Browsing Tag

ardei umpluti cu orez

Ardei umpluti cu orez, facuti pe indelete

Orice mancaruri as incerca, orice combinatii spectaculoase as descoperi, orice gusturi exotice mi-ar bucura papilele, exista in sufletul meu o pofta nelimitata pentru mancarurile de-acasa, asa cum le face mama. Cand i-am descoperit in Grecia, i-am savurat aproape in fiecare zi, dar cel mai bine si mai bine ies tot cu legumele noastre de vara, aromati cu busuiocul inflorit deja pe tarabe, si scaldati din belsug cu rosii coapte si zemoase, din gradina. Vorbesc despre ardei umpluti. In varianta veggie, cu orez aromat. Copti molcom in oala de lut. Adica o minunatie de vara.

Sunt cateva mici secrete pentru ca ardeii umpluti cu orez sa fie plini de savoare, si toate tin de randuiala fireasca a bucatariei. Adica – te trezesti de dimineata cu reteta in gand si cu mintea plina de arome, mergi la piata si alegi cu mana ta fiecare leguma, o mirosi, simti aroma verzuie a rosiile proaspat rupte de pe vrej, alegi buchetelele de busuioc, menta si oregano de la taraba unde totul este proaspat, fara frunze ofilite, pentru ca inseamna ca toate sunt culese in zori de zi, aduci minunatiile acasa, si randuiesti totul cum se cuvine. Ceapa si usturoiul isi degaja aroma in tigaia neagra si grea de fonta, ci nu in tigaile comerciale de teflon, aducatoare de boli. Legumele se amesteca numai cu lingura de lemn, pentru ca aroma sa nu fie alterata de metale incinse sau frecate de tigaie. Plantele aromatice se stropesc cu apa rece, se rup cu mana si se zdrobesc in palma pentru a le invia aromele. Si totul se fierbe pe indelete oala de lut, ca in batrani, ca sa nu se piarda nimic din bogatia de savoare a legumelor proaspete.

Ingrediente pentru ardei umpluti cu orez (pentru 4 portii)

8 ardei grasi galbeni, de sezon

1 rosie mare pentru capacele

1 dovlecel

200 g de orez (eu am folosit Scotti cu bob mare)

1 l suc de rosii proaspat stors

plante aromatice proaspete – busuioc, oregano, menta

4 catei de usturoi proaspat

1 ceapa alba mare

50 ml vin alb sec de buna calitate

ulei de masline

sare roz Himalaya si piper proaspat macinat

Ceapa se taie marunt, si se caleste usor in uleiul de masline. Se adauga 2 catei de usturoi zdrobiti, dovlecelul taiat bucatele mici si orezul, se caleste totul cateva minute, si se stinge cu vinul alb. Se adauga un sfert din cantitatea de suc de rosii, in care s-au rupt plantele aromatice, si se lasa sa fiarba, amestecand din cand in cand, pana cand se trage zeama si orezul s-a umflat putin. Se potriveste cu sare si piper proaspat macinat, si se lasa amestecul deoparte, cu capac, pentru ca aromele sa se intrepatrunda.

Se curata ardeii de seminte, facand un capacel imprejurul coditei, se spala bine, se presara cu sare pe interior, si se pun cateva minute in tigaie sau pe gratar, cu putin ulei, ca sa se inmoaie si sa se elibereze aroma minunata de ardei copt. Se incinge cuptorul la 150 grade, si se unge cu ulei de masline  oala de lut (oala mea albastra este adusa tocmai din Portugalia). Se pregateste sosul de rosii, amestecand rosiile proaspat stoarse cu sare si piper proaspat macinat, frunze de plate aromatice rupte grosier (nu taiate cu cutitul, pentru a nu se pierde aroma) si 2 catei de usturoi zdrobiti. Cu o lingura de lemn se pune amestecul de orez in ardei, fara sa-i umplem la maxim, ca sa lasam orezului loc sa se umfle. Taiem capacele rotunde din rosie, cu care inchidem orezul aromat in ardeii plini de savoare. Aliniem ardeii astfel pregatiti in oala cea draga de lut, turnam cu generozitate sosul de rosii peste ei, punem capacul de lut, si gata, oala merge la cuptor pentru 2 ore. Dupa o ora jumatate scoatem capacul, pentru ca ardeii sa se rumeneasca frumos. Chiar daca folosim cuptorul vara, pe arsita, aroma de ardei copt, de sos de rosii delicios si de ierburi aromatice proaspete merita fiecare grad in plus. Mie imi place sa las ardeii pe plita, cu capac, sa se linisteasca, si ii mananc scaldati din belsug in sos de rosii delicios, si un pic de iaurt cremos. O minunatie!

 

 

 

 

 

 

Un vegetarian in Corfu

Corfu a fost a treia insula greceasca in care am ajuns (dupa Creta si Santorini), si probabil ca ma opresc pentru o perioada, desi e greu de gasit un raport atat de bun peisaje-atmosfera-boema-si-mancare-buna-pret. Am plecat catre Corfu la jumatatea lui iunie, sperand sa gasesc vreme mai ingaduitoare si restaurante unde mancarea sa se gateasca pe indelete. Chiar daca am nimerit un val de caldura extrema si umiditate, am reusit sa ajungem in toate locurile pe care ni le-am propus, sa degust toate dolmadele, fetele, musacalele, vinetele, tzatzikiurile si legumele lor minunate la cuptor, si sa savurez in tihna cafeaua greceasca, remediul perfect pentru o dupa-amiaza molesita de caldura.

Dupa 3 incursiuni, o multime de seri petrecute in taverne traditionale si o tona de cafea greceasca, pot sa fac o recomandare pertinenta a ceea ce inseamna gastronomia greceasca, influentele care o fac diferita de la insula la insula, si a restaurantelor care merita vizitate.

Dar mai intai de toate, cateva “detalii tehnice”:

– Corfu este un pic diferit de insulele grecesti din Marea Egee. Cu o istorie mai putin coplesitoare decat Creta, de exemplu, si o vegetatie luxurianta, spre deosebire de aridul Santorini, in Corfu te simti mai degraba in Italia decat in Grecia. Influentele turcesti si arabesti in gastronomia si servialitatea de la Egee se pierd aici, unde adevaratul spirit european isi spune cuvantul. Venetienii, care au dominat mult timp insula, si-au pus amprenta asupra arhitecturii, asupra stilului de viata, extrem de degajat, exact ca in Italia, dar mai ales asupra gastronomiei, despre care o sa vorbesc putin mai jos.

– vreau sa va zic cateva vorbe despre hotelul in care am stat –  Aquis Agios Gordios. Un hotel adults-only intr-un golfulet salbatic, intre munte si mare, inconjurat de padure si gradini salbatice cu leandri de toate culorile, fluturi mari si soparle. Toate camerele sunt cu vedere catre mare, si in fiecare seara, din orice terasa, camera sau de pe micuta plaja cu nisip, intre stanci, poti vedea apusul in toata gloria. Iata cum arata drumul catre plaja:

Si atmosfera sauvage din jurul hotelului:

– cateva locuri in care trebuie sa ajungi neaparat:

1. Orasul Corfu – care nu seamana cu nimic din ce am vazut pana acum in Grecia, ci pare desprins direct din peisajul Italian – arhitectura venetiana, stradute inguste, scutere parcate la fiecare colt de strada, rufe colorate atarnate la soare, cafenele pline cu localnici – o adevarata dolce vita, the Greek way. Vechiul port este un must-visit, la fel si bazarul organizat ad-hoc pe stradutele din centrul vechi, de unde poti sa targuiesti tot felul de produse din kum-kuat (fructul-totem, mica portocala de care corfiotii sunt tare mandri) – dulceata, fructe confiate sau lichior, ulei de masline extravirgin, ierburi aromate, masline si pasta de masline, smochine uscate condimentate sau limoncello.

Incearca o cafea greceasca sau un capuccino freddo la cafeneaua Libro D’Oro, pe esplanada venetiana cu felinare, plina de porumbei, din centrul orasului Corfu. Cafeaua e foarte buna, muzica chillout, atmosfera degajata  – iti recomand sa mergi dimineata sau la amiaza, cand sunt numai localnici, pentru ca seara intreaga esplanada se umple de turisti, este foarte zgomotos si nu mai poti savura mare lucru.

2. Sidari cu mult-fotografiatul Canal d’Amour, unde, daca faci baie cu jumatatea actuala, se spune ca ramaneti impreuna toata viata – noi n-am facut, ca eram pe fuga, dar merita testat 🙂

3. Paleokastritsa – o insiruire de golfuri salbatice, plaje cu nisip si pesteri cu apa turcoaz – noi am luat o plimbare cu barca Nautilus, si am rezolvat toata zona in mai putin de o ora, cu bonus o vizita la acvariu, totul la doar 10 euro.

4. Satucele traditionale cocotate pe munte, la care nu puteti ajunge decat daca inchiriati un ATV (30-40 EUR/zi) sau o masina (35-50 EUR/zi). Culorile vii, zambetele localnicilor mai putin obisnuiti cu turistii, stradutele stramte si siesta care le face sa para parasite intre 13 si 17, merita un drum pe drumurile sinuoase de munte.

DESPRE GASTRONOMIE in CORFU

Chiar daca multe dintre felurile de mancare se regasesc atat in insulele din Marea Egee, cat si in Corfu, aici am simtit clar influenta italienilor. Am savurat, ca peste tot in Grecia, musaca vegetariana, vinete umplute cu legume, sau salata greceasca, insa in Corfu totul a fost “with a twist”. Salata greceasca este imbunatatita cu capere si rosii uscate, papoutsakia (vinetele umplute) se numesc sofisticat melanzane, si in toate meniurile gasesti o multime de feluri pe baza de paste, de la Spaghetti Bourou-Bourou (cu sos de rosii, telina si scortisoara) la Manestra Kolompiree, in traducere clasicele paste cu sos de rosii. La fel ca in Sicilia, in Corfu o sa vezi in multe curti lamai si portocali, iar in orice magazin de suveniruri gastronomice vei fi imbiat cu licoarea aromata Limoncello. Cum ar fi sa-ti pregatesti fresh-ul de dimineata cu fructe culese direct din propriul pom?

Piete traditionale gasesti mai greu intr-o destinatie prin excelenta turistica, insa daca stai la o pensiune, sau in gazda, si vrei sa gatesti acasa, in Corfu Town gasesti mini aprozare la colturi de strada, de unde poti sa-ti iei fructe si legume proaspete, plante aromatice in ghiveci sau uscate, si pepene proaspat.

In Corfu Town am facut o descoperire gastronomica minunata. Ratacindu-ne printre stradutele din orasul vechi, departe de aglomeratia din bazar, am ajuns intr-o piateta inconjurata de cladiri foarte vechi, unde, printre porumbei, catei si rasetele vesele ale copiilor localnicilor, am gasit un mic restaurant cu terasa, pe numele sau grecesc Belissimo.

Taverna este o afacere de familie, cei doi soti greci ajutati de parinti primesc  clientii, iau comenzi, servesc, iar mancarea  este absolut spectaculoasa, atat de buna incat am mai ajuns o data in Corfu Town doar pentru mancarea de la Belissimo (si inca o cafea la Libro d’Oro). Fetita celor doi era printre copiii care se jucau in piateta. Familia asta era tare frumoasa, si transmitea atata energie pozitiva, incat m-am simtit ca invitata la masa intr-o casa greceasca autentica.

La restaurantul Belissimo m-am delectat cu toate minunatiile vegetariene grecesti traditionale:

Tzatziki & Branza Feta la cuptor cu oregano, ceapa, rosii si ardei rosu iute

Placinta cu spanac (Spanakopita)

Vinete umplute cu ceapa in sos tomat – o minunatie care ti se topea in gura, si care, culmea, nu mi-a picat greu deloc

Legume cu feta la cuptor, in vas de lut & Musaca vegetariana

Si probabil mancarea mea preferata – rosii si ardei umpluti cu orez aromat, in sos de rosii

Poate nu este atat de spectaculos precum alte insule grecesti, insa Corfu are o personalitate aparte, cu peisajele salbatice, cu vegetatia luxurianta, cu satucele pierdute pe munte, cu tavernele traditionale, dar cu nume englezesti sau italienesti, care te imbie la o viata relaxata, cu aroma puternica de cafea greceasca.

Te-ar putea interesa si:

Un vegetarian in Creta

Un vegetarian in Toscana

Un vegetarian in Santorini