Browsing Tag

retete vegetariene usoare

Tarta cu dovleac, cocos si ghimbir, si o bautura cu turmeric, contra racelilor

Este ceva special cu dupa-amiezile de toamna. Ma gandesc ca asa trebuie sa te simti la batranete – linistit, impacat, absorbit in peisajul care se schimba din ce in ce de la o zi la alta. Mie una imi place toamna grozav, cu soare sau cu ploi, cu galben sau cu rosu, cu nori sau cer albastru spalacit. Imi plac frunzele uscate si crizantemele albe, imi plac aromele de tarte si dulceturi, imi plac tarabele unde predomina rosul, galbenul si violetul, si imi plac mult dovlecii. Alungiti, bosumflati, intregi, scobiti, desenati, copti, impanati – imi plac oricum. Culorile astea tari de toamna – galben, violet, rosu, portocaliu – imi stimuleaza imaginatia si ma incarca pentru lunile de iarna cand nu voi mai vedea decat alb, maro si cenusiu. Si nimic nu este mai vesel intr-o zi ploioasa, decat un bostan care te intampina vesel si portocaliu dimineata in bucatarie.

Culorile minunate de toamna sunt acolo cu un scop – sa ne atraga privirea si sa faca legumele si fructele proaspete cat mai atragatoare, pentru a beneficia de ultimii nutrienti proaspeti din sezon. Iar cand vine vorba de nutrienti, dovleacul tine loc de frunte! Pe toata durata verii, dovleacul, prin tulpinile sale viguroase, a avut timp sa acumuleze vitamine si minerale pe care acum, toamna, le afiseaza mandru in straiele portocalii. Vitamina A sub forma de beta-caroten, vitamina C, mangan, potasiu, fibre – numai vesti bune pentru cei care sufera de astm, boli de inima, reumatisme, artrita si colesterol marit. Dar si pentru cei care vor sa previna toate aceste boli.

Ca bonus, natura a proiectat dovleacul pentru a putea fi savurat si sub forma de suc, avand un continut mare de apa. Il putem combina cu morcov, pentru un super-cocktail de beta-caroten, sau cu mar si sfecla, pentru un scut anti-cancerigen. Mai mult, coaja dura permite pastrarea substantelor nutritive pe perioade mai mari, deci putem beneficia de vitaminele si mineralele din dovleac chiar si dupa primul inghet, cand nu prea mai gasim nimic proaspat in piata.

Eu am sarbatorit aparitia primului dovleac in bucatarie printr-o tarta delicioasa si o bautura asortata, si pe masura de plina de nutrienti – bautura cu turmeric si ghimbir, un vechi remediu indian pentru imunitate. Turmericul a devenit popular in ultimii ani in gastronomia moderna datorita aromei, insa in India este folosit de mult pentru leacuri ayurvedice. In familiile indiene, laptele cu turmeric este un medicament banal pentru tratarea racelilor si a durerilor de tot felul, iar recent s-a descoperit ca ar putea avea un rol in preventia aparitiei unor boli mai grave, cum ar fi Alzheimer sau cancerul. Aroma este calda, usor piperata, iar culoarea galben-portocalie este incantatoare – mai putin pentru lingurile de lemn, care vor imprumuta tenta pentru o lunga perioada.

Ingrediente pentru Tarta cu dovleac, ghimbir si lapte de cocos

Pentru crusta

200 g faina macinis integral

100 g tarate de ovaz

100 g alune de padure crude, pisate

50 g seminte crude de floarea soarelui

50 g seminte de in

3 linguri ulei de cocos

1 lingura sirop de agave

1 lingura de pudra de roscove (pentru culoare)

2-3 linguri de apa plata rece

un praf de sare roz de Himalaya

Semintele si nucile se piseaza usor cu un sucitor sau intr-un mojar, pentru a elibera uleiurile si aromele. Se pun toate ingredientele intr-un castron, se adauga uleiul de cocos, si se amesteca cu degetele, pana cand se obtin firimituri de faina si seminte. Se adauga apa rece si se amesteca pana cand aluatul capata consistenta. Se da jumatate de ora la frigider, apoi se modeleaza in forma pentru tarta cu fund detasabil.

Pentru umplutura

1 kilogram de dovleac de placinta (din cel rotund si bosumflat – daca dovleacul este mare, vine cam o felie)

150 g lapte de cocos (asa cum spuneam si AICI, eu cumpar facut deja, insa daca vrei sa-l faci acasa, gasesti o reteta foarte usoara AICI)

2 oua de tara sau ecologice

2 linguri de pesmet sau gris

o lingurita de ghimbir proaspat ras, sau 2-3 fasiute de ghimbir confiat

un praf de scortisoara

Dovleacul se spala, se taie bucati si se coace in cuptor la 150 grade, pana cand se inmoaie (aproximativ jumatate de ora, sau pana cand bucataria se umple de arome). Se transforma in piure cu ajutorul blenderului, se amesteca impreuna cu grisul/pesmetul, si se lasa deoparte jumatate de ora, pentru ca grisul sa traga sucul si amestecul sa devina mai ferm. Dupa ce s-a intarit putin, se adauga laptele de cocos, ouale, ghimbirul si scortisoara, se amesteca bine, se umple aluatul de tarta, se niveleaza suprafata cu un cutit, si se lasa timp de 45 minute in cuptorul incins la 170 grade. Oricat de mare ar fi tentatia, nu o taiati decat dupa ce se raceste bine la frigider, pentru ca umplutura capata greu consistenta. Nu riscati decat sa arate mai putin estetic, insa gustul e delicios oricum.

Ingrediente pentru bautura cu turmeric

250 ml de lapte de migdale (sau lapte proaspat de tara, din sursa verificata)

1 lingura de pudra de turmeric

3 pastai de cardamom, zdrobite

o lingurita de ghimbir proaspat ras

2-3 firicele de sofran

1 lingura de miere

Metoda de preparare este foarte simpla – incalzeste usor laptele (pentru cel de migdale este bine sa nu mergem mai sus de 40 de grade, pentru a nu pierde din nutrienti) impreuna cu ghimbirul si condimentele, timp de 5 minute, pana cand toate aromele se impletesc. Se strecoara si se bea indulcit cu miere – este bine de stiut ca mierea adaugata in bauturi fierbinti devine toxica, deci asteptati ca bautura sa fie calduta pentru a adauga mierea.

 

 

 

 

 

 

Curry de legume de toamna, cu iaurt aromat cu cardamom

Piata Obor, toamna… tarabe incarcate, culori tari, arome, forfota… Imi ia o ora minim sa targuiesc tot ce am pe lista, si de fiecare data plec cu mult mai multe decat aveam nevoie. De data asta a fost prea mult broccoli si o conopida prea mare. Cand am desertat cosul cu legume si fructe, ultimile rosii de camp, rostogolite vesel intre buchetele vii de broccoi si conopida, mi-au adus aminte de reteta Andrei de curry cu legume. Si de arome puternice. Luasem tot din Obor si o pudra de turmeric, pentru o bautura pentru imunitate, asa ca aveam tot ce-mi trebuie ca sa dedic pranzul de sambata Indiei si adaptez ideea aromata a Andrei.

Desi imi place mult sa experimentez gastronomii diferite, cateodata mi-e un pic teama sa pregatesc o mancare pe care nu am savurat-o in tara sa de origine, mai ales pentru ca eu niciodatanu respect retetele intocmai, ci adaug sau scot ingrediente dupa instinct.

Am mancat delicii grecesti, turcesti, spaniole, arabesti sau italiene la ele acasa, insa pentru felurile indiene ma bazez exclusiv pe cartile de bucate, pe instinct, pe ce-am gustat la restaurantele cu specific, si, in cazul de fata, pe experienta celor care stiu exact ce trebuie folosit si ce gust trebuie sa aiba o astfel de mancare in tara de origine. Andra spune “Un curry reusit este un amestec de stiinta, chimie si fler: fiecare condiment are ritmul sau propriu in care ti se destaiunuie, invaluindu-te cu aroma sa uneori intensa, alteori atat de subtila incat abia daca reusesti sa o distingi.”

Rezultatul a fost minunat! In curry-ul meu de legume, toate aromele de toamna s-au impletit perfect cu gustul acrisor al rosiilor, cu dulceata laptelui de cocos si cu aromele discrete ale cardamomului si turmericului. Un pranz delicios, savuros si plin de nutrienti!

Ingrediente pentru curry de legume de toamna, cu iaurt aromat cu cardamom (pentru 4 portii)

1 inflorescenta medie de broccoli de gradina

1 conopida mica

200 g de ciuperci de orice fel (eu a folosit champignon cu palarie neagra)

200 g de branza tofu sau paneer

3-4 rosii mari de gradina, bine coapte

1 ceapa alba mica

2 catei de usturoi

200 ml lapte de cocos

2 linguri de ulei de arahide

1 lingurita de seminte de chimen

1/2 lingurita de pudra de turmeric

1/2 lingurita de pudra de chilli

zeama de la o lamaie verde (lime)

cateva frunze de coriandru sau patrunjel

cateva pastai de cardamom

Legumele se spala bine, se desprind buchetelele de broccoli, iar cele de conopida se lasa cateva minute in apa cu sare. Intr-o tigaie groasa si inalta se caleste ceapa taiata marunt, se adauga semintele de chimen si usturoiul, se lasa un minut-doua, pana se degaja aroma, se adauga ciupercile taiate, buchetelele de broccoli si conopida, si se lasa cateva minute, amestecand din cand in cand. Se adauga rosiile taiate marunt, si condimentele, si se lasa totul sa fiarba la foc mic pana cand legumele incep sa se inmoaie. Se adauga laptele de cocos si zeama de lamaie, si se mai lasa 5 minute la fiert. Separat se trage la gratar tofu feliat si bine scurs, si se adauga in curry inainte de a-l lua de pe foc. Se presara totul cu frunzele de coriandru (eu am folosit patrunjel de-al nostru pentru ca nu am avut coriandru). Se serveste simplu, cu iaurt aromat cu seminte de cardamom si zeama de lamaie verde. Un deliciu!

 

 

 

 

 

 

 

 

Humus cremos din fasole Mung

Aici, intre dealurile cetoase din Transilvania, unde stau pana saptamana viitoare, toamna a venit de mai demult. Cu frunze galbene, cu sirop de catina, cu miere amestecata cu fructe de padure, cu miros de lemn umed de ceata, aruncat in soba, cu fum proaspat raspandit peste dealuri, cu bostani, cu bureti de padure vanduti la marginea drumului, cu crengi incarcate de mere mici si rosii, cu ploaie mocaneasca si drumuri serpuind prin ceata. Chiar daca mi-e greu sa ma desprind de vara care ma face sa fiu eu cu adevarat, undeva in mine ceva vibreaza la maxim cu toamna, cu aromele si culorile ei.

Dupa o vara in care m-am rasfatat cu toate feluile de fructe si legume proaspete, a venit din nou timpul sa ma gandesc la variante pentru a suplimenta nutrientii necesari organismului in sezonul rece. De cum incep sa dispara rand pe rand ingredientele proaspete, aliatii mei redevin patrunjelul verde, morcovul si sfecla rosie, semintele de rodie, avocado si germenii de tot felul. Anul asta am germinat tot felul de seminte si boabe, inclusiv naut (despre care nu-mi imaginam ca germineaza atat de usor). Am in plan sa germinez orez salbatic, iar ultima incercare reusita a fost cu fasolea Mung.

Germinarea este foarte la indemana pentru oricine – nu ai neaparat nevoie de aparatura speciala, ci doar de un vas de sticla sau email, si de un pic de atentie, pentru ca boabele puse la germinat trebuie sa pastrate in permanenta umede. Metoda mea este foarte simpla – pun boabele intr-un vas cu apa rece, le las peste noapte, a doua zi scurg apa, le clatesc bine, si le las in foarte, foarte putina apa in vas. De fiecare data cand trec prin bucatarie trec din nou boabele prin apa, le scurg si le las bine umezite. Germinarea incepe de seara, iar a doua zi dupa amiaza majoritatea bobitelor vor avea deja coltisori.

Despre miracolul chimic si energetic care se petrece in boabele care germineaza, si despre beneficiile diverselor tipuri de germeni urmeaza sa va vorbesc pe larg intr-o alta postare. Astazi ne oprim la germenii de fasole Mung, savurati intr-o reteta de humus cremos, tot din fasole Mung.

Bobitele verzi si delicate de fasole Mung sunt mai putin populare la noi, insa pe nedrept, pentru ca vin cu o multime de beneficii, printre care echilibrarea nivelului colesterolului si al glicemiei, inhibarea multiplicarii celulelor canceroase de la nivelul sanilor, contin cantitati insemnate de proteine de origine vegetala si fibre solubile. Poti cumpara fasole Mung de la magazinele arabesti (cum ar fi Al Amir in Piata Crangasi) sau de la Plafar.

Reteta de humus cremos din fasole Mung servit cu boabe proaspat germinate

200 g Fasole Mung

1 lamaie

100 ml de tahini (pasta de susan – eu folosesc Darinne, se gaseste la toate supermarketurile si la magazinele arabesti)

1 catel de usturoi

5 linguri de ulei de masline extravirgin

condiment arabesc pentru humus, despre care am scris mai multe aici

un pumn de boabe de fasole Mung germinate

o lingurita de bicarbonat

sare si piper

Fasolea Mung se lasa peste noapte in apa rece, iar dimineata se clateste, se pune intr-o oala cu apa rece si se lasa la fiert impreuna cu bicarbonatul (nu e obligatoriu, insa inmoaie mai repede bobul). Cand boabele de inmoaie (aproximativ jumatate de ora), se ia oala de pe foc, se scurg boabele si se pun intr-un castron de sticla sau ceramica. Se adauga pasta de susan, uleiul, sucul proaspat de lamaie si usturoiul, si se paseaza totul bine, bine cu blenderul. Se adauga un pic de condiment arabesc, sar si piper proaspat macinat. Se serveste intr-un castron decorat cu germeni de fasole Mung – este cremos, foarte gustos, iar boabele germinate ii dau o textura aparte, plina de prospetime, asa ca nu se mai simte nevoia de o salata (tabboulleh) alaturi. Merge la fix de luat la birou intr-un borcan, si servit de felii de paine integrala.

 

Salata calda cu naut, rosii coapte si frunze de sfecla

Chiar daca suntem in sezonul in care ingredientele proaspete abunda pe toate tarabele, niciodata nu ma satur de a descoperi noi suprize care sa imbogateasca dieta vegetariana cu nutrienti valorosi.

De cand a aparut sfecla proaspata, ma atrage ca un magnet minunata combinatie de culori care ii incununeaza tulpina. Pentru ca da, mai sunt si alte lucruri bune legate de sfecla, in afara de radacina sa miraculoasa. Daca vezi pe vreo taraba sfecla intreaga, cu tot cu tulpinile roz intens si frunzele verde crud, cu nervuri rozalii, sa nu va ganditi de doua ori si sa cumparati cu incredere. Acum, vara, cand spanacul nu mai este in sezon, il puteti inlocui cu succes cu frunze de sfecla, poate chiar mai bogate in nutrienti decat celebrul spanac. Mai ales daca frunzele sunt gaurite si franjurate de daunatori, e clar ca nu s-au folosit pesticide, si ca veti beneficia la maximum de nutrientii pe care ii contin.

Atragatoare ca niste fluturi veseli de vara si colorate intens in verde si roz, care anunta numai lucruri  bune – sunt tare curioasa de ce frunzele de sfecla sunt lasate deoparte cand vine vorba de nutritie sanatoasa. Iata cateva lucruri bune despre elea:

– frunzele de sfecla au un continut nutritiv mai variat decat radacina, si contin mai mult Fier decat spanacul (eat this, Popeye!)

– printre substantele sanatoase de care organismul are nevoie zilnic, si pe care le contin frunzele de sfecla se afla: acid folic, calciu, magneziu, cupru, zinc, proteine, fibre, beta caroten, vitaminele A, B si C

– frunzele de sfecla au proprietati detoxifiante si alcalinizante

– au un gust usor amarui, dar acrisor si savuros, precum untisorul de primavara, si sunt foarte versatile la gatit, asa ca merg de minune in salate, sotate cu usturoi, adaugate in mancaruri cu sos de rosii, supe, pe pizza sau in frittata. Aroma frunzelor de sfecla merge perfect cu ceapa, usturoi, ulei de masline sau branza maturata.

Eu m-am gandit sa le folosesc intr-o reteta simpla, rapida si foarte nutritiva, ca toate retetele de vara. Asa ca le-am alaturat culorile minunate intr-o farfurie cu naut fiert de mine (nu din conserva), rosii de gradina coapte, suculente, si ceapa rosie cu aroma vartoasa dar sanatoasa.

Ingrediente pentru salata calda cu naut, rosii coapte si frunze de sfecla

100 g naut fiert

2 rosii de gradina suculente, bine parguite

un manunchi de frunze proaspete de sfecla

o ceapa rosie mica

2 catei de usturoi

ulei de masline extravirgin

1 lingura de suc de lamaie proaspat stors

sare si piper proaspat macinat

Rosiile se spala bine, se taie rondele (sau jumatati), se pun intr-o tava pentru cuptor, se stropesc din abundenta cu ulei de masline, se presara cu sare si piper, si se dau la cuptorul incins pentru 20 minute, pana cand sunt patrunse.

Frunzele de sfecla se pot manca impreuna cu tulpinile pentru o mai mare cantitate de fibre. Se incinge intr-o tigaie o lingura de ulei de masline, se zdrobeste usturoiul si arunca in tigaie – uleiul se va aroma minunat in doar cateva secunde, cand puteti deja sa adaugati frunzele de sfecla bine spalate. Le amestecati cu lingura de lemn, si le lasati sa se inmoaie in tigaie, timp de maxim un minut (pentru a distruge cat mai putin din minunatii nutrienti pe care ii contin).

Puneti intr-o farfurie nautul fiert (obtinut din naut uscat lasat la inmuiat peste noapte, si fiert timp de jumatate de ora), rosiile coapte, si frunzele de sfecla. Taiati ceapa rondele, frecati-o cu putina ceapa, si adaugati-o in salata. Stropiti cu ulei de masline din abundenta, adaugati sucul de lamaie, sare si piper proaspat macinat, si amestecati. Sucul delicios al rosiilor coapte se va imbina perfect cu aroma amaruie a frunzelor de sfecla, iar nautul va da cremozitate si consistenta – o salata perfecta o cina usoara de vara. Si chiar daca am vorbit de sfecla, gustul delicios al acestei salate vine si din aroma rosiilor coapte, asa ca voi trimite reteta pentru Provocarea Dulce Romanie de luna August, unde Diana va invita sa gatiti sanatos cu rosii.

 

 

 

 

 

Caponata, sau tocanita savuroasa de vinete, exact ca in Sicilia

Cand m-am gandit la ce retete sa pregatesc pentru editia de vara a revistei Pasi spre Eden, am avut in minte un singur gand – vacanta! De cand se desprimavareaza si pana tarziu in toamna, vacanta – cu natura pulsand de viata, peisaje incredibile, frunzele plopilor fosnind in vant, soare, zumzet, valuri, arome, gusturi – ma fascineaza si ma inspira. De peste tot pe unde merg aduc cu mine carti de retete reprezentative pentru gastronomia locala, ingrediente cu gust copt sub soarele “de acolo”, si inspiratie cat cuprinde. Daca imi place un fel de mancare incercat in vacanta, il reproduc in bucataria mea de o multime de ori, de fiecare data cu gandul pierdut in amintirea aromelor si gusturilor. Apoi vine o noua vacanta, o noua descoperire, o noua incantare, si uit de retetele anilor trecuti, pana cand rasfoiesc cartile de bucate si amintirile imi inunda simturile.

Asa s-a intamplat cu Caponata – tocanita de vinete cu personalitate italiana. Dupa vacanta din Sicilia, unde am comandat-o aproape la fiecare restaurant in care am mancat, pentru a-i aprofunda gustul, a-i intelege echilibrul si a identifica personalizarea ingredientelor, am reprodus Caponata de zeci de ori, cu nesat. Apoi am uitat-o. Cu gandul la Ina, am regasit-o la fel de plina de aroma de oregano, cu gustul subtil dulceag al stafidelor, potentat perfect de sosul de rosii coapte in soare.

Incepe sezonul vinetelor, iar rosiile si plantele aromatice se coc in gradinile tuturor oamenilor cumsecade, asa ca va invit sa descoperiti in “Pasi spre Eden” reteta mea, inspirata din cartea de bucate siciliene unde pe prima pagina am scris cu cerneala, soare si mult albastru “Taormina, 09 Aprilie 2011”, pentru amintirile aromate, arse de soare, de mai tarziu.

Sursa foto: www.taormina.it

Te-ar putea interesa si:

10 Retete originale cu vinete

Concurs cu bunatati sanatoase de la Solaris

Sunt o multime de campanii de promovare a unor produse care pur si simplu nu au ce cauta pe masa nimanui. Cand am auzit insa de campania “Salveaza timp! Mananca sanatos!” a celor de la Solaris, ale caror produse le consum in mod curent, am stiut ca trebuie neaparat sa fac parte din ea. Pentru ca au o multime dintre ingredientele integrale pe care vi le recomand de fiecare data, pentru ca pun accentul pe o dieta sanatoasa si pentru ca stiu sa ambaleze bunatatile in pungute mici, la fix cat sa le iei cu tine la birou, ca sa nu uiti nicidecum sa mananci lucrurile sanatoase de care organismul tau are atata nevoie in timpul zilei.

Premiul de la Solaris consta in 5 delicii sanatoase pe care le poti folosi deghizate in retetele tale preferate, ascunse in bolul cu iaurt de la micul dejun sau pur si simplu ca pe snack-uri sanatoase atunci cand te ia foamea la birou.

FRUCTE USCATE – TENTATII DULCI 150gr SOLARIS

Amestec de fructe uscate si nuci: stafide, caise, alune de padure, caju, migdale, cirese.

Migdalele, caju si migdalele sunt o sursa deosebit de bogata in proteine asigurand energia necesara unui efort fizic sustinut.

OMEGA FORTE – AMESTEC DE SEMINTE 150g SOLARIS

Amestec de seminte bogat in acizi grasi nesaturati – Omega 3, Omega 6 si Omega 9. Compozitie: seminte de floarea soarelui, seminte de in, seminte de susan, seminte de dovleac.

Semintele oleaginoase sunt o sursa de acizi grasi neasturati (Omega 3, Omega 6 si Omega 9) esentiali pentru protectia sistemului cardiovascular – este vedeta micului meu dejun

MIGDALE 150gr SOLARIS

Migdalele reprezinta una dintre cele mai naturale surse de magneziu.

CAJU 150gr SOLARIS

Nivelul de proteine din 9-10 nuci de caju este egal cu cel din 150 de g de friptura.

SEMINTE DECOJITE DOVLEAC 150gr SOLARIS

Semintele de dovleac sunt bogate in minerale, magneziu, fier, zinc, cupru, vitaminele E si C, care asigura protectia inimii.

Cum poti sa castigi kit-ului de sanatate de la Solaris?

Alege unul dintre produse, si lasa-mi pana vinerea viitoare (26 iulie) un comentariu cu o idee de mic dejun rapid si sanatos.

Prima idee vine de la mine: Cand nu e week-end si nu am timp sa pregatesc un mic dejun copios, incep intotdeauna ziua cu un bol delicios cu iaurt, fructe de sezon si Omega Forte de la Solaris. Cateodata mai pun polen sau miere, insa niciodata nu-mi ia mai mult de 2-3 minute sa pregatesc. Gustul e grozav, si stiu ca incep ziua cu toti nutrientii de care am nevoie.

Va astept cu drag!

 

 UPDATE:

Castigatoarea premiului de la Solaris este Mihaela. Felicitari!

“MIHAELA July 25, 2013 at 12:35 pm

Eu am 2 variante pentru micul dejun cu amestecul OMEGA FORTE:
– un pumn din amestec, 5 linguri de fulgi de ovaz, fulgi de nuca de cocos. Pun putina apa sa le hidratez si le consum alaturi de iartul ACTIVIA de baut (este singurul iaurt care imi place si are putine grasimi)
– un baton dintr-un pumn din amestesc, 2 curmale, o lingurita de miere sau sirop de agave, scortisoara, jumatate de avocado, le mixez putine si le pun la fridiger sa se intareasca putin.
– 2 felii de paine home made cu putin unt. Painea pe care o fac eu acasa contine: 4 linguri din amestec, faina integrala de grau (400 gr), 240 g apa plata, putina sare roz, 120 gr maia.”

 

 

Portretul unei rosii, plus o reteta savuroasa de tarta cu rosii, ricotta si blat vegan

Nu stiu daca a existat o zi din vara in care sa nu mananc rosii. Zapacite in salate, zdrobite in sosuri, inmiresmate cu ierburi proaspete in bruschette, imbaiate in condimente orientale in cuscus, sau muscate simplu, cu zeama parfumata scurgandu-se pe barbie, rosiile au devenit vedetele bucatariei inca din mai, iar relatia noastra de dragoste se va prelungi pana tarziu in toamna, cand ne vom desparti cu tristete, dar doar pana anul viitor.

De ce iubesc rosiile? Pentru ca sunt pline de vitamina C? Pentru sunt fat-free? Pentru ca nu au calorii? Da, da si da, si asta nu e tot.

– o portie de rosii proaspete, bine coapte (150 g)  iti face plinul cu vitamina B6, fosfor, magneziu, dar si 7% din necesarul zilnic de fibre

– betacarotenul din rosii este un antioxidant care ajuta pielea sa lupte impotriva radicalilor liberi si previne aparitia ridurilor

– licopenul din rosii este un aliat in lupta impotriva cancerului, si a preventiei aparitiei acestuia

– cromul pe care il contin regleaza glicemia

– vitamina A din rosii protejeaza vederea si previne aparitia bolilor oculare

– consumul de rosii previne aparitia pietrelor la rinichi

– flavonoidele din rosii sunt puternice anti-inflamatoare si pot ajuta la reducerea durerilor cronice (artrite, dureri de spate)

– datorita cantitatii mari de apa si fibre pe care le contin, rosiile sunt excelente in curele de slabire, pentru ca ajuta digestia si dau senzatia de satietate pe perioade lungi

Luna iulie este inceputul sezonului pentru rosiile de gradina. Gasiti rosii crescute ecologic, fara ingrasaminte chimice, dar cu multa dragoste, la Microferma Ecologica Biodumbrava, la Cosul de Legume, sau direct la Marius in Bacanie, unde isi desfac produsele ambii producatori.

Nu mai mentionez cat de gustoase sunt, si cate minunatii poti face cu ele in bucatarie. Cum ar fi de exemplu tarta aceasta cu rosii, ricotta si parmezan, cu blat vegan. Daca eliminati ricotta si parmezanul, si puneti un strat de pesto facut in casa fara parmezan, obtineti o tarta vegana delicioasa.

Ideea pentru tarta cu rosii a pornit de la clasica tarte tatin, pe care bineinteles ca nu am putut sa nu o personalizez si sa nu o transform in ceva mult, mult mai sanatos si gustos.

Iata cum am facut:

Ingrediente pentru Tarta cu rosii, ricotta si parmezan, cu blat vegan

Pentru umplutura

500 g de rosii coapte, de toate culorile, formele si marimile

200 g ricotta (sau urda proaspata de la tarani)

1 ou ecologic sau de tara

2 linguri de parmezan ras

2 catei de usturoi

ulei de masline

plante aromatice proaspete – busuioc si oregano

sare si piper proaspat macinat

Pentru aluatul de tarta vegan

300 g faina integrala (eu am folosit faina de grau integrala Bohlsener Muhle de la Plafar)

1 lingura de unt de cocos

1 lingura ulei de masline extravirgin

apa rece

Sare roz de Himalaya

oregano uscat

Aluatul se pregateste simplu, iar secretul unui aluat de tarta vegan de succes este ca toate ingredientele sa fie reci. Se pun faina, oregano si sarea intr-un bol impreuna cu uleiul de cocos si de masline, se amesteca si se faramiteaza aluatul cu degetele, se adauga apa rece pana cand capata consistenta de aluat, si se lasa la racit 30 minute, imbracat in folie de plastic, in frigider.

Se aleg cele mai frumoase rosii aduse de la piata, se spala bine, se fotografiaza, se taie rondele, si se pun in tigaia de fonta, impreuna cu uleiul de masline, usturoiul zdrobit si plantele aromatice.  Se lasa tigaia la foc mic, cu capac, pana cand zeama lasata de rosii scade si toate aromele minunate se concentreaza, anuntand gustul plin de savoare al tartei care urmeaza sa se intrupeze.

Se intinde aluatul intr-o tava pentru tarta, se inteapa cu furculita si se da la cuptorul incins la 170 grade, pentru 10 minute, timp in care se pregateste amestecul de ricotta/urda, cu parmezan, ou, plante aromatice, sare si piper proaspat macinat. Se intinde compozitia de ricotta peste aluat, si deasupra se aseaza cu grija rosiile impreuna cu ce a mai ramas din sucul concentrat, se stropeste cu ulei de masline, si se da la cuptor pentru 20 minute. Se serveste presarata cu parmezan ras si cu frunze proaspete de busuioc. Simtiti aromele verii?

 

 

Ardei umpluti cu orez, facuti pe indelete

Orice mancaruri as incerca, orice combinatii spectaculoase as descoperi, orice gusturi exotice mi-ar bucura papilele, exista in sufletul meu o pofta nelimitata pentru mancarurile de-acasa, asa cum le face mama. Cand i-am descoperit in Grecia, i-am savurat aproape in fiecare zi, dar cel mai bine si mai bine ies tot cu legumele noastre de vara, aromati cu busuiocul inflorit deja pe tarabe, si scaldati din belsug cu rosii coapte si zemoase, din gradina. Vorbesc despre ardei umpluti. In varianta veggie, cu orez aromat. Copti molcom in oala de lut. Adica o minunatie de vara.

Sunt cateva mici secrete pentru ca ardeii umpluti cu orez sa fie plini de savoare, si toate tin de randuiala fireasca a bucatariei. Adica – te trezesti de dimineata cu reteta in gand si cu mintea plina de arome, mergi la piata si alegi cu mana ta fiecare leguma, o mirosi, simti aroma verzuie a rosiile proaspat rupte de pe vrej, alegi buchetelele de busuioc, menta si oregano de la taraba unde totul este proaspat, fara frunze ofilite, pentru ca inseamna ca toate sunt culese in zori de zi, aduci minunatiile acasa, si randuiesti totul cum se cuvine. Ceapa si usturoiul isi degaja aroma in tigaia neagra si grea de fonta, ci nu in tigaile comerciale de teflon, aducatoare de boli. Legumele se amesteca numai cu lingura de lemn, pentru ca aroma sa nu fie alterata de metale incinse sau frecate de tigaie. Plantele aromatice se stropesc cu apa rece, se rup cu mana si se zdrobesc in palma pentru a le invia aromele. Si totul se fierbe pe indelete oala de lut, ca in batrani, ca sa nu se piarda nimic din bogatia de savoare a legumelor proaspete.

Ingrediente pentru ardei umpluti cu orez (pentru 4 portii)

8 ardei grasi galbeni, de sezon

1 rosie mare pentru capacele

1 dovlecel

200 g de orez (eu am folosit Scotti cu bob mare)

1 l suc de rosii proaspat stors

plante aromatice proaspete – busuioc, oregano, menta

4 catei de usturoi proaspat

1 ceapa alba mare

50 ml vin alb sec de buna calitate

ulei de masline

sare roz Himalaya si piper proaspat macinat

Ceapa se taie marunt, si se caleste usor in uleiul de masline. Se adauga 2 catei de usturoi zdrobiti, dovlecelul taiat bucatele mici si orezul, se caleste totul cateva minute, si se stinge cu vinul alb. Se adauga un sfert din cantitatea de suc de rosii, in care s-au rupt plantele aromatice, si se lasa sa fiarba, amestecand din cand in cand, pana cand se trage zeama si orezul s-a umflat putin. Se potriveste cu sare si piper proaspat macinat, si se lasa amestecul deoparte, cu capac, pentru ca aromele sa se intrepatrunda.

Se curata ardeii de seminte, facand un capacel imprejurul coditei, se spala bine, se presara cu sare pe interior, si se pun cateva minute in tigaie sau pe gratar, cu putin ulei, ca sa se inmoaie si sa se elibereze aroma minunata de ardei copt. Se incinge cuptorul la 150 grade, si se unge cu ulei de masline  oala de lut (oala mea albastra este adusa tocmai din Portugalia). Se pregateste sosul de rosii, amestecand rosiile proaspat stoarse cu sare si piper proaspat macinat, frunze de plate aromatice rupte grosier (nu taiate cu cutitul, pentru a nu se pierde aroma) si 2 catei de usturoi zdrobiti. Cu o lingura de lemn se pune amestecul de orez in ardei, fara sa-i umplem la maxim, ca sa lasam orezului loc sa se umfle. Taiem capacele rotunde din rosie, cu care inchidem orezul aromat in ardeii plini de savoare. Aliniem ardeii astfel pregatiti in oala cea draga de lut, turnam cu generozitate sosul de rosii peste ei, punem capacul de lut, si gata, oala merge la cuptor pentru 2 ore. Dupa o ora jumatate scoatem capacul, pentru ca ardeii sa se rumeneasca frumos. Chiar daca folosim cuptorul vara, pe arsita, aroma de ardei copt, de sos de rosii delicios si de ierburi aromatice proaspete merita fiecare grad in plus. Mie imi place sa las ardeii pe plita, cu capac, sa se linisteasca, si ii mananc scaldati din belsug in sos de rosii delicios, si un pic de iaurt cremos. O minunatie!

 

 

 

 

 

 

Cel mai bun (si mai ieftin) humus din Bucuresti

… Se produce la mine in bucatarie. Dupa ce am incercat o multime de variante, care m-au satisfacut mai mult sau mai putin (Top 3 ar fi: 3. Al Amir din Crangasi, 2. Fadel (care nu face numai dulcegarii), 1. Hanul lui Manuc), si unde humusul nu are intotdeauna acelasi gust, m-am hotarat sa fac eu humus la mine acasa, ca e mai la indemana, mai sanatos si mai ieftin. Am facut cateva incercari, dar niciodata nu a iesit ca cel de cumparat, nici ca textura (nu e atat de cremos) si nici ca gust, asa ca am renuntat la ideea ca voi obtine vreodata ceva atat de cremos, insa am inceput sa fac diverse combinatii, si intr-o zi am dat peste cea castigatoare.

Despre naut este bine sa stim ca:

– este bogat in fibre, care ajuta la o digestie sanatoasa si echilibreaza nivelul glicemiei

– este o sursa importanta de proteine

– contine Magneziu, Fier si fitonutrienti antioxidanti

– poate fi consumat si germinat, in salate (eu il pun la inmuiat 12 ore, ii scurg apa, si apoi il las la germinat 24 ore, clatindu-l de fiecare data cand trec prin bucatarie, si il pastrez la frigider 2-3 zile).

Ingredientele pe care le folosesc eu sunt cele clasice pentru humus:

200 grame naut uscat cu bobul mare, de la Mega Image (am observat ca fierbe mai repede decat alte variante)

3 linguri de tahini (pasta de susan presat)

5 linguri de ulei de masline extravirgin

2 catei de usturoi

1 lamaie

sare Himalaya

…insa secretul consta intr-un mix de condimente, supriza, pentru shaorma, pe care l-am cumparat la un moment dat de la un magazin arabesc, in dorinta de a-i pregati prietenului meu o varianta mai sanatoasa a shaormei de la Genin. Nu stiu exact ce contine, dar pentru ca in curand se termina, o sa trec din nou pe la arabi, in speranta ca mai gasesc mixul acesta de vanzare, si atunci va voi putea spune si din ce condimente este preparat.

Alchimia este simpla: las nautul in apa rece peste noapte, iar dimineata il clatesc, si il fierb jumatate de ora impreuna cu o lingurita de bicarbonat, pentru ca boabele sa se inmoaie mai repede. Dupa ce scurg apa, curat fiecare bob de naut de pielita, asa cum am vazut eu la un moment dat la Codruta, pe Facebook, il pasez bine de tot cu blenderul, si adaug ingredientele de mai sus, si un pic din mixul de condimente arabesti. Imi ia 50 minute cu tot cu fiert, si zau ca are un gust grozav, chiar daca nu este super-cremos, cum sunt cele de la diverse restaurante.  Plus ca stiu exact ce am pus in el.

Daca este sa tragem linie, ca pret ar fi cam asa:  3 lei nautul (folosesc naut cu bob mare de la Mega Image), 2 lei tahini (de la Darinne, cutie de 500 g, 20 ron), 1 leu lamaia, 2 lei uleiul de masline, aprox. 1 leu sarea, piperul si usturoiul – TOTAL: 9 lei pentru aproximativ jumatate de kilogram de humus. Eu nu am gasit un humus bun de cumparat cu mai putin de 10 lei/500 g.

In concluzie, iata cele 3 secrete pentru un humus ieftin, delicios si sanatos:

– naut cu bob mare, ca fierbe mai repede si se curata usor

– curatarea pielitelor pentru extra-cremozitate

– diverse condimente arabesti pentru un gust autentic

 

 

 

 

 

Provocarea Dulce Romanie si o reteta sanatoasa de vara – Paste alla Norma

Cand m-am inscris (asta iarna) pe site-ul Mihaelei pentru a fi gazda a Provocarii Dulce Romanie, luna iulie mi s-a parut ceva extrem de indepartat. Ei bine, dintr-o data a inverzit totul, apoi au aparut capsunile, am scos costumul de baie din dulap, am plecat in vacanta, apoi s-a facut din ce in ce mai cald, apoi a plouat like there’s no tomorrow, si gata, a venit Iulie Cuptor, si suntem cu provocarea in plina vara.

Provocarea Dulce Romanie a pornit de la o idee foarte buna si foarte simpla a Mihaelei, care incet incet s-a tranformat intr-un ditamai proiectul online, in care sunt implicati o multime de bloggeri. Pe scurt, treci pe la Mihaela, iti depui frumos candidatura pentru a deveni gazda unei luni la alegere, alegi o tema sau ingredient pe care bloggerii culinari sa-l foloseasca in unul sau mai multe preparate, urmand ca la sfarsitul lunii sa se organizeze o adevarata parada a retetelor, pe blogul gazda.  Iata ce s-a intamplat pana acum la Dulce Romanie (o lista foaaaaarte lunga, si daca veti intra pe pagina provocarii, veti vedea ca “posturile de gazda” sunt deja ocupate pana in ianuarie 2014, cred ca este cel mai de succes proiect pentru bloggerii culinari):

Octombrie 2010 – Mihaela (dovleacul)
Noiembrie 2010 – Furnicuta boscodina (nuci si usturoi)
Decembrie 2010 – Alison’s trials (peste si fructe de mare)
Ianuarie 2011 – Bucataria aromata (rucola si ciuperci)
Februarie 2011 – Dulciuri fel de fel (ciocolata)
Martie 2011 – Bucataria furnicutilor (cafea si vin)
Aprilie 2011 – Bucate pe alese (miel si miere)
Mai 2011 – Explora Cuisine (sparanghel si dulce de leche)
Iunie 2011 – Dulcegarii culinare (menta si cirese)
Iulie 2011 – Retete fel de fel (fructe de padure si busuioc)
August 2011 – Retete papa bun (pui si prune)
Septembrie 2011 – Betty Kitchen (vinete si pere)
Octombrie 2011 – My Fancy Cake (cupcakes si ziua recoltei)
Noiembrie 2011 – Xandrine si ale ei ispravi culinare (mere si hrean)
Decembrie 2011 – Cooking with my soul (ghimbir și prajiturele de Craciun)
Ianuarie 2012 – Mitinita (detoxifiere si citrice)
Februarie 2012 – Caietul cu retete (drojdie si retete cu dragoste)
Martie 2012 – Arome si culori (paste si frisca)
Aprilie 2012 – Blog de sotie fericita (mac si specialitati de Pasti)
Mai 2012 – Toata ziua in bucatarie (spanac)
Iunie 2012 –  Andie’s Veggies ( vegetarian si caramel)
Iulie 2012 – Simplu si bun (zmeura, vanilie si branza de capra)
August 2012 – Kiss the Cook (amintiri din copilarie si levantica)
Septembrie 2012 – All Day Cooking (piersica si de-ale camarii)
Octombrie 2012 – Placeri simple (cea mai buna reteta personala)
Noiembrie 2012 – De prin lume adunate (ziua Romaniei)
Decembrie 2012 – The Foodie Family (bezele)
Ianuarie 2013 – Menta si rozmarin (cartofi si mere)
Februarie 2013 – Pasiune si culoare ( mango, nuca de cocos, bucataria internationala)
Martie 2013 – Enjoy Dessert (ziua femeii, cacao si nuci)
Aprilie 2013 – Cat’s Kitchen (leurda, ciuperci si tarte rustice)
Mai 2013 – Delicatesa (mazare, capsuni si salate)

Iunie 2013 – Simona’s World (aluaturi dulci si sarate, Ziua Copilului – aperitive festive, deserturi colorate)

Pentru ca este vara, cand putem sa cumparam aproape orice ingredient in starea lui naturala, proaspat cules, si pentru ca vara gatim cu totii mai putin, si mai usor, provocarea mea pentru luna iulie este – Sa gatim sanatos cu legume si fructe de sezon! Fie ca vorbim de o salata simpla dar savuroasa, cu ingrediente proaspat culese din gradina, sau de-abia alese de pe tarabele din piata, fie ca vorbim de paste gatite cu ingrediente sanatoase, sau de mancaruri simple cu sos de rosii sau ulei de masline, fie ca ne gandim la un shake sau un fresh, chiar si la o paine integrala, ca sunt pline ogoarele de grane, nu avem nici o limita. Preparatul trebuie, bineinteles, sa fie vegetarian.

Ce trebuie sa faceti? Postati reteta pe blogul vostru, si trimite-ti-mi link-ul si fotografia pe adresa anamaria_stanciu [@] hotmail.com, pana pe 29 iulie.

Pentru a va da un impuls, voi posta eu prima reteta de vacanta, o amintire tare frumoasa din Sicilia, Paste alla Norma, poate cea mai cunoscuta mancare de pe insula. Jamie spune “habar nu am cine e Norma, dar sunt convins ca e fata buna” 🙂 Pastele acestea au o multime de calitati: 1. se fac imediat, 2. vin la pachet cu o multime de amintiri, peisaje si cu aroma minunata a crengutelor de oregano pe care le-am adus cu mine in bagaj; 3. unde mai pui ca sunt usoare si contin o multime de substante sanatoase – licopenul din rosii (un aliat in preventia cancerului), fibrele din vinete (care se gasesc cu predilectie in pielea vinetie a acestora), uleiurile volatile din oregano, care au proprietati antibacteriene, dar si nasuninul, unul dintre pigmentii din coaja vinetelor, care este un antioxidant puternic, folosit de catre organism pentru hranirea celulelor din creier.

Ingrediente pentru Paste a la Norma (pentru 2 persoane)

1 vanata mare, proaspata si carnoasa

jumatate de kilogram de rosii proaspete, carnoase, bine coapte

250 g de penne (reteta originala este cu spaghette, mie imi place mai mult varianta cu penne)

2 catei de usturoi

1 lingurita de otet de mere

o legatura de busuioc proaspat

cateva crengute de oregano uscat sau proaspat

ulei de masline extravirgin

parmezan pentru servit

sare netratata si piper proaspat macinat

Vinetele se taie rondele sau fasii groase de cativa milimetri, se presara cu sare si se pun intr-o tigaie cu putin ulei de masline. Vinetele absorb imediat uleiul, deci nu trebuie sa puneti prea mult, altfel veti pierde din proprietatile vinetelor, si veti obtine niste rondele inecate in ulei. Ideea este sa se inmoaie putin coaja si interiorul sa devina pufos. Rumeniti vinetele pe ambele parti, scoteti-le pe o farfurie si presarati putin oregano si piper proaspat peste ele. In aceeasi tigaie, adaugati ulei de masline si usturoiul zdrobit, si lasati cateva secunde pentru a obtine maximul de aroma. Adaugati vinetele, legatura de busuioc tocata cu tot cu tulpini, oregano, rosiile taiate marunt, cu tot cu sucul lasat de acestea, si lingurita de otet, al carui rol este sa potenteze gustul rosiilor. Cand totul incepe sa fiarba, potriviti sosul cu sare si piper, si lasati sosul sa bolboreasca molcom 10 minute, pana se intrepatrund toate aromele.

Cat se pregateste sosul, fierbeti pastele in apa din belsug, bine sarata (“la fel de sarata ca Mediterana”). Scurgeti pastele, pastrati putina apa, amestecati-le cu sosul si putin din apa sarata in care au fiert. Se servesc cu putin parmezan ras si frunze proaspete de busuioc, si stropite cu putin ulei de masline extravirgin. Foarte simplu si sanatos!

Astept cu drag si retetele voastre pline de arome proaspete si sanatate!