Browsing Tag

retete italiene

Supa minestrone cu legume de toamna, ca in Toscana

supa minestrone 2-s

Pe masura ce vremea se trece, frunzele uscate se aduna si fumega a pustiu, croncaneli indepartate se aud seara de seara, se instaleaza nevoia de comfort food, iar mancarurile gatite, painea de casa si supele isi fac din ce in ce mai des aparitia prin bucatarie. Imi plac grozav ciorbele bine acrite cu bors de casa, care dreg digestia, dar ma atrag si supele cu arome bazice de toamna, incarcate cu boabe delicioase bine fierte, pline de proteine. Nimic nu se potriveste mai bine cu o dupa-amiaza de toamna decat o supa minestrone bine legata cu legume de toamna, aromata cu buchetele de oregano, plouata din belsug cu parmezan, si mancata cu paine prajita unsa bine cu ulei de masline si usturoi.

Zilele trecute am descoperit un blog superb, Hortus Cuisine, cu retete clasice, vegetariene, gatite cu legume crescute in propria gradina de vis undeva in Italia, ilustrate cu fotografii superbe care reflecta autenticitatea atmosferei bucatariei italiene. Retetele nu sunt reinventate, ci sunt interpretate in stilul cel mai clasic cu putinta, folosind ingrediente de cele mai multe ori pregatite in casa sau crescute in gradina – pesto si paste facute in casa, frittata cu legume de tara, sau celebra supa minestrone, construita pas cu pas, aroma cu aroma, dupa adevarata reteta italiana toscaneza. Mancarea din Toscana este foarte “sincera”, gustul legumelor este brut, iar combinatiile “di monte” iti aduc aminte de relieful molatec de dealuri, dar si de versantii abrupti din zonele nordice – o mancare care ti se adreseaza direct, fara ocolisuri si fara orice fel de artificii, asa cum este pregatita de secole.

Inspirata de reteta lor, dar si de legumele de toamna alese cu grija din Obor, m-am pregatit pentru prima mea supa minestrone, care s-a dovedit o minunatie. Usor dulceaga de la soffrito si dovleac, puternic aromata de la oregano, putin aspra dar plina si sanatoasa de la boabele tomnatice, supa mea minestrone a fost incununarea acelei zile galben-aramii din an, cu mai multe ore decat oricare alta.

Ingrediente pentru Supa minestrone ca in Toscana

* este foarte important ca legumele sa nu fie de la supermarket, ci de la piata, alese cu grija de pe tarabele taranilor cu mainile muncite de camp. In felul asta nu numai ca obtii un gust bun, dar pregatind supa vei intra in armonie cu tot ceea ce te inconjoara – natura care iti va imprumuta culorile din farfurie, legumele de toamna romanesti care ti se potrivesc energetic si taranii care se vor bucura sa-ti vanda produsele pentru care au muncit.

Pentru soffrito:

4-5 linguri de ulei de masline extravirgin

3 catei de usturoi

o ceapa alba mare, sau doua mai mici

3 morcovi medii, curatati

jumatate de telina medie, cu tulpini si eventual frunze daca mai gasiti (eu le aveam la congelator)

cateva frunze de salvie (eu am preferat aroma de oregano, din care am pus 3 crengute uscate)

Pentru  supa

3 dovlecei medii (se pot inlocui cu o leguma radacinoasa – patrunjel, pastarnac)

2 cartofi medii curatati

o felie de dovleac

250 ml de sos de rosii (eu am folosit 2 rosii mari, bine coapte, printre ultimile capturi de rosii de gradina din sezonul acesta)

3 – 4 frunze de sfecla, sau kale, sau mangold (eu am folosit stevie proaspata)

50 g linte verde

150 g fasole asortata – eu am folosit fasole noua cu bob mic, fasole pestrita, fasole Mung si fasole clasica, cu bob mare- dar puteti folosi orice amestec de boabe, inclusiv naut si fasole neagra

o bucata de parmezan de buna calitate

sare si piper proaspat macinat

Fasolea se lasa la inmuiat peste noapte, iar dimineata se da in clocot de 3 ori, de fiecare data schimbandu-se apa, apoi se lasa la fiert la foc mic timp de trei sferturi de ora. Se scurge de apa si se pastreaza pentru supa.

Se pregatesc legumele – cartofii, morcovii, dovleacul, telina si dovleceii se spala bine si se taie cubulete mici. Ceapa se taie marunt iar cateii de usturoi se zdrobesc cu cutitul. Se incinge uleiul de masline intr-o oala cu fundul gros, se adauga ceapa, usturoiul zdrobit, morcovii, telina cu tot cu frunze si crengutele de oregano. Se caleste totul la foc mic pana cand toata bucataria se umple de arome delicioase. Se adauga cartofii, fasolea, dovleacul, rosiile, jumatate din bucata de parmezan rasa, apa cat sa acopere legumele cu cativa centimetri, si se la foc mic pana da in clocot 10 minute. Acesta e momentul in care se pune sare, si se adauga lintea, dovleceii si frunzele verzi, si se lasa sa fiarba linistita la foc mic timp de 30 minute. Din cand in cand mai verificati supa pentru a vedea daca nu cumva a scazut de tot zeama (caz in care mai adaugati apa). Puteti face supa oricat de densa vreti, insa varianta originala este cu mai multe legume decat zeama. Cand supa este aproape gata, mai dregeti gustul cu sare (daca mai e cazul) si piper, si trageti-o de pe foc. Se serveste cu parmezan ras si cu paine de tara unsa bine cu ulei de masline si usturoi, si prajita pana devine crocanta la suprafata. O minunatie!

 

 

 

 

Caponata, sau tocanita savuroasa de vinete, exact ca in Sicilia

caponata-s

Cand m-am gandit la ce retete sa pregatesc pentru editia de vara a revistei Pasi spre Eden, am avut in minte un singur gand – vacanta! De cand se desprimavareaza si pana tarziu in toamna, vacanta – cu natura pulsand de viata, peisaje incredibile, frunzele plopilor fosnind in vant, soare, zumzet, valuri, arome, gusturi – ma fascineaza si ma inspira. De peste tot pe unde merg aduc cu mine carti de retete reprezentative pentru gastronomia locala, ingrediente cu gust copt sub soarele “de acolo”, si inspiratie cat cuprinde. Daca imi place un fel de mancare incercat in vacanta, il reproduc in bucataria mea de o multime de ori, de fiecare data cu gandul pierdut in amintirea aromelor si gusturilor. Apoi vine o noua vacanta, o noua descoperire, o noua incantare, si uit de retetele anilor trecuti, pana cand rasfoiesc cartile de bucate si amintirile imi inunda simturile.

Asa s-a intamplat cu Caponata – tocanita de vinete cu personalitate italiana. Dupa vacanta din Sicilia, unde am comandat-o aproape la fiecare restaurant in care am mancat, pentru a-i aprofunda gustul, a-i intelege echilibrul si a identifica personalizarea ingredientelor, am reprodus Caponata de zeci de ori, cu nesat. Apoi am uitat-o. Cu gandul la Ina, am regasit-o la fel de plina de aroma de oregano, cu gustul subtil dulceag al stafidelor, potentat perfect de sosul de rosii coapte in soare.

Incepe sezonul vinetelor, iar rosiile si plantele aromatice se coc in gradinile tuturor oamenilor cumsecade, asa ca va invit sa descoperiti in “Pasi spre Eden” reteta mea, inspirata din cartea de bucate siciliene unde pe prima pagina am scris cu cerneala, soare si mult albastru “Taormina, 09 Aprilie 2011”, pentru amintirile aromate, arse de soare, de mai tarziu.

Sursa foto: www.taormina.it

Te-ar putea interesa si:

10 Retete originale cu vinete

Provocarea Dulce Romanie si o reteta sanatoasa de vara – Paste alla Norma

penne a la norma-s

Cand m-am inscris (asta iarna) pe site-ul Mihaelei pentru a fi gazda a Provocarii Dulce Romanie, luna iulie mi s-a parut ceva extrem de indepartat. Ei bine, dintr-o data a inverzit totul, apoi au aparut capsunile, am scos costumul de baie din dulap, am plecat in vacanta, apoi s-a facut din ce in ce mai cald, apoi a plouat like there’s no tomorrow, si gata, a venit Iulie Cuptor, si suntem cu provocarea in plina vara.

Provocarea Dulce Romanie a pornit de la o idee foarte buna si foarte simpla a Mihaelei, care incet incet s-a tranformat intr-un ditamai proiectul online, in care sunt implicati o multime de bloggeri. Pe scurt, treci pe la Mihaela, iti depui frumos candidatura pentru a deveni gazda unei luni la alegere, alegi o tema sau ingredient pe care bloggerii culinari sa-l foloseasca in unul sau mai multe preparate, urmand ca la sfarsitul lunii sa se organizeze o adevarata parada a retetelor, pe blogul gazda.  Iata ce s-a intamplat pana acum la Dulce Romanie (o lista foaaaaarte lunga, si daca veti intra pe pagina provocarii, veti vedea ca “posturile de gazda” sunt deja ocupate pana in ianuarie 2014, cred ca este cel mai de succes proiect pentru bloggerii culinari):

Octombrie 2010 – Mihaela (dovleacul)
Noiembrie 2010 – Furnicuta boscodina (nuci si usturoi)
Decembrie 2010 – Alison’s trials (peste si fructe de mare)
Ianuarie 2011 – Bucataria aromata (rucola si ciuperci)
Februarie 2011 – Dulciuri fel de fel (ciocolata)
Martie 2011 – Bucataria furnicutilor (cafea si vin)
Aprilie 2011 – Bucate pe alese (miel si miere)
Mai 2011 – Explora Cuisine (sparanghel si dulce de leche)
Iunie 2011 – Dulcegarii culinare (menta si cirese)
Iulie 2011 – Retete fel de fel (fructe de padure si busuioc)
August 2011 – Retete papa bun (pui si prune)
Septembrie 2011 – Betty Kitchen (vinete si pere)
Octombrie 2011 – My Fancy Cake (cupcakes si ziua recoltei)
Noiembrie 2011 – Xandrine si ale ei ispravi culinare (mere si hrean)
Decembrie 2011 – Cooking with my soul (ghimbir și prajiturele de Craciun)
Ianuarie 2012 – Mitinita (detoxifiere si citrice)
Februarie 2012 – Caietul cu retete (drojdie si retete cu dragoste)
Martie 2012 – Arome si culori (paste si frisca)
Aprilie 2012 – Blog de sotie fericita (mac si specialitati de Pasti)
Mai 2012 – Toata ziua in bucatarie (spanac)
Iunie 2012 –  Andie’s Veggies ( vegetarian si caramel)
Iulie 2012 – Simplu si bun (zmeura, vanilie si branza de capra)
August 2012 – Kiss the Cook (amintiri din copilarie si levantica)
Septembrie 2012 – All Day Cooking (piersica si de-ale camarii)
Octombrie 2012 – Placeri simple (cea mai buna reteta personala)
Noiembrie 2012 – De prin lume adunate (ziua Romaniei)
Decembrie 2012 – The Foodie Family (bezele)
Ianuarie 2013 – Menta si rozmarin (cartofi si mere)
Februarie 2013 – Pasiune si culoare ( mango, nuca de cocos, bucataria internationala)
Martie 2013 – Enjoy Dessert (ziua femeii, cacao si nuci)
Aprilie 2013 – Cat’s Kitchen (leurda, ciuperci si tarte rustice)
Mai 2013 – Delicatesa (mazare, capsuni si salate)

Iunie 2013 – Simona’s World (aluaturi dulci si sarate, Ziua Copilului – aperitive festive, deserturi colorate)

Pentru ca este vara, cand putem sa cumparam aproape orice ingredient in starea lui naturala, proaspat cules, si pentru ca vara gatim cu totii mai putin, si mai usor, provocarea mea pentru luna iulie este – Sa gatim sanatos cu legume si fructe de sezon! Fie ca vorbim de o salata simpla dar savuroasa, cu ingrediente proaspat culese din gradina, sau de-abia alese de pe tarabele din piata, fie ca vorbim de paste gatite cu ingrediente sanatoase, sau de mancaruri simple cu sos de rosii sau ulei de masline, fie ca ne gandim la un shake sau un fresh, chiar si la o paine integrala, ca sunt pline ogoarele de grane, nu avem nici o limita. Preparatul trebuie, bineinteles, sa fie vegetarian.

Ce trebuie sa faceti? Postati reteta pe blogul vostru, si trimite-ti-mi link-ul si fotografia pe adresa anamaria_stanciu [@] hotmail.com, pana pe 29 iulie.

Pentru a va da un impuls, voi posta eu prima reteta de vacanta, o amintire tare frumoasa din Sicilia, Paste alla Norma, poate cea mai cunoscuta mancare de pe insula. Jamie spune “habar nu am cine e Norma, dar sunt convins ca e fata buna” 🙂 Pastele acestea au o multime de calitati: 1. se fac imediat, 2. vin la pachet cu o multime de amintiri, peisaje si cu aroma minunata a crengutelor de oregano pe care le-am adus cu mine in bagaj; 3. unde mai pui ca sunt usoare si contin o multime de substante sanatoase – licopenul din rosii (un aliat in preventia cancerului), fibrele din vinete (care se gasesc cu predilectie in pielea vinetie a acestora), uleiurile volatile din oregano, care au proprietati antibacteriene, dar si nasuninul, unul dintre pigmentii din coaja vinetelor, care este un antioxidant puternic, folosit de catre organism pentru hranirea celulelor din creier.

Ingrediente pentru Paste a la Norma (pentru 2 persoane)

1 vanata mare, proaspata si carnoasa

jumatate de kilogram de rosii proaspete, carnoase, bine coapte

250 g de penne (reteta originala este cu spaghette, mie imi place mai mult varianta cu penne)

2 catei de usturoi

1 lingurita de otet de mere

o legatura de busuioc proaspat

cateva crengute de oregano uscat sau proaspat

ulei de masline extravirgin

parmezan pentru servit

sare netratata si piper proaspat macinat

Vinetele se taie rondele sau fasii groase de cativa milimetri, se presara cu sare si se pun intr-o tigaie cu putin ulei de masline. Vinetele absorb imediat uleiul, deci nu trebuie sa puneti prea mult, altfel veti pierde din proprietatile vinetelor, si veti obtine niste rondele inecate in ulei. Ideea este sa se inmoaie putin coaja si interiorul sa devina pufos. Rumeniti vinetele pe ambele parti, scoteti-le pe o farfurie si presarati putin oregano si piper proaspat peste ele. In aceeasi tigaie, adaugati ulei de masline si usturoiul zdrobit, si lasati cateva secunde pentru a obtine maximul de aroma. Adaugati vinetele, legatura de busuioc tocata cu tot cu tulpini, oregano, rosiile taiate marunt, cu tot cu sucul lasat de acestea, si lingurita de otet, al carui rol este sa potenteze gustul rosiilor. Cand totul incepe sa fiarba, potriviti sosul cu sare si piper, si lasati sosul sa bolboreasca molcom 10 minute, pana se intrepatrund toate aromele.

Cat se pregateste sosul, fierbeti pastele in apa din belsug, bine sarata (“la fel de sarata ca Mediterana”). Scurgeti pastele, pastrati putina apa, amestecati-le cu sosul si putin din apa sarata in care au fiert. Se servesc cu putin parmezan ras si frunze proaspete de busuioc, si stropite cu putin ulei de masline extravirgin. Foarte simplu si sanatos!

Astept cu drag si retetele voastre pline de arome proaspete si sanatate!

 

 

O reteta mai sanatoasa de mini pizza vegetariana

mini pizza front

V-am spus vreodata ca pizza este mancarea mea favorita? Daca as ignora toate principiile pentru o dieta sanatoasa, as putea manca pizza in fiecare zi. O pizza fierbinte, proaspat scoasa din cuptor, cu aromele ingredientelor imbinandu-se perfect, imi aduce aminte de vacantele in Italia, de care sunt indragostita iremediabil. Totusi, combinatia de branza, aluat si legume nu este una recomandabila in fiecare zi.

Am cautat, insa, variante, pentru a obtine o pizza cat mai light, si care sa pastreze totusi cat mai mult din savoarea pizzei autentice.

Iata cateva idei pentru o pizza mai sanatoasa:

– am facut aluatul cu un amestec de fainuri – 1/3 macinis, 1/3 faina de grau integral, si 1/3 faina alba, pentru un mai mare aport de fibre, si pentru un aluat mai usor de digerat

– am folosit foarte putin aluat pentru blat, pe care l-am intins foarte bine, pentru a obtine o crusta subtire

– am optat pentru varianta mini-pizza cu mai multe toping-uri – in felul acesta am fost tentata de gust si aroma, am vrut sa le incerc pe toate, nu am mancat decat cate un sfert din fiecare, si m-am saturat mai repede

– am ales combinatii cat mai light pentru topping-uri. Iata ce am folosit eu:

1. sos de rosii, branza de capra, rosii uscate, oregano, busuioc (fara mozzarella)

2. sos de rosii, ridichi, ceapa verde, porumb si branza mozzarella

3. sos de rosii, cartofi noi fierti, ceapa verde si sos de mustare (lamaie, mustar, ulei de masline)

4. sos de rosii, rosii proaspete, mozzarella, busuioc

mai puteti folosi: zucchini sau dovlecei cu pesto si branza de capra, ciuperci de mai multe feluri cu spanac tras in ulei de masline cu usturoi, vinete si branza de capra, struguri negri cu rozmarin si branza de capra, masline cu anghinare si mozzarella, si o multime de alte combinatii. Combinatiile de topping fara branza mozzarella peste aluat subtire sunt o traditie din Sicilia, unde cea mai buna pizza am mancat-o in Taormina la Pizzeria Vecchia, un restaurant unde mesele sunt asezate fermecator de alandala, pe treptele care coboara spre mare.

Ingrediente pentru blatul de pizza (ies 4-5 mini pizza, cca 25 cm diametru)

Eu am folosit, ca de obicei, reteta lui Jamie, dar am schimbat tipurile de faina

100 g macinis de grau

100 g faina integrala de grau

100 g faina alba de grau

25 g drojdie

1 lingurita de zahar

jumatate de lingurita de sare

200 ml apa calduta (plata sau filtrata)

Intr-un castron inalt am amestecat fainurile cu sarea, am facut un cuib in mijloc in care am pus apa calduta, drojdia si zaharul, si le-am lasat 10 minute sa se desfaca drodjia. Am amestecat cu furculita pana s-a integrat tot lichidul, si am framantat cateva minute. Am acoperit castronul cu un servet curat, si l-am lasat 45 minute la crescut. Pentru a obtine o crusta mai subtire, am citit ca putem prabusi aluatul cu mana si apoi sa-l lasam din nou la crescut, dar n-am incercat inca varianta aceasta. Dupa ce aluatul a crescut, l-am impartit in 4-5 bucati, pe care le-am modelat in forma de sfera, le-am presarat cu faina si le-am lasat sa se odihneasca 15 minute.

In timpul acesta, am pregatit topping-urile de mai sus, si sosul de rosii

Ingrediente pentru sosul de rosii

1 conserva de rosii decojite, de buna calitate (cautati conservele italienesti) – daca pregatiti pizza in timpul verii, folositi suc de rosii bine coapte, proaspat stors

2 catei usturoi

2 linguri de ulei de masline

1 lingurita de capere

sare, piper proaspat macinat, busuioc si oregano

Intr-o tigaie am incins uleiul de masline, am adaugat usturoiul zdrobit, pe care l-am lasat  2-3 secunde pentru a aroma uleiul, am adaugat caperele si am mai lasat cateva secunde, dupa care am varsat continutul conservei de rosii in tigaie. Am lasat sa fiarba 2-3 minute, am adaugat sare, piper, busuioc si oregano (eu am avut uscat, dar la vara cu siguranta voi folosi frunze proaspete de la mine din ghiveci) si am tras tigaia deoparte. Am pornit cuptorul si l-am setat la 250 grade.

Am intins cu sucitorul in forma rotunda fiecare biluta de aluat, le-am intins pe o foaie de copt peste care am presarat ulei de masline si faina, le-am acoperit cu sucul de rosii, lasand cativa milimetri liberi de jur imprejur. Am pus toping-urile, am stropit totul cu ulei de masline din belsug, si am dat tava la cuptor pentru 7 minute. Rezultatul – blat subtire si gustos, si o minunatie de arome!

 

 

Vegetarian pentru o zi cu Daiana si Cosmin de la Simplu si Bun

simplu si bun

Astazi este o zi speciala. Este sarbatoarea Sfantului Gheorghe, cel care a invins balaurul, si sarbatoarea triumfului soarelui, al luminii asupra iernii si a intunericului. Este sarbatoarea lucrurilor bune.

Astazi, intr-o zi atat de frumoasa, va invit la o discutie despre despre bucuria de a trai si despre miracolul lucrurilor simple, cu doi oameni tare frumosi, care mie imi sunt tare dragi, chiar daca nu ne cunoastem personal – Daiana si Cosmin de la Simplu si Bun. Urmaresc blogul lor de mult timp, si de fiecare data cand deschid paginile lui, simt ca am ajuns acasa. Acasa, acolo unde este liniste, unde lucrurile se petrec in ritmul lor natural, acolo unde ai ragaz sa te gandesti la ce conteaza cu adevarat. Acolo unde miroase a proaspat, a paine calda scoasa din cuptor, si unde luminile, umbrele si sunetele creeaza amintiri frumoase, surprinse cu talent in fotografii minunate.

Simplu si Bun nu este un blog de retete vegetariene, ci este un promotor al tot ceea ce inseamna slow food. Daiana si Cosmin au fost impartasesc astazi cu noi cateva ganduri despre ce inseamna slow food, despre bucuria de a savura legumele cu gustul din copilarie, din propria gradina, si despre cum este sa traiesti in armonie cu tine insuti si cu tot ceea ce ne inconjoara.

Ceea ce functioneaza cu adevarat este acel echilibru pe care fiecare dintre noi ar trebui sa-l atingem” – Daiana&Cosmin, Simplu si Bun

 

~ ~ ~ ~

 

In lumea nebuna in care traim va propunem o intoarcere la adevaratele valori , la slow food, slow life, la familie , la natura!” este motto-ul sub care am pornit blogul nostru culinar in speranta ca vom putea convinge cat mai multi oameni din jurul nostru sa ni se alature…

Scriu…sterg, scriu…sterg, iarasi scriu si iarasi sterg, nici un fel de introducere nu mi se pare potrivita pentru a da drumul avalansei de idei care mi s-au adunat in minte de cand Ana ne-a facut onoarea de a ne invita sa ne alaturam acestui minunat proiect pe care ea l-a initiat…

In bucatarie, ca si in viata sunt putine lucruri care conteaza, de aceea este important, credem noi, ca ele sa fie simple si de buna calitate!

Nu am mancat niciodata nesanatos, dar cu toate acestea in ultimii ani atentia pe care am acordat-o modului in care ne alimentam a crescut in mod considerabil, dar schimbarile au venit de la sine, lent, nefortat, influentate fiind de o gramada de stimuli mai mult sau mai putin exteriori…

Desi profesional, ar trebui sa facem parte din categoria celor care sustin dietele alimentare, in mod real, avem convingerea ca ele nu functioneaza pe termen mediu sau lung , ceea ce avem certitudinea ca functioneaza cu adevarat este acel echilibru pe care fiecare dintre noi ar trebui sa-l atingem si care ar trebui sa se reflecte atat in modul nostru de a ne alimenta cat si in modul nostru de viata in general, excesele nefiind in regula indiferent de directia in care ele se manifesta!

Iubim enorm animalele si facem tot ceea ce ne sta in putiinta pentru a le proteja pe cele care vietuiesc in jurul nostru, mai mult sau mai putin salbatic si trebuie sa recunosc cu mana pe inima ca acesta ar fi primul motiv pentru care (nu neg faptul ca mi-a trecut prin cap de cateva ori deja) intr-o buna zi probabil ca o sa renunt cu totul la a mai manca carne si ma voi multumi doar cu celelalte produse de origine animala obtinute fara nici un fel de sacrificiu…

Nu am sa uit niciodata, copil fiind , ca am avut timp de vreo luna , daca nu mai mult, in bucatarie, o gaina vie pe care a primit-o mama mea drept multumire de la un pacient de la sat, pe care nu a vrut sa o taie , dar nici eu nu as fi lasat-o sub nici o forma sa faca asa ceva, care se obisnuise sa traiasca in asa masura cu noi ,  incat ne manca din palma si scoatea sunete de bucurie de fiecare data cand ne auzea ca intram in bucatarie.

Desi nu suntem vegetarieni, nu suntem nici dependenti de carne , care poate lipsi cu desavarsire de pe masa noastra  timp de cateva zile in decursul unei saptamani fara sa ii simtim lipsa sau sa fim afectati in vreun fel de absenta ei, iar in zilele in care mancam totusi carne, preferam cu totii detasat fructele de mare!

Legumele am inceput sa le apreciem mult mai mult in momentul in care am avut prima noastra gradina si am realizat ce diferenta uriasa de calitate , gust si miros este intre legumele crescute sanatos in gradina proprie, chiar daca acestea sunt mai mici si mai pricajite si cele cumparate din piata (da, culmea!) sau de la supermarket care desi sunt mari si frumoase le lipseste cu desavarsire gustul sau mirosul!

Nimic nu se poate compara vara cu gustul unui fruct sau al unei legume ( o rosie spre exemplu ) proaspat rupte de pe ramurele, sterse putin si savurate pe nerasuflate in timpul muncii atat de placute in aer liber, in gradina!

Ne straduim din rasputeri sa sustinem producatorii locali, in preocuparea lor de a obtine o recolta de calitate si produse cat mai bune, de aceea ne cumparam alimentele pe cat posibil numai din aceste surse, chiar daca pretul platit este de multe ori mai mare, cel putin prin efortul depus de a-i gasi.

Nu cred ca este de neglijat si trebuie mentionat totusi rolul pe care l-au jucat si marile magazine in promovarea varietatilor de legume, care la noi erau si poate mai sunt inca, necunoscute marii majoritati a consumatorilor, fara de care nu am fi avut ocazia sa ajungem sa le folosim nici noi regulat, dar cu toate acestea aceste magazine nu reprezinta o optiune decat in caz de extrema urgenta , din punctul nostru de vedere.

Recunosc cu mana pe inima ca ii invidiez pe cei care traiesc in tarile cu traditie culinara , tocmai pentru ca au aceasta posibilitate de a-si alege ingredientele pe care le folosesc in bucatarie, sa fie de cea mai buna calitate, organice, avand la dispozitie o diversitatea foarte mare a acestora , si asta chiar daca vorbim numai despre produsele locale , oferta pietei fiind in mod clar dictata de cererea si pretentiile consumatorilor proprii, iar in acesta idee cred ca ar trebui sa ne aducem si noi bloggarii culinari mai mult contributia!

Cred ca nici un efort nu este prea mare atunci cand vorbim despre mancare si prepararea ei in casa si pot spune din experienta proprie ca daca iti doresti cu adevarat sa faci ceva, nimic nu iti poate sta in cale, iar rezultatele nu se vor lasa mult asteptate!

La noi in casa se mananca simplu, pe model italian , cu ingrediente putine , alese cu mare grija, din surse locale , organice, cumparate si preparate astfel incat sa mancam cat mai proaspat cu putiinta.

Am avut grija sa eliminam de pe lista de cumparaturi o gramada de alimente nesanatoase , de chimicale alimentare sau de uz casnic, pe care le-am inlocuit cu mult succes cu produse naturale care sunt mai la indemana, nu sunt toxice si costa mai putin.

Am facut schimbari si in tipul prodeselor folosite astfel am inlocuit zaharul rafinat cu zaharul brut si miere , ciocolata cu lapte cu ciocolata neagra ( cu care copiii s-au obisnuit extrem de rapid dealtfel), uleiul de floarea soarelui cu uleiul de rapita pe care il folosim in paralel cu cel de masline , faina 000 cu faina integrala biologica produsa local, laptele proaspat la cutie cu lapte de vaca de la tara, ouale cumparate cu oua de la tara, painea cu amelioratori cu paine cu maia facuta in casa, prajiturile cumparate cu cele facute acasa, pastele uscate cu cele proaspete productie proprie, pizza comandata cu cea home made cu maia si lista ar putea sa continue tot asa!

Nu obisnuim sa bem decat sucuri naturale, mancam multe fructe si legume crude sau le procesam minim termic, mancam zilnic supa crema sau ciorba de legume, multe salate , vlastari si germeni, cereale integrale presate si evitam sa cumparam mezeluri si alimente procesate industrial.

V-am convins deja?

Daca veti rasfoi din intamplare blogul nostru, veti fi surprisi sa descoperiti ca o gramada din retetele noastre sunt vegetariene, dar pentru inceput mi-ar face mare placere sa va recomand cateva ca sa va fac alegerea mai usoara, grupate intr-o incercare de

 

MENIU VEGETARIAN:

Pentru micul dejun va propun o paine cu maia alaturi de cereale cu fructe si iaurt si guacamole sau

humus cu vlastari si seminte germinate

Pentru pranz va propun:

la felul intai o supa crema de broccoli si sparanghel

urmata de niste papardele cu zucchini si hribi sau

spanakopita sau lasagna cu pere si branza

iar pentru desert joghurtflan cu limete sau inghetata de vanilie

La cina, eu nu mananc nimic dar voi puteti incerca:

mere cu salvie si ricotta sau pere cu gorgonzola , nuci si miere de rapita sau kaiserschmarrn

 

Si asta ca sa va enumer numai cateva variante, sfatul meu este sa incercati si voi nu este atat de greu pe cat pare, faceti pasi mici,nu va grabiti, si incercati sa fiti vegetarieni, macar pentru o zi!

 

 

Un vegetarian in Toscana

toscana 6

A trecut mai putin de o luna de cand m-am intors din Toscana, dar parca a trecut o eternitate. Ca de obicei, gusturile, aromele, imaginile se transforma instant in amintiri aranjate frumos in sertare si puse bine la pastrare, imediat ce aterizezi pe Otopeni si intri in tumultul vietii de zi cu zi din Bucuresti.

Am vizitat Toscana la inceput de octombrie, intr-un moment perfect cand toamna incepea sa-si faca simtita prezenta. Cele 5 zile au fost insuficiente pentru a acoperi tot ceea ce voiam sa vizitam, asa ca am lasat fermele si degustarile de vinuri pentru urmatoarea intrevedere, si ne-am concentrat pe Florenta, pe terme (Grotta Gusti) si partea de coasta (Lido di Camaiore), cu o scurta incursiune in Cinque Terre.

Mancarea din Toscana este un pic mai bruta decat cum ma obisnuisem in Italia. Ingredientele sunt proaspete si servite fara prea multe “introduceri” si fara sosurile cremoase care m-au cucerit la mancarea italiana. Ravioli cu ricotta vin la masa doar cu putin ulei si nuca, pastele cu funghi porcini nu vin si cu un pic de sos cremos, ci brut, in zeama lasata de ciuperci si cam atat, iar busuiocul din pesto este inlocuit cu aroma un pic iute a ruccolei. Celebra polenta cu funghi porcini pe mine nu m-a cucerit, pentru ca este servita la fel, cu ingredientele brute. Pizza este insa minunata iar gustarile si sandwich-urile servite pe strada sunt mai bune decat orice masa pe care am servit-o la restaurant.

Iata my top 3 restaurante/locatii potrivite pentru un vegetarian:

1. Restaurantul A’Palazzo, Lucca – o cladire fermecatoare din piatra, construita in anul 800, pe un deal cu vedere la dealurile Toscanei (noi am ajuns noaptea, asa ca n-am vazut decat luminile). Chef-ul este o doamna binevoitoare, pe care mi-am imaginat-o gatind cu drag la ea acasa pentru o familie numeroasa si galagioasa.

Aici am incercat urmatoarele feluri veggie – funghi porcini proaspeti, trasi prin malai si prajiti, ravioli cu ricotta si nuca, melanzane parmigiano

2. Restaurantul La Cantina di Bruno, Lido di Camaiore – un local de traditie, popular intre localnici (garantia faptului ca mancarea este asa cum trebuie). Managerul este o doamna de 80 de ani, ajutata de toata familia.

Aici am incercat polenta cu funghi porcini

3. Gelateria del’ Coltelli, Pisa – am descoperit-o intamplator, cu un cornet de inghetata din alta parte in mana. Am vrut neaparat sa incerc, si cred ca am descoperit cea mai buna inghetata din lume! Nu se folosesc aditivi, chimicale, coloranti ci numai fructele si nucile proaspete, si, desi nu este foarte cremoasa, este cea mai aromata inghetata pe care am mancat-o in Italia!

Aici am incercat inghetata de nuci de macademia si inghetata de pere

Si cateva imagini …

Festivalul inghetatelor – Florenta

Livada de maslini in Monsummano Terme

Timeless – Florenta, de pe Ponte Vecchio

Set-up-ul perfect in Riomaggiore, Cinque Terre

Paine facuta in casa – Monsummano Terme

Florenta

Viata de zi cu zi in Riomaggiore

Focaccia cu struguri – Monsummano Terme

Gemuri facute in casa si miere organica – Monsummano Terme

Riomaggiore, Cinque Terre

Funghi Porcini proaspat culesi – Monsummano Terme

Lazy afternoon in Riomaggiore

 

Salata Panzanella sau cum inmoi cu stil painea in salata de rosii

salata panzanella

Visam la salata Panzanella de ceva timp, pentru ca mi se pare cea mai easy si cea mai tasty salata posibila. Plus ca iti da dreptul sa mananci paine inmuiata in sos de din salata de rosii (bucuria copilariei) fara sa fii clasat drept fara-cei-sapte-ani-de-acasa. Salata nu contine decat ingredientele clasice ale unei salate romanesti clasice – rosii, castraveti, ardei, ceapa, dar modul in care sunt preparate, uleiul si condimentele, dar mai ales crutoanele de paine o schimba complet, intr-unul din cele mai savuroase feluri italiene, dar si cele mai populare pe timpul verii. Salata panzanella este originara din Toscana, unde contine numai rosii si paine, insa variatiunile includ ceapa, rucola, castraveti, ardei, mozzarella sau capere. Eu am ales varianta clasica, imbunatatita cu ardei copt, ceapa si castraveti.

Eu n-am avut rabdare sa fac crutoane ca la carte, asa ca am luat ce mai ramasese din feliile rustice de la Rue de Pain, le-am picurat cu ulei de masline si le-am bagat intregi la grill. Cu siguranta salata ar fi aratat mai bine daca taiam painea in cubulete mici si ordonate, dar foamea a biruit.

Ingrediente pentru Salata Panzanella

300 grame de rosii proaspete, bine coapte, de mai multe feluri – eu am folosit rosii si galbene

2 castraveti mici

1 ceapa rosie mica

2 ardei copti

ulei de masline extravirgin

otet balsamic

paine rustica

sare si piper proaspat macinat

frunze de busuioc proaspat

Se taie toate ingredientele grosier (rosiilor li se scot semintele) se amesteca, se drege salata cu ulei, otet balsamic, sare si piper proaspat macinat, si se adauga crutoanele din paine rustica, stropite cu ulei de masline extravirgin. Se serveste decorata cu frunze de busuioc proaspat.

10 Retete Originale cu Vinete

pizza vegetariana cu vinete si rosii

Vara se apropie de sfarsit. Incep conservele, bulioanele, zacustile si incet, incet dispar legumele proaspete cu care ne-am delectat toata vara. Vinetele se gasesc pe toate tarabele, in toate formele, mai alungite, mai dolofane, vinetii ca-n copilarie sau albe ca-n emisiunile englezesti, si m-am gandit ca un vegetarian care se respecta stie ca vinetele inseamna mult mai mult decat o banala salata cu ulei (delicioasa de altfel) sau ca parte dintr-o zacusca de-a bunicii. Iata zece retete cu vinete pentru a te bucura la maxim de ele in acest sfarsit de vara.

1. Reteta “dezasamblata” de Melanzane Parmigiana de la KitchenConfidence

Reteta asamblata de de Melanzane Parmigiana AICI

2. Involtini de vinete cu ricotta si sos de rosii proaspete de la AlexandraCooks

3. Paine Naan cu vinete coapte si pesto de coriandru de la CookingCanuck

4. Reteta siciliana de Caponata cu vinete de la Bellalimento

5. Salata de vinete coapte, cu branza de capra si migdale prajite de la TheKitchn

7. Pizza vegetariana cu vinete si rosii coapte de la ThePioneerWomanCooks

8. Supa de vinete si rosii coapte de la SimplyRecipes

9. Risotto cu vinete si lamaie Meyer de la Turntablekitchen

10. Cianfotta cu vinete si legume proaspete de vara de la 101Cookbooks

 

 

 

 

O dimineata ploioasa si o reteta aromata de focaccia cu struguri si rozmarin

struguri si nuci

Ador duminicile ploioase, cand ma trezesc si aud stropii cazand pe frunze, si ma afund fericita in patul cald, stiind ca pot sa lenevesc in continuare, cu sunetul calm al ploii cadentand dimineata noroasa. Astazi a fost una dintre diminetile astea, care mi-a adus aminte ca se apropie toamna. Cu tot ce inseamna ea – umbrela, zacusca, pantofi de ploaie, prune brumarii, arome de pamant reavan, frunze ingalbenite, gemuri si dulceturi…

Busuiocul meu a fost fericit sub picaturile de ploaie…

Si perele tomnatice s-au asortat perfect cu lumina de afara…

Pornind de la prima serie de struguri cumparata pe anul asta…

…. mi-a venit in minte o reteta care isi asorteaza perfect aromele si culorile cu toamna care sta sa vina… Focaccia cu struguri si rozmarin de la SmittenKitchen.com

Ingrediente pentru Focaccia cu struguri si rozmarin

170 ml apa calduta

2 linguri de lapte caldut

1 1/2 lingurite de zahar

30 grame de drojdie

250 grame faina

1/2 lingurita de sare

6 linguri de ulei de masline extravirgin

cateva frunze/ace de rozmarin proaspat

1 cana cu boabe de struguri negri

8 grame de zahar brun

sare de mare

Citeste restul retetei AICI

Foto credit pentru Focaccia cu struguri si rozmarin – SmittenKitchen

Melanzane Parmigiana (Vinete la cuptor cu sos de rosii si parmezan) ca la Rosso Peperoncino

melanzane parmigiana

Prima oara am mancat Melanzane Parmigiana in vacanta in Sicilia, cand am sarbatorit relatia noastra la Rosso Peperoncino, un restaurant intim cu o gradina superba, ascuns intre stradutele romantice ale Taorminei.

Desigur, nimic nu se compara cu gustul autentic al ingredientelor siciliene, crescute sub soarele generos si leganate de briza marii. Si totusi, de atunci am incercat sa reproduc de mai multe ori aroma si savoarea acestui fel de mancare, si de multe ori s-a apropiat. Cred ca secretul consta in folosirea rosiilor bine coapte, cu gust plin, mai degraba decat cele din conserva, fie ea si conserva italieneasca. Cu siguranta este o reteta care trebuie facuta vara, atunci cand piata este plina de legume proaspete.

Ingrediente pentru Melanzane Parmigiana

2 vinete mari si tari

1 ceapa taiata fin

1 catel de usturoi taiat marunt (italienii nu il prajesc, ci doar il arunca cateva secunde in uleiul de masline pentru a-i da aroma)

1 lingura de oregano uscat (ca sa scoti aroma din plantele aromatice uscate, strange-le in palma, pentru ca uleiurile aromatice sa se degaje)

1 kilogram de rosii proaspete cu gust, bine coapte (sau 2 cutii de rosii italienesti, decojite)

4 cesti de parmezan ras

1 calup de branza Mozzarella

ulei de masline extravirgin

sare de mare si piper proaspat macinat

Citeste restul retetei AICI

Foto credit Dishing Up Nirvana