu am mai gustat asa o bunatate.

De la Virginica am plecat cu o transa de borcane de zacusca proaspata, pe care am reusit sa o conving sa mi le dea ca sa arat si altora ce zacusca minunata am descoperit. Femeia nu face zacusca in cantitati mari, ci doar cat sa dea copiilor de la oras si vecinilor din sat, asa ca m-am bucurat grozav ca am prins si eu cateva borcane, ca sa descoperiti si voi gustul cremos si aromat. Ce ziceti, o bagam pe tanti Virginica in afaceri?

Daca vreti sa comandati Zacusca de la Virginica, imi puteti lasa un comentariu aici, sau imi puteti scrie pe mail la anamaria _ stanciu @ hotmail.com, sau pe pagina de Facebook. Sunt disponibile doua feluri de zacusca: simpla si cu fasole, o reteta veche ardeleneasca.

Zacusca de la Virginica are urmatoarele ingrediente: vinete, gogosari, ceapa alba, suc de rosii facut in casa, foi de dafin, ulei, sare. Zacusca cu fasole contine in plus si fasole alba romaneasca.

*Toate legumele sunt crescute in gradina lui Tanti Virginica, fara chimicale

Pretul: 20 RON/borcan 400 g, plus taxe de expediere 15 RON/colet

UPDATE: Toate borcanele cu zacusca din primul lot au fost deja comandate! Daca doriti zacusca de la tanti Virginica va rog sa-mi dati din timp un mesaj cu numarul de borcane pe care il vreti, pentru ca voi mai primi o transa cat de curand.

 

 

Concurs cu o carte de referinta – Studiul China

October 1, 2013 By In Retete Vegetariene, Vreau sa Devin Vegetarian

Mi-am dorit foarte mult sa promovez aceasta carte, si m-am bucurat foarte tare cand cei de la libraria Adevar Divin au avut amabilitatea sa imi puna la dispozitie 2 exemplare din controversatul “Studiul China“, de T. Colin Campbell, pe care sa le ofer cititorilor blogului.

Probabil ca multi dintre cei care citesc  blogul meu, si care sunt interesati de o alimentatie sanatoasa, au auzit deja sau chiar au citit aceasta carte. Studiul China este cel mai complet studiu de nutritie realizat vreodata, pe o durata de 20 ani, in China, unde populatia este similara genetic,si tinde, peste generații, sa traiasca in același mod în același loc, și să mănânce acelasi tip de alimente, de aceeasi origine.

Despre ce este vorba pe scurt in Studiul China – analiza relației dintre consumul de produse de origine animală (inclusiv lactate) și o varietate de boli cronice, cum ar fi bolile coronariene, diabet, cancer de san, de prostata si de colon. Concluzia acestui studiu a fost ca in zonele cu un consum ridicat de  produse de origine animala, mortalitatea datorata bolilor “occidentale” a fost pronuntata, spre deosebire de zonele unde alimentatia s-a bazat pe alimentele de origine vegetala.

Conform Studiului China, persoanele care au o dieta vegana, bazata pe plante si cereale, care nu consuma deloc alimente de origine animala – carne, oua, branza si lapte, dar nici alimente procesate sau rafinate, nu sunt predispusi la dezvoltarea bolilor de care am spus mai sus, si in special a cancerelor. Dietele sarace in carbohidrati, (cum este Dukan sau Atkins) sunt criticate de catre autori, care sustin acelasi lucru pe care vi-l recomand si eu de fiecare data – sanatatea organismului se intretine cu echilibrul nutrientilor, prin diversitatea alimentatiei. Mai sunt recomandate bai de soare pentru mentinerea nivelului optim de vitamina D, si suplimentele de vitamina B12, atunci cand produsele de origine animala se exclud complet din alimentatie.

Excluderea lactatelor din alimentatie este intr-adevar un pas mare si foarte dificil pentru noi, care am fost indoctrinati de mici cu ideea ca “laptele contine calciu”, insa trebuie sa incepem sa invatam incet-incet sa nu ascultam si sa credem orbeste tot ce ni se spune pe canalele media. Produsele lactate dezechilibreaza pH-ul organismului, iar calciul deja existent in organism este folosit pentru a echilibra nivelul pH-ului, rezultand pierderi importante in balanta mineralelor si in timp, dezvoltarea osteoporozei. Cateva dintre sursele vegetale de calciu asimilabil sunt: semintele de susan, semintele de chia, migdalele, toate plantele verzi, si germenii/vlastarii. Un articol foarte bine documentat are si Ligia pe aceasta tema – il puteti citi aici.

Motivul pentru care va prezint Studiul China si va ofer oportunitatea de a-l avea in biblioteca nu este un indemn la o schimbare radicala in alimentatie, ci dorinta mea de a va prezenta si un alt punct de vedere. Daca acesta are ecou in voi, veti simti singuri nevoia sa faceti cateva schimbari – poate veti renunta mai usor la carne, macar cateva zile pe saptamana, poate veti reduce consumul de lapte, poate veti simti nevoia sa mergeti la doctor sa va faceti analizele pentru a vedea ce carente aveti, poate veti incepe sa cautati surse alternative de vitamina B12, sau veti renunta la branzeturi. Si eu mananc branza si iaurt, insa lapte nu am mai consumat decat foarte, foarte rar de aproximativ 2 ani, pentru ca dintr-o data mi s-a parut ca este un organism viu, destinat transformarii, in foarte scurt timp, a unor puiuti in animale mature, un lichid care nu are ce cauta la mine in corp. Important este sa cititi cartea, sa studiati concluziile, si sa alegeti ceea ce organismul vostru spune ca are nevoie pentru a fi sanatos.

Iata cum puteti castiga unul dintre cele doua volume “Studiul China“:

– Intrati pe site-ul Adevar Divin si alegeti o carte pe care v-ar placea sa o cititi – nu e neaparat nevoie sa fie legata de alimentatie (desi sunt o multime de volume pe aceasta tema), poate fi orice carte, de dezvoltare personala, psihologie, religie sau terapii complementare, etc. Lasati un comentariu la aceasta postare in care sa mentionati cartea care v-a placut, pana pe 08.10.2013, inclusiv. Pe data de 09.10 eu voi trage la sorti cei doi castigatori, prin intermediul random.org. Va urez succes si va astept cu drag comentariile!

UPDATE

Conform Random.org, castigatorii a cate un volum din “Studiul China” sunt:

AURA PETRASCU – comment-ul cu numarul 54

STEFAN ZARA – comment-ul cu numarul 40

Multumesc tuturor participantilor, si va astept la urmatoarele concursuri! Felicitari castigatorilor!

 

Humus cremos din fasole Mung

September 21, 2013 By In Gustari, Retete Arabesti, Retete de post, Retete Vegane, Retete Vegetariene

Aici, intre dealurile cetoase din Transilvania, unde stau pana saptamana viitoare, toamna a venit de mai demult. Cu frunze galbene, cu sirop de catina, cu miere amestecata cu fructe de padure, cu miros de lemn umed de ceata, aruncat in soba, cu fum proaspat raspandit peste dealuri, cu bostani, cu bureti de padure vanduti la marginea drumului, cu crengi incarcate de mere mici si rosii, cu ploaie mocaneasca si drumuri serpuind prin ceata. Chiar daca mi-e greu sa ma desprind de vara care ma face sa fiu eu cu adevarat, undeva in mine ceva vibreaza la maxim cu toamna, cu aromele si culorile ei.

Dupa o vara in care m-am rasfatat cu toate feluile de fructe si legume proaspete, a venit din nou timpul sa ma gandesc la variante pentru a suplimenta nutrientii necesari organismului in sezonul rece. De cum incep sa dispara rand pe rand ingredientele proaspete, aliatii mei redevin patrunjelul verde, morcovul si sfecla rosie, semintele de rodie, avocado si germenii de tot felul. Anul asta am germinat tot felul de seminte si boabe, inclusiv naut (despre care nu-mi imaginam ca germineaza atat de usor). Am in plan sa germinez orez salbatic, iar ultima incercare reusita a fost cu fasolea Mung.

Germinarea este foarte la indemana pentru oricine – nu ai neaparat nevoie de aparatura speciala, ci doar de un vas de sticla sau email, si de un pic de atentie, pentru ca boabele puse la germinat trebuie sa pastrate in permanenta umede. Metoda mea este foarte simpla – pun boabele intr-un vas cu apa rece, le las peste noapte, a doua zi scurg apa, le clatesc bine, si le las in foarte, foarte putina apa in vas. De fiecare data cand trec prin bucatarie trec din nou boabele prin apa, le scurg si le las bine umezite. Germinarea incepe de seara, iar a doua zi dupa amiaza majoritatea bobitelor vor avea deja coltisori.

Despre miracolul chimic si energetic care se petrece in boabele care germineaza, si despre beneficiile diverselor tipuri de germeni urmeaza sa va vorbesc pe larg intr-o alta postare. Astazi ne oprim la germenii de fasole Mung, savurati intr-o reteta de humus cremos, tot din fasole Mung.

Bobitele verzi si delicate de fasole Mung sunt mai putin populare la noi, insa pe nedrept, pentru ca vin cu o multime de beneficii, printre care echilibrarea nivelului colesterolului si al glicemiei, inhibarea multiplicarii celulelor canceroase de la nivelul sanilor, contin cantitati insemnate de proteine de origine vegetala si fibre solubile. Poti cumpara fasole Mung de la magazinele arabesti (cum ar fi Al Amir in Piata Crangasi) sau de la Plafar.

Reteta de humus cremos din fasole Mung servit cu boabe proaspat germinate

200 g Fasole Mung

1 lamaie

100 ml de tahini (pasta de susan – eu folosesc Darinne, se gaseste la toate supermarketurile si la magazinele arabesti)

1 catel de usturoi

5 linguri de ulei de masline extravirgin

condiment arabesc pentru humus, despre care am scris mai multe aici

un pumn de boabe de fasole Mung germinate

o lingurita de bicarbonat

sare si piper

Fasolea Mung se lasa peste noapte in apa rece, iar dimineata se clateste, se pune intr-o oala cu apa rece si se lasa la fiert impreuna cu bicarbonatul (nu e obligatoriu, insa inmoaie mai repede bobul). Cand boabele de inmoaie (aproximativ jumatate de ora), se ia oala de pe foc, se scurg boabele si se pun intr-un castron de sticla sau ceramica. Se adauga pasta de susan, uleiul, sucul proaspat de lamaie si usturoiul, si se paseaza totul bine, bine cu blenderul. Se adauga un pic de condiment arabesc, sar si piper proaspat macinat. Se serveste intr-un castron decorat cu germeni de fasole Mung – este cremos, foarte gustos, iar boabele germinate ii dau o textura aparte, plina de prospetime, asa ca nu se mai simte nevoia de o salata (tabboulleh) alaturi. Merge la fix de luat la birou intr-un borcan, si servit de felii de paine integrala.

 

Gavanul cu sanatate – licoarea magica pentru imunitate si vitaminizare

September 16, 2013 By In Bauturi de casa, Retete Vegetariene

In fiecare toamna incerc sa gasesc ragaz sa pregatesc licoarea fermecata care imi pregateste organismul pentru sezonul rece. Cu fiecare lingurita, incerc sa vizualizez cum circula nutrientii vii  prin tot corpul, cum imbratiseaza celulele, le protejeaza si le hranesc, si cum daruiesc energia lor organismului meu.

Vorbesc despre un amestec miraculos de suc proaspat de catina tanara de toamna, amestecat cu produse ecologice de stup. Acum, cand tarabele sunt pline de fructe de padure colorate, printre care si fructisoare delicate si viu colorate, de catina, va invit sa profitati la maxim de nutrienti, cat inca mai avem astfel de bunatati proaspete.

Se pare ca fructele arbustilor de catina care cresc la noi in tara au o compozitie chimica de exceptie, cu o multime de principii active, vitamine (vitamina C, vitamina A, vitamina E, vitaminele K, F şi P, si tot complexul de vitamina B), minerale, microelemente, flavonoizi si aminoacizi, si inca se studiaza efectele miraculoase ale fructelor de catina asupra organismului nostru.

Iata cateva dintre afectiunile in leacul carora catina noastra are un cuvant de spus: tratarea hipertensiunii arteriale, afecţiunilor coronariene, oftalmologice şi gingivale, în tratamentul psoriazisului, în prevenirea cancerului şi ca imunostimulator, prevenirea adenoamelor, tratamentul cancerului mamar, antibacteriană, inhibitoare a poftei de mâncare în cazurile de obezitate., reglatoare a lipoproteineinemiei, tratamentul leucemiilor şi limfoamelor, afecţiuni osteoarticulare, O.R.L., inflamaţii digestive, constipaţie, afecţiuni ale aparatului urinar şi al celui genital, afecţiuni hematologice, afecţiuni virale, afecţiuni ale sistemului nervos şi psihice.

Catina se consuma fie sub forma de suc proaspat stors, fie sub forma de sirop, uscata pentru a da gust ceaiurilor, macinata pulbere din fructe uscate sau sub forma de ulei extras prin procedee speciale.

Reteta mea pentru imunitate si vitaminizare, gavanul meu miraculos contine:

Sucul proaspat de la 500 g de catina proaspata

200 ml de miere ecologica (eu am folosit de salcam, dar puteti utiliza orice tip de miere, cu conditia sa fie naturala, fara aditivi sau zahar)

50 ml tinctura de propolis (care este un antibiotic natural – anul trecut nu am racit deloc, pentru ca de fiecare data cand simteam simptomele unei raceli luam o doza mare de tinctura de propolis amestecata cu miere, si-mi trecea ca prin minune)

150 g de polen uscat (care este o sursa excelenta de proteine si complexul de vitamine B, si in plus contine o cantitate foarte crescuta de vitamine, minerale si aminoacizi, enzime, coenzime si chiar hormoni, antioxidanti, inclusiv betacaroten, vitamina C si vitamina E, acid folic, provitamina, si minerale precum calciu, fosfor, potasiu, fier, magneziu)

Am spalat bine catina cu apa rece, am pasat-o in blender, am strecurat-o si am obtinut o licoare groasa, intens portocalie, si foarte aromata. Intr-un borcan foarte curat am amestecat bine sucul proaspat de catina cu polenul, am adaugat mierea si tinctura de propolis, am amestecat din nou, si am dat borcanul la frigider. Amestecul este lichid –  in fiecare dimineata iau cate 3-4 lingurite, si cred ca merge si diluat cu apa minerala, ca un sirop – este foarte dulce si foarte parfumat.

Reteta miraculoasa de paine fara faina

September 11, 2013 By In Retete de post, Retete fara Gluten, Retete Vegane, Retete Vegetariene

Nu este intamplatoare alegerea mea pentru reinceperea unui nou sezon de retete sanatoase. Am ales tocmai pentru ca suna ciudat, si pentru ca vreau sa incercati sa acceptati ideea de schimbare. De schimbare in mai bine.

Poate ca “Paine fara faina” suna contrar tuturor amintirilor mele din copilarie, legate de coltul crocant, mancat pana ajungeam acasa de la magazin, legate de felia unsa cu unt si cu miere, mancata in soarele vacantelor, legate de mirosul minunat si de caldura din cuptorul deschis, care aburea geamurile pe ger napraznic.

“Paine fara faina” suna ciudat, suna altfel.

Insa “painea fara faina” vine la pachet cu niste amintiri din viitor, unde cele cateva kilograme in plus nu mai exista, unde chiflele, covrigii si celelalte bunatati lasa loc unui pumn de nuci romanesti sau unui fruct luat de la tarani si unde sandwich-urile sunt inlocuite cu frunze verzi si sanatoase, cu salate din legume de sezon sau mancaruri delicioase cu cereale pline de nutrienti.

Nu, nu va sfatuiesc sa renuntati la paine. Placerea unei sambete in care dimineata incepe lenesa cu bagheta crocanta cu cereale de la Pain Plaisir, placerea unei pizza facuta in casa, sau a unei paini irlandeze strasnice, coapta in tigaia de fonta, nu pot fi inlocuite cat ai bate din palme, si nici nu trebuie.

Va invit, insa, sa fiti inventivi cand vine vorba de dieta si de mentinerea echilibrului nutritiv al organismului. Sa diversificati, sa incercati ingrediente noi, sa cautati alternative.

Painea fara faina este alternativa sanatoasa la o masa cu paine. O singura felie, sau o minipainica fara faina va va satura, si nu va avea solicita sistemul digestiv, asa cum o face paine cu faina alba.Iar cand veti simti mirosul minunat de nuci si seminte aromate, va veti indragosti la prima degustare!

Daca va intrebati care este secretul acestei painici, care nu contine faina, dar care are totusi forma de paine?

Ei bine, vorbim despre Taratele de psyllium, adica una dintre cele mai absorbante fibre naturale, favorita produselor pentru slabire, dar si a celor de detoxifiere a colonului. Taratele de psyllium contin fibre solubile si insolubile – cele solubile imbraca peretii intestinelor intr-un strat protector, iar cele insolubile le curata de toxine. Atunci cand le folosim in mancare, se comporta ca o gelatina – leaga ingredientele si te lasa sa modelezi oricum vrei.

Pe langa faptul ca este satioasa si sanatoasa, painea fara faina se face fara nici o bataie de cap. Adio dozat, fermentat, framantat – pentru painea fara faina toate ingredientele se amesteca intr-un bol, si cam asta e tot. Nu contine decat nuci, seminte (eventual cereale integrale si fructe uscate), este bogata in proteine, in fibre, si toate ingredientele sunt hidratate, deci foarte usor digerabile.

Daca te-am convins sa o incerci, iata ingredientele:

Ingrediente pentru paine fara faina

2 linguri de tarate de psyllium + 350 ml apa plata sau filtrata
100 g migdale
100 g alune de pădure
100 g seminte de floarea soarelui
100 g semințe de in
1-2 lingurite de sare roz de la Himalaya
3 linguri unt de cocos topit
un pumn de stafide, curmale si smochine uscate

*puteti imbogati painea cu fulgi de ovaz, seminte de susan, seminte de dovleac, caju, asa cum sugereaza David si Louise, de la Green Kitchen Stories, sau sirop de artar sau cateva picaturi de stevia, cum sugereaza Sarah, de la My New Roots

Se amesteca taratele de psyllium cu apa, si se lasa 5 minute sa se gelifieze. Intr-un bol se amesteca toate ingredientele de mai sus, se adauga psyllium-ul se amesteca bine, si se lasa o ora pentru ca toate ingredientele sa se hidrateze. Se unge o tava (sau formele de briose) cu unt de cocos sau ulei de masline, se pune compozitia, si se lasa timp de o ora in cuptorul incins la 170 grade. Se lasa sa se raceasca, si se pastreaza in frigider. Se consuma rece – e minunata pe post de toast! Eu am pregatit-o pentru detoxifiere si protectia sistemului digestiv, asa ca am savurat-o impreuna cu Kimchi (varza fermentata natural). Painea fara faina este vegana si nu contine gluten.

 

 

Salata calda cu naut, rosii coapte si frunze de sfecla

August 26, 2013 By In 30 Salate in 30 Zile, Retete Italiene, Retete Vegetariene, rosii, Salate

Chiar daca suntem in sezonul in care ingredientele proaspete abunda pe toate tarabele, niciodata nu ma satur de a descoperi noi suprize care sa imbogateasca dieta vegetariana cu nutrienti valorosi.

De cand a aparut sfecla proaspata, ma atrage ca un magnet minunata combinatie de culori care ii incununeaza tulpina. Pentru ca da, mai sunt si alte lucruri bune legate de sfecla, in afara de radacina sa miraculoasa. Daca vezi pe vreo taraba sfecla intreaga, cu tot cu tulpinile roz intens si frunzele verde crud, cu nervuri rozalii, sa nu va ganditi de doua ori si sa cumparati cu incredere. Acum, vara, cand spanacul nu mai este in sezon, il puteti inlocui cu succes cu frunze de sfecla, poate chiar mai bogate in nutrienti decat celebrul spanac. Mai ales daca frunzele sunt gaurite si franjurate de daunatori, e clar ca nu s-au folosit pesticide, si ca veti beneficia la maximum de nutrientii pe care ii contin.

Atragatoare ca niste fluturi veseli de vara si colorate intens in verde si roz, care anunta numai lucruri  bune – sunt tare curioasa de ce frunzele de sfecla sunt lasate deoparte cand vine vorba de nutritie sanatoasa. Iata cateva lucruri bune despre elea:

– frunzele de sfecla au un continut nutritiv mai variat decat radacina, si contin mai mult Fier decat spanacul (eat this, Popeye!)

– printre substantele sanatoase de care organismul are nevoie zilnic, si pe care le contin frunzele de sfecla se afla: acid folic, calciu, magneziu, cupru, zinc, proteine, fibre, beta caroten, vitaminele A, B si C

– frunzele de sfecla au proprietati detoxifiante si alcalinizante

– au un gust usor amarui, dar acrisor si savuros, precum untisorul de primavara, si sunt foarte versatile la gatit, asa ca merg de minune in salate, sotate cu usturoi, adaugate in mancaruri cu sos de rosii, supe, pe pizza sau in frittata. Aroma frunzelor de sfecla merge perfect cu ceapa, usturoi, ulei de masline sau branza maturata.

Eu m-am gandit sa le folosesc intr-o reteta simpla, rapida si foarte nutritiva, ca toate retetele de vara. Asa ca le-am alaturat culorile minunate intr-o farfurie cu naut fiert de mine (nu din conserva), rosii de gradina coapte, suculente, si ceapa rosie cu aroma vartoasa dar sanatoasa.

Ingrediente pentru salata calda cu naut, rosii coapte si frunze de sfecla

100 g naut fiert

2 rosii de gradina suculente, bine parguite

un manunchi de frunze proaspete de sfecla

o ceapa rosie mica

2 catei de usturoi

ulei de masline extravirgin

1 lingura de suc de lamaie proaspat stors

sare si piper proaspat macinat

Rosiile se spala bine, se taie rondele (sau jumatati), se pun intr-o tava pentru cuptor, se stropesc din abundenta cu ulei de masline, se presara cu sare si piper, si se dau la cuptorul incins pentru 20 minute, pana cand sunt patrunse.

Frunzele de sfecla se pot manca impreuna cu tulpinile pentru o mai mare cantitate de fibre. Se incinge intr-o tigaie o lingura de ulei de masline, se zdrobeste usturoiul si arunca in tigaie – uleiul se va aroma minunat in doar cateva secunde, cand puteti deja sa adaugati frunzele de sfecla bine spalate. Le amestecati cu lingura de lemn, si le lasati sa se inmoaie in tigaie, timp de maxim un minut (pentru a distruge cat mai putin din minunatii nutrienti pe care ii contin).

Puneti intr-o farfurie nautul fiert (obtinut din naut uscat lasat la inmuiat peste noapte, si fiert timp de jumatate de ora), rosiile coapte, si frunzele de sfecla. Taiati ceapa rondele, frecati-o cu putina ceapa, si adaugati-o in salata. Stropiti cu ulei de masline din abundenta, adaugati sucul de lamaie, sare si piper proaspat macinat, si amestecati. Sucul delicios al rosiilor coapte se va imbina perfect cu aroma amaruie a frunzelor de sfecla, iar nautul va da cremozitate si consistenta – o salata perfecta o cina usoara de vara. Si chiar daca am vorbit de sfecla, gustul delicios al acestei salate vine si din aroma rosiilor coapte, asa ca voi trimite reteta pentru Provocarea Dulce Romanie de luna August, unde Diana va invita sa gatiti sanatos cu rosii.

 

 

 

 

 

Fermentarea sau cum ne imprietenim cu bacteriile

August 12, 2013 By In Retete Vegetariene, Salate

Poate suna ciudat sa pui impreuna termenii “bacterie” si “mancare”, insa in realitate lucrurile se intampla mai des decat ti-ai imagina. Majoritatea dintre noi consumam bacterii fara ca nici macar sa stim – iaurt, paine cu maia, sos de soia, vin – si nu, nu este deloc un lucru rau. Bacteriile sunt folosite pentru a transforma gustul mancarii intr-unul foarte interesant, pentru ca atunci cand cele doua “entitati” – alimentele si bacteriile – se intalnesc, se intampla ceva miraculos – fermentarea, un proces descoperit acum mai bine de 5000 de ani.

Inafara de faptul ca transforma alimentele in ceva inedit, bacteriile sunt foarte importante pentru sanatatea organismului nostru.

Un sistem digestiv sanatos, ajutat de bacteriile prietenoase din organismul nostru, este cheia unei existente pline de vitalitate si energie. Probabil ca nu stiati, insa un organism adult ar trebui sa fie gazda a peste 1 Kilogram de bacterii prietenoase, insa mancarea de proasta calitate, antibioticele luate voluntar sau continute in produsele de origine animala, stresul si alte “comforturi ale vietii moderne”, cum ar fi apa de baut care contine clor sau pasta de dinti antiseptica, scad drastic populatia de bacterii care ne ajuta in procesul digestiv de fiecare zi.

Ce inseamna scaderea numarului de bacterii prietenoase? Sistem digestiv lent, cresterea populatiei de bacterii de tip candida, sistem imunitar deficitar, probleme de concentrare si dezvoltarea nearmonioasa la copii. Pe scurt, distrugand flora intestinala, distrugem si capacitatea organismului de a se apara de intrusi si de a pastra o balanta energetica echilibrata.

Atunci cand luam antibiotice, dureaza 6 luni pana cand se refac bacteriile prietenoase din corpul nostru. Adica jumatate de an!

De ce bacteriile sunt prietene cu organismul nostru?

Pentru ca atunci cand mancam alimente fermentate, ingeram bacterii prietenoase “probioticele”, care sunt responsabile de eliminarea corecta a reziduurilor din organism, imbunatatesc digestia, ajuta sistemul imunitar, produc antioxidanti, fac pielea mai luminoasa, reduc colesterolul si echilibreaza nivelul de zahar din sange. Ingerand produse fermentate, variem populatia de bacterii prietenoase din organismul nostru.

Acidul lactic este principala bacterie activa in fermentarea alimentelor, si ajuta organismul sa produca antibiotice naturale, compusi anticancerigeni, si chiar produsi care pot dezactiva actiunea toxinelor si a otravurilor.

Mai mult, alimentele fermentate, chiar daca inspira aciditate, au de fapt un nivel scazut al pH-ului si ajuta la alcalinizarea organismului, adica exact ce ne dorim.

Iata cateva exemple de alimente fermentate excelente pentru sanatatea organismului – muraturi, chefir, iaurt de casa, socata, bors, kimchi (muraturi obtinute prin fermentarea legumelor la temperatura camerei), kombucha. Cand cumparati produse fermentate, asigurati-va ca nu contin zahar, E-uri, si, cel mai important, ca nu au fost pasteurizate. Caldura distruge orice fel de bacterii, chiar si pe cele prietenoase, asa ca alimentele fermentate trebuie sa fie crude pentru a fi benefice. Deci cel mai sigur le pregatiti in casa.

Ingrediente pentru Varza Rosie Fermentata

O varza rosie mica, proaspata, cumparata de la tarani

jumatate de ceapa rosie mica

sare roz de Himalaya (este foarte important sa folositi o sare de calitate, cum ar fi cea de Himalaya sau cea de mare, netratate, pentru ca substantele cu care se trateaza sarea de masa, pe care o gasim la supermarket, distrug bacteriile)

Veti avea nevoie de un borcan care se inchide ermetic, foarte, foarte bine curatat. Eu l-am spalat pe al meu foarte bine, si l-am trecut si prin aburi de apa clocotita, ca sa il sterilizez. Toate instrumentele pe care le folositi – farfurie, cutit, borcan, trebuie sa fie foarte, foarte curate.

Taiati varza fideluta, ceapa o maruntiti cu cutitul, puneti totul intr-un bol si presarati cu sare. Presati varza cu degetele si amestecati-o 2-3 minute, pana cand se inmoaie si incep sucurile sa iasa din ea. Puneti-o in borcanul curat, presati-o bine, lasati spatiu 3-4 degete la gura borcanului pentru gaze si in caz ca varza incepe sa se umfle, inchideti bine borcanul si lasati-l la temperatura camerei timp de 2 zile. Va veti da seama ca e gata dupa mirosul acru, ca de muraturi. Daca miroase prea puternic, o puteti amesteca impreuna cu alte legume.

Mai puteti fermenta in acelasi mod morcovi sau varza chinezeasca.