Browsing Tag

retete vegetariene italiene

Caponata, sau tocanita savuroasa de vinete, exact ca in Sicilia

Cand m-am gandit la ce retete sa pregatesc pentru editia de vara a revistei Pasi spre Eden, am avut in minte un singur gand – vacanta! De cand se desprimavareaza si pana tarziu in toamna, vacanta – cu natura pulsand de viata, peisaje incredibile, frunzele plopilor fosnind in vant, soare, zumzet, valuri, arome, gusturi – ma fascineaza si ma inspira. De peste tot pe unde merg aduc cu mine carti de retete reprezentative pentru gastronomia locala, ingrediente cu gust copt sub soarele “de acolo”, si inspiratie cat cuprinde. Daca imi place un fel de mancare incercat in vacanta, il reproduc in bucataria mea de o multime de ori, de fiecare data cu gandul pierdut in amintirea aromelor si gusturilor. Apoi vine o noua vacanta, o noua descoperire, o noua incantare, si uit de retetele anilor trecuti, pana cand rasfoiesc cartile de bucate si amintirile imi inunda simturile.

Asa s-a intamplat cu Caponata – tocanita de vinete cu personalitate italiana. Dupa vacanta din Sicilia, unde am comandat-o aproape la fiecare restaurant in care am mancat, pentru a-i aprofunda gustul, a-i intelege echilibrul si a identifica personalizarea ingredientelor, am reprodus Caponata de zeci de ori, cu nesat. Apoi am uitat-o. Cu gandul la Ina, am regasit-o la fel de plina de aroma de oregano, cu gustul subtil dulceag al stafidelor, potentat perfect de sosul de rosii coapte in soare.

Incepe sezonul vinetelor, iar rosiile si plantele aromatice se coc in gradinile tuturor oamenilor cumsecade, asa ca va invit sa descoperiti in “Pasi spre Eden” reteta mea, inspirata din cartea de bucate siciliene unde pe prima pagina am scris cu cerneala, soare si mult albastru “Taormina, 09 Aprilie 2011”, pentru amintirile aromate, arse de soare, de mai tarziu.

Sursa foto: www.taormina.it

Te-ar putea interesa si:

10 Retete originale cu vinete

O reteta mai sanatoasa de mini pizza vegetariana

V-am spus vreodata ca pizza este mancarea mea favorita? Daca as ignora toate principiile pentru o dieta sanatoasa, as putea manca pizza in fiecare zi. O pizza fierbinte, proaspat scoasa din cuptor, cu aromele ingredientelor imbinandu-se perfect, imi aduce aminte de vacantele in Italia, de care sunt indragostita iremediabil. Totusi, combinatia de branza, aluat si legume nu este una recomandabila in fiecare zi.

Am cautat, insa, variante, pentru a obtine o pizza cat mai light, si care sa pastreze totusi cat mai mult din savoarea pizzei autentice.

Iata cateva idei pentru o pizza mai sanatoasa:

– am facut aluatul cu un amestec de fainuri – 1/3 macinis, 1/3 faina de grau integral, si 1/3 faina alba, pentru un mai mare aport de fibre, si pentru un aluat mai usor de digerat

– am folosit foarte putin aluat pentru blat, pe care l-am intins foarte bine, pentru a obtine o crusta subtire

– am optat pentru varianta mini-pizza cu mai multe toping-uri – in felul acesta am fost tentata de gust si aroma, am vrut sa le incerc pe toate, nu am mancat decat cate un sfert din fiecare, si m-am saturat mai repede

– am ales combinatii cat mai light pentru topping-uri. Iata ce am folosit eu:

1. sos de rosii, branza de capra, rosii uscate, oregano, busuioc (fara mozzarella)

2. sos de rosii, ridichi, ceapa verde, porumb si branza mozzarella

3. sos de rosii, cartofi noi fierti, ceapa verde si sos de mustare (lamaie, mustar, ulei de masline)

4. sos de rosii, rosii proaspete, mozzarella, busuioc

mai puteti folosi: zucchini sau dovlecei cu pesto si branza de capra, ciuperci de mai multe feluri cu spanac tras in ulei de masline cu usturoi, vinete si branza de capra, struguri negri cu rozmarin si branza de capra, masline cu anghinare si mozzarella, si o multime de alte combinatii. Combinatiile de topping fara branza mozzarella peste aluat subtire sunt o traditie din Sicilia, unde cea mai buna pizza am mancat-o in Taormina la Pizzeria Vecchia, un restaurant unde mesele sunt asezate fermecator de alandala, pe treptele care coboara spre mare.

Ingrediente pentru blatul de pizza (ies 4-5 mini pizza, cca 25 cm diametru)

Eu am folosit, ca de obicei, reteta lui Jamie, dar am schimbat tipurile de faina

100 g macinis de grau

100 g faina integrala de grau

100 g faina alba de grau

25 g drojdie

1 lingurita de zahar

jumatate de lingurita de sare

200 ml apa calduta (plata sau filtrata)

Intr-un castron inalt am amestecat fainurile cu sarea, am facut un cuib in mijloc in care am pus apa calduta, drojdia si zaharul, si le-am lasat 10 minute sa se desfaca drodjia. Am amestecat cu furculita pana s-a integrat tot lichidul, si am framantat cateva minute. Am acoperit castronul cu un servet curat, si l-am lasat 45 minute la crescut. Pentru a obtine o crusta mai subtire, am citit ca putem prabusi aluatul cu mana si apoi sa-l lasam din nou la crescut, dar n-am incercat inca varianta aceasta. Dupa ce aluatul a crescut, l-am impartit in 4-5 bucati, pe care le-am modelat in forma de sfera, le-am presarat cu faina si le-am lasat sa se odihneasca 15 minute.

In timpul acesta, am pregatit topping-urile de mai sus, si sosul de rosii

Ingrediente pentru sosul de rosii

1 conserva de rosii decojite, de buna calitate (cautati conservele italienesti) – daca pregatiti pizza in timpul verii, folositi suc de rosii bine coapte, proaspat stors

2 catei usturoi

2 linguri de ulei de masline

1 lingurita de capere

sare, piper proaspat macinat, busuioc si oregano

Intr-o tigaie am incins uleiul de masline, am adaugat usturoiul zdrobit, pe care l-am lasat  2-3 secunde pentru a aroma uleiul, am adaugat caperele si am mai lasat cateva secunde, dupa care am varsat continutul conservei de rosii in tigaie. Am lasat sa fiarba 2-3 minute, am adaugat sare, piper, busuioc si oregano (eu am avut uscat, dar la vara cu siguranta voi folosi frunze proaspete de la mine din ghiveci) si am tras tigaia deoparte. Am pornit cuptorul si l-am setat la 250 grade.

Am intins cu sucitorul in forma rotunda fiecare biluta de aluat, le-am intins pe o foaie de copt peste care am presarat ulei de masline si faina, le-am acoperit cu sucul de rosii, lasand cativa milimetri liberi de jur imprejur. Am pus toping-urile, am stropit totul cu ulei de masline din belsug, si am dat tava la cuptor pentru 7 minute. Rezultatul – blat subtire si gustos, si o minunatie de arome!

 

 

Un vegetarian in Toscana

A trecut mai putin de o luna de cand m-am intors din Toscana, dar parca a trecut o eternitate. Ca de obicei, gusturile, aromele, imaginile se transforma instant in amintiri aranjate frumos in sertare si puse bine la pastrare, imediat ce aterizezi pe Otopeni si intri in tumultul vietii de zi cu zi din Bucuresti.

Am vizitat Toscana la inceput de octombrie, intr-un moment perfect cand toamna incepea sa-si faca simtita prezenta. Cele 5 zile au fost insuficiente pentru a acoperi tot ceea ce voiam sa vizitam, asa ca am lasat fermele si degustarile de vinuri pentru urmatoarea intrevedere, si ne-am concentrat pe Florenta, pe terme (Grotta Gusti) si partea de coasta (Lido di Camaiore), cu o scurta incursiune in Cinque Terre.

Mancarea din Toscana este un pic mai bruta decat cum ma obisnuisem in Italia. Ingredientele sunt proaspete si servite fara prea multe “introduceri” si fara sosurile cremoase care m-au cucerit la mancarea italiana. Ravioli cu ricotta vin la masa doar cu putin ulei si nuca, pastele cu funghi porcini nu vin si cu un pic de sos cremos, ci brut, in zeama lasata de ciuperci si cam atat, iar busuiocul din pesto este inlocuit cu aroma un pic iute a ruccolei. Celebra polenta cu funghi porcini pe mine nu m-a cucerit, pentru ca este servita la fel, cu ingredientele brute. Pizza este insa minunata iar gustarile si sandwich-urile servite pe strada sunt mai bune decat orice masa pe care am servit-o la restaurant.

Iata my top 3 restaurante/locatii potrivite pentru un vegetarian:

1. Restaurantul A’Palazzo, Lucca – o cladire fermecatoare din piatra, construita in anul 800, pe un deal cu vedere la dealurile Toscanei (noi am ajuns noaptea, asa ca n-am vazut decat luminile). Chef-ul este o doamna binevoitoare, pe care mi-am imaginat-o gatind cu drag la ea acasa pentru o familie numeroasa si galagioasa.

Aici am incercat urmatoarele feluri veggie – funghi porcini proaspeti, trasi prin malai si prajiti, ravioli cu ricotta si nuca, melanzane parmigiano

2. Restaurantul La Cantina di Bruno, Lido di Camaiore – un local de traditie, popular intre localnici (garantia faptului ca mancarea este asa cum trebuie). Managerul este o doamna de 80 de ani, ajutata de toata familia.

Aici am incercat polenta cu funghi porcini

3. Gelateria del’ Coltelli, Pisa – am descoperit-o intamplator, cu un cornet de inghetata din alta parte in mana. Am vrut neaparat sa incerc, si cred ca am descoperit cea mai buna inghetata din lume! Nu se folosesc aditivi, chimicale, coloranti ci numai fructele si nucile proaspete, si, desi nu este foarte cremoasa, este cea mai aromata inghetata pe care am mancat-o in Italia!

Aici am incercat inghetata de nuci de macademia si inghetata de pere

Si cateva imagini …

Festivalul inghetatelor – Florenta

Livada de maslini in Monsummano Terme

Timeless – Florenta, de pe Ponte Vecchio

Set-up-ul perfect in Riomaggiore, Cinque Terre

Paine facuta in casa – Monsummano Terme

Florenta

Viata de zi cu zi in Riomaggiore

Focaccia cu struguri – Monsummano Terme

Gemuri facute in casa si miere organica – Monsummano Terme

Riomaggiore, Cinque Terre

Funghi Porcini proaspat culesi – Monsummano Terme

Lazy afternoon in Riomaggiore