Browsing Category

VegIngrediente

Caponata, sau tocanita savuroasa de vinete, exact ca in Sicilia

Cand m-am gandit la ce retete sa pregatesc pentru editia de vara a revistei Pasi spre Eden, am avut in minte un singur gand – vacanta! De cand se desprimavareaza si pana tarziu in toamna, vacanta – cu natura pulsand de viata, peisaje incredibile, frunzele plopilor fosnind in vant, soare, zumzet, valuri, arome, gusturi – ma fascineaza si ma inspira. De peste tot pe unde merg aduc cu mine carti de retete reprezentative pentru gastronomia locala, ingrediente cu gust copt sub soarele “de acolo”, si inspiratie cat cuprinde. Daca imi place un fel de mancare incercat in vacanta, il reproduc in bucataria mea de o multime de ori, de fiecare data cu gandul pierdut in amintirea aromelor si gusturilor. Apoi vine o noua vacanta, o noua descoperire, o noua incantare, si uit de retetele anilor trecuti, pana cand rasfoiesc cartile de bucate si amintirile imi inunda simturile.

Asa s-a intamplat cu Caponata – tocanita de vinete cu personalitate italiana. Dupa vacanta din Sicilia, unde am comandat-o aproape la fiecare restaurant in care am mancat, pentru a-i aprofunda gustul, a-i intelege echilibrul si a identifica personalizarea ingredientelor, am reprodus Caponata de zeci de ori, cu nesat. Apoi am uitat-o. Cu gandul la Ina, am regasit-o la fel de plina de aroma de oregano, cu gustul subtil dulceag al stafidelor, potentat perfect de sosul de rosii coapte in soare.

Incepe sezonul vinetelor, iar rosiile si plantele aromatice se coc in gradinile tuturor oamenilor cumsecade, asa ca va invit sa descoperiti in “Pasi spre Eden” reteta mea, inspirata din cartea de bucate siciliene unde pe prima pagina am scris cu cerneala, soare si mult albastru “Taormina, 09 Aprilie 2011”, pentru amintirile aromate, arse de soare, de mai tarziu.

Sursa foto: www.taormina.it

Te-ar putea interesa si:

10 Retete originale cu vinete

Portretul unei rosii, plus o reteta savuroasa de tarta cu rosii, ricotta si blat vegan

Nu stiu daca a existat o zi din vara in care sa nu mananc rosii. Zapacite in salate, zdrobite in sosuri, inmiresmate cu ierburi proaspete in bruschette, imbaiate in condimente orientale in cuscus, sau muscate simplu, cu zeama parfumata scurgandu-se pe barbie, rosiile au devenit vedetele bucatariei inca din mai, iar relatia noastra de dragoste se va prelungi pana tarziu in toamna, cand ne vom desparti cu tristete, dar doar pana anul viitor.

De ce iubesc rosiile? Pentru ca sunt pline de vitamina C? Pentru sunt fat-free? Pentru ca nu au calorii? Da, da si da, si asta nu e tot.

– o portie de rosii proaspete, bine coapte (150 g)  iti face plinul cu vitamina B6, fosfor, magneziu, dar si 7% din necesarul zilnic de fibre

– betacarotenul din rosii este un antioxidant care ajuta pielea sa lupte impotriva radicalilor liberi si previne aparitia ridurilor

– licopenul din rosii este un aliat in lupta impotriva cancerului, si a preventiei aparitiei acestuia

– cromul pe care il contin regleaza glicemia

– vitamina A din rosii protejeaza vederea si previne aparitia bolilor oculare

– consumul de rosii previne aparitia pietrelor la rinichi

– flavonoidele din rosii sunt puternice anti-inflamatoare si pot ajuta la reducerea durerilor cronice (artrite, dureri de spate)

– datorita cantitatii mari de apa si fibre pe care le contin, rosiile sunt excelente in curele de slabire, pentru ca ajuta digestia si dau senzatia de satietate pe perioade lungi

Luna iulie este inceputul sezonului pentru rosiile de gradina. Gasiti rosii crescute ecologic, fara ingrasaminte chimice, dar cu multa dragoste, la Microferma Ecologica Biodumbrava, la Cosul de Legume, sau direct la Marius in Bacanie, unde isi desfac produsele ambii producatori.

Nu mai mentionez cat de gustoase sunt, si cate minunatii poti face cu ele in bucatarie. Cum ar fi de exemplu tarta aceasta cu rosii, ricotta si parmezan, cu blat vegan. Daca eliminati ricotta si parmezanul, si puneti un strat de pesto facut in casa fara parmezan, obtineti o tarta vegana delicioasa.

Ideea pentru tarta cu rosii a pornit de la clasica tarte tatin, pe care bineinteles ca nu am putut sa nu o personalizez si sa nu o transform in ceva mult, mult mai sanatos si gustos.

Iata cum am facut:

Ingrediente pentru Tarta cu rosii, ricotta si parmezan, cu blat vegan

Pentru umplutura

500 g de rosii coapte, de toate culorile, formele si marimile

200 g ricotta (sau urda proaspata de la tarani)

1 ou ecologic sau de tara

2 linguri de parmezan ras

2 catei de usturoi

ulei de masline

plante aromatice proaspete – busuioc si oregano

sare si piper proaspat macinat

Pentru aluatul de tarta vegan

300 g faina integrala (eu am folosit faina de grau integrala Bohlsener Muhle de la Plafar)

1 lingura de unt de cocos

1 lingura ulei de masline extravirgin

apa rece

Sare roz de Himalaya

oregano uscat

Aluatul se pregateste simplu, iar secretul unui aluat de tarta vegan de succes este ca toate ingredientele sa fie reci. Se pun faina, oregano si sarea intr-un bol impreuna cu uleiul de cocos si de masline, se amesteca si se faramiteaza aluatul cu degetele, se adauga apa rece pana cand capata consistenta de aluat, si se lasa la racit 30 minute, imbracat in folie de plastic, in frigider.

Se aleg cele mai frumoase rosii aduse de la piata, se spala bine, se fotografiaza, se taie rondele, si se pun in tigaia de fonta, impreuna cu uleiul de masline, usturoiul zdrobit si plantele aromatice.  Se lasa tigaia la foc mic, cu capac, pana cand zeama lasata de rosii scade si toate aromele minunate se concentreaza, anuntand gustul plin de savoare al tartei care urmeaza sa se intrupeze.

Se intinde aluatul intr-o tava pentru tarta, se inteapa cu furculita si se da la cuptorul incins la 170 grade, pentru 10 minute, timp in care se pregateste amestecul de ricotta/urda, cu parmezan, ou, plante aromatice, sare si piper proaspat macinat. Se intinde compozitia de ricotta peste aluat, si deasupra se aseaza cu grija rosiile impreuna cu ce a mai ramas din sucul concentrat, se stropeste cu ulei de masline, si se da la cuptor pentru 20 minute. Se serveste presarata cu parmezan ras si cu frunze proaspete de busuioc. Simtiti aromele verii?

 

 

Cel mai bun (si mai ieftin) humus din Bucuresti

… Se produce la mine in bucatarie. Dupa ce am incercat o multime de variante, care m-au satisfacut mai mult sau mai putin (Top 3 ar fi: 3. Al Amir din Crangasi, 2. Fadel (care nu face numai dulcegarii), 1. Hanul lui Manuc), si unde humusul nu are intotdeauna acelasi gust, m-am hotarat sa fac eu humus la mine acasa, ca e mai la indemana, mai sanatos si mai ieftin. Am facut cateva incercari, dar niciodata nu a iesit ca cel de cumparat, nici ca textura (nu e atat de cremos) si nici ca gust, asa ca am renuntat la ideea ca voi obtine vreodata ceva atat de cremos, insa am inceput sa fac diverse combinatii, si intr-o zi am dat peste cea castigatoare.

Despre naut este bine sa stim ca:

– este bogat in fibre, care ajuta la o digestie sanatoasa si echilibreaza nivelul glicemiei

– este o sursa importanta de proteine

– contine Magneziu, Fier si fitonutrienti antioxidanti

– poate fi consumat si germinat, in salate (eu il pun la inmuiat 12 ore, ii scurg apa, si apoi il las la germinat 24 ore, clatindu-l de fiecare data cand trec prin bucatarie, si il pastrez la frigider 2-3 zile).

Ingredientele pe care le folosesc eu sunt cele clasice pentru humus:

200 grame naut uscat cu bobul mare, de la Mega Image (am observat ca fierbe mai repede decat alte variante)

3 linguri de tahini (pasta de susan presat)

5 linguri de ulei de masline extravirgin

2 catei de usturoi

1 lamaie

sare Himalaya

…insa secretul consta intr-un mix de condimente, supriza, pentru shaorma, pe care l-am cumparat la un moment dat de la un magazin arabesc, in dorinta de a-i pregati prietenului meu o varianta mai sanatoasa a shaormei de la Genin. Nu stiu exact ce contine, dar pentru ca in curand se termina, o sa trec din nou pe la arabi, in speranta ca mai gasesc mixul acesta de vanzare, si atunci va voi putea spune si din ce condimente este preparat.

Alchimia este simpla: las nautul in apa rece peste noapte, iar dimineata il clatesc, si il fierb jumatate de ora impreuna cu o lingurita de bicarbonat, pentru ca boabele sa se inmoaie mai repede. Dupa ce scurg apa, curat fiecare bob de naut de pielita, asa cum am vazut eu la un moment dat la Codruta, pe Facebook, il pasez bine de tot cu blenderul, si adaug ingredientele de mai sus, si un pic din mixul de condimente arabesti. Imi ia 50 minute cu tot cu fiert, si zau ca are un gust grozav, chiar daca nu este super-cremos, cum sunt cele de la diverse restaurante.  Plus ca stiu exact ce am pus in el.

Daca este sa tragem linie, ca pret ar fi cam asa:  3 lei nautul (folosesc naut cu bob mare de la Mega Image), 2 lei tahini (de la Darinne, cutie de 500 g, 20 ron), 1 leu lamaia, 2 lei uleiul de masline, aprox. 1 leu sarea, piperul si usturoiul – TOTAL: 9 lei pentru aproximativ jumatate de kilogram de humus. Eu nu am gasit un humus bun de cumparat cu mai putin de 10 lei/500 g.

In concluzie, iata cele 3 secrete pentru un humus ieftin, delicios si sanatos:

– naut cu bob mare, ca fierbe mai repede si se curata usor

– curatarea pielitelor pentru extra-cremozitate

– diverse condimente arabesti pentru un gust autentic

 

 

 

 

 

Provocarea Dulce Romanie si o reteta sanatoasa de vara – Paste alla Norma

Cand m-am inscris (asta iarna) pe site-ul Mihaelei pentru a fi gazda a Provocarii Dulce Romanie, luna iulie mi s-a parut ceva extrem de indepartat. Ei bine, dintr-o data a inverzit totul, apoi au aparut capsunile, am scos costumul de baie din dulap, am plecat in vacanta, apoi s-a facut din ce in ce mai cald, apoi a plouat like there’s no tomorrow, si gata, a venit Iulie Cuptor, si suntem cu provocarea in plina vara.

Provocarea Dulce Romanie a pornit de la o idee foarte buna si foarte simpla a Mihaelei, care incet incet s-a tranformat intr-un ditamai proiectul online, in care sunt implicati o multime de bloggeri. Pe scurt, treci pe la Mihaela, iti depui frumos candidatura pentru a deveni gazda unei luni la alegere, alegi o tema sau ingredient pe care bloggerii culinari sa-l foloseasca in unul sau mai multe preparate, urmand ca la sfarsitul lunii sa se organizeze o adevarata parada a retetelor, pe blogul gazda.  Iata ce s-a intamplat pana acum la Dulce Romanie (o lista foaaaaarte lunga, si daca veti intra pe pagina provocarii, veti vedea ca “posturile de gazda” sunt deja ocupate pana in ianuarie 2014, cred ca este cel mai de succes proiect pentru bloggerii culinari):

Octombrie 2010 – Mihaela (dovleacul)
Noiembrie 2010 – Furnicuta boscodina (nuci si usturoi)
Decembrie 2010 – Alison’s trials (peste si fructe de mare)
Ianuarie 2011 – Bucataria aromata (rucola si ciuperci)
Februarie 2011 – Dulciuri fel de fel (ciocolata)
Martie 2011 – Bucataria furnicutilor (cafea si vin)
Aprilie 2011 – Bucate pe alese (miel si miere)
Mai 2011 – Explora Cuisine (sparanghel si dulce de leche)
Iunie 2011 – Dulcegarii culinare (menta si cirese)
Iulie 2011 – Retete fel de fel (fructe de padure si busuioc)
August 2011 – Retete papa bun (pui si prune)
Septembrie 2011 – Betty Kitchen (vinete si pere)
Octombrie 2011 – My Fancy Cake (cupcakes si ziua recoltei)
Noiembrie 2011 – Xandrine si ale ei ispravi culinare (mere si hrean)
Decembrie 2011 – Cooking with my soul (ghimbir și prajiturele de Craciun)
Ianuarie 2012 – Mitinita (detoxifiere si citrice)
Februarie 2012 – Caietul cu retete (drojdie si retete cu dragoste)
Martie 2012 – Arome si culori (paste si frisca)
Aprilie 2012 – Blog de sotie fericita (mac si specialitati de Pasti)
Mai 2012 – Toata ziua in bucatarie (spanac)
Iunie 2012 –  Andie’s Veggies ( vegetarian si caramel)
Iulie 2012 – Simplu si bun (zmeura, vanilie si branza de capra)
August 2012 – Kiss the Cook (amintiri din copilarie si levantica)
Septembrie 2012 – All Day Cooking (piersica si de-ale camarii)
Octombrie 2012 – Placeri simple (cea mai buna reteta personala)
Noiembrie 2012 – De prin lume adunate (ziua Romaniei)
Decembrie 2012 – The Foodie Family (bezele)
Ianuarie 2013 – Menta si rozmarin (cartofi si mere)
Februarie 2013 – Pasiune si culoare ( mango, nuca de cocos, bucataria internationala)
Martie 2013 – Enjoy Dessert (ziua femeii, cacao si nuci)
Aprilie 2013 – Cat’s Kitchen (leurda, ciuperci si tarte rustice)
Mai 2013 – Delicatesa (mazare, capsuni si salate)

Iunie 2013 – Simona’s World (aluaturi dulci si sarate, Ziua Copilului – aperitive festive, deserturi colorate)

Pentru ca este vara, cand putem sa cumparam aproape orice ingredient in starea lui naturala, proaspat cules, si pentru ca vara gatim cu totii mai putin, si mai usor, provocarea mea pentru luna iulie este – Sa gatim sanatos cu legume si fructe de sezon! Fie ca vorbim de o salata simpla dar savuroasa, cu ingrediente proaspat culese din gradina, sau de-abia alese de pe tarabele din piata, fie ca vorbim de paste gatite cu ingrediente sanatoase, sau de mancaruri simple cu sos de rosii sau ulei de masline, fie ca ne gandim la un shake sau un fresh, chiar si la o paine integrala, ca sunt pline ogoarele de grane, nu avem nici o limita. Preparatul trebuie, bineinteles, sa fie vegetarian.

Ce trebuie sa faceti? Postati reteta pe blogul vostru, si trimite-ti-mi link-ul si fotografia pe adresa anamaria_stanciu [@] hotmail.com, pana pe 29 iulie.

Pentru a va da un impuls, voi posta eu prima reteta de vacanta, o amintire tare frumoasa din Sicilia, Paste alla Norma, poate cea mai cunoscuta mancare de pe insula. Jamie spune “habar nu am cine e Norma, dar sunt convins ca e fata buna” 🙂 Pastele acestea au o multime de calitati: 1. se fac imediat, 2. vin la pachet cu o multime de amintiri, peisaje si cu aroma minunata a crengutelor de oregano pe care le-am adus cu mine in bagaj; 3. unde mai pui ca sunt usoare si contin o multime de substante sanatoase – licopenul din rosii (un aliat in preventia cancerului), fibrele din vinete (care se gasesc cu predilectie in pielea vinetie a acestora), uleiurile volatile din oregano, care au proprietati antibacteriene, dar si nasuninul, unul dintre pigmentii din coaja vinetelor, care este un antioxidant puternic, folosit de catre organism pentru hranirea celulelor din creier.

Ingrediente pentru Paste a la Norma (pentru 2 persoane)

1 vanata mare, proaspata si carnoasa

jumatate de kilogram de rosii proaspete, carnoase, bine coapte

250 g de penne (reteta originala este cu spaghette, mie imi place mai mult varianta cu penne)

2 catei de usturoi

1 lingurita de otet de mere

o legatura de busuioc proaspat

cateva crengute de oregano uscat sau proaspat

ulei de masline extravirgin

parmezan pentru servit

sare netratata si piper proaspat macinat

Vinetele se taie rondele sau fasii groase de cativa milimetri, se presara cu sare si se pun intr-o tigaie cu putin ulei de masline. Vinetele absorb imediat uleiul, deci nu trebuie sa puneti prea mult, altfel veti pierde din proprietatile vinetelor, si veti obtine niste rondele inecate in ulei. Ideea este sa se inmoaie putin coaja si interiorul sa devina pufos. Rumeniti vinetele pe ambele parti, scoteti-le pe o farfurie si presarati putin oregano si piper proaspat peste ele. In aceeasi tigaie, adaugati ulei de masline si usturoiul zdrobit, si lasati cateva secunde pentru a obtine maximul de aroma. Adaugati vinetele, legatura de busuioc tocata cu tot cu tulpini, oregano, rosiile taiate marunt, cu tot cu sucul lasat de acestea, si lingurita de otet, al carui rol este sa potenteze gustul rosiilor. Cand totul incepe sa fiarba, potriviti sosul cu sare si piper, si lasati sosul sa bolboreasca molcom 10 minute, pana se intrepatrund toate aromele.

Cat se pregateste sosul, fierbeti pastele in apa din belsug, bine sarata (“la fel de sarata ca Mediterana”). Scurgeti pastele, pastrati putina apa, amestecati-le cu sosul si putin din apa sarata in care au fiert. Se servesc cu putin parmezan ras si frunze proaspete de busuioc, si stropite cu putin ulei de masline extravirgin. Foarte simplu si sanatos!

Astept cu drag si retetele voastre pline de arome proaspete si sanatate!

 

 

Super summer shake cu lapte de soia, capsuni si busuioc

De cand au aparut capsunile romanesti pe tarabe, mananc zilnic cel putin 300 grame in tot felul de combinatii, in care le folosesc de cele mai multe ori fresh. Mi-am facut obiceiul sa mananc la micul dejun iaurt cu capsuni proaspete, germeni (astazi de exemplu au fost germeni de fasole mung, facuti de mine) si seminte de in. De fiecare data cand trec pe langa frigider, mai iau cate-o capsuna-doua, si asa am asigurata cel putin o portie de raw food pe ziua respectiva. Cum fructele si legumele proaspete sunt pe toate tarabele din piata, pana in octombrie-noiembrie o sa tot mananc produse de sezon, ca sa-mi asigur necesarul de nutrienti proaspeti care-mi lipsesc groaznic de tare pe timpul iernii.

Pentru ca aveam busuioc proaspat la mine pe balcon, si pentru ca de o saptaman testez produse Inedit, ieri am facut un super shake de vara, foarte aromat, plin de nutrienti, si complet lipsit de orice proteina animala – o minunatie care te umple de energie, extrem de racoritoare si cu un gust delicios.

Ingrediente pentru Super Summer Shake

500 ml bautura din soia natur, de la Inedit

200 g capsuni proaspete si aromate, romanesti

100 g fructe de padure (zmeura si afine) de la congelator

1 banana bine coapta

cateva frunze de busuioc proaspat (cumparati din piata sau folositi-l pe cel din jardiniere – cel de la supermarket nu prea are aroma)

Am spalat bine capsunile, le-am pus in vasul pentru blender alaturi de fructele de padure, banana taiata rondele si am adaugat laptele de soia. Am omogenizat totul cu blenderul, si la sfarsit am adaugat frunzele de busuioc, rupte grosier si nu taiate cu cutitul, ca sa nu se piarda aroma, am mai amestecat totul o data in blender, si gata! In mai putin de 5 minute am facut un shake delicios, perfect pentru a-ti incepe o zi frumoasa si insorita de vara!

Despre produsele Inedit am mai vorbit si cand am pregatit reteta de wrap asiatic cu tofu si lastari de ceapa rosie, si tot atunci va adresam si invitatia de participare la concursul organizat de Blog cu Legume impreuna cu cei de la Inedit. Ei bine, mai aveti inca o saptamana in care sa va inscrieti cu preparatele voastre folosind produse Inedit. Fie tofu si soia, bauturi din soia cu diverse arome, pateuri vegetale, sosuri de paste sau zacustile aromate (despre care nici macar nu stiam ca exista pe piata), puteti folosi orice ingredient Inedit pentru a crea o reteta vegetariana pe cinste. Inedit va premiaza nu cu unul, ci cu 3 cosuri pline de produse, ca cel de mai jos. Trebuie doar sa postati reteta pe blogul vostru, si sa-mi lasati un comment cu link-ul catre reteta voastra, pana pe 03 iunie. Dupa aceasta data, eu voi alege cele 3 retete castigatoare pentru care bloggerii vor primi cate un cos cu produse Inedit. Sounds yummy? Va astept cu drag retetele!

Wrap asiatic cu tofu si un Concurs Inedit!

Cand am renuntat la carne acum o gramada de timp, prima tendinta a fost sa ma arunc in snitelele de soia si in pateurile vegetale, cu multa paine, ca asa stiam eu sa ma satur. Au mai trecut niste ani, am mai invatat si eu cate ceva, am simtit nevoia sa stiu mai multe, au aparut zvonuri, studii, si cu timpul  soia, amenintarea modificata genetic de pe mesele noastre de post si nu numai, a disparut din aproape complet din alimentatia mea.

La un moment dat, insa, au aparut pe rafturi niste promisiuni. Mai intai am vazut granulele, apoi cubuletele, apoi bucatile intregi de soia s-au rematerializat pentru mine sub eticheta “INEDIT – NEMODIFICAT GENETIC”. In sfarsit imi recapatasem dreptul de a savura si eu “friptura mea” de vegetarian la mesele in familie de Paste si de Craciun.

Apoi am citit Studiul China si am decis sa incerc sa uit de lapte. Si mi s-a aratat pe raft alternativa, tot de la Inedit – Bautura de Soia, pe care il savurez in varianta natur, pentru ca mie imi plac lucrurile simple.

Apoi am devenit foodie, si am descoperit Tofu, pe care iarasi il prefer intotdeauna natur, ca sa am libertatea de a-l pregati cum imi place. Cu tofu, asul meu din maneca, am descoperit si incercat retete vegetariene ingenioase, care mi-au diversificat alimentatia si mi-au deschis gustul pentru gastronomiile tarilor unde deocamdata doar visez sa ajung.

Tofu natur de la Inedit este si secretul delicios al retetei de astazi:

WRAP ASIATIC CU TOFU, CIUPERCI ENOKI SI LASTARI DE CEAPA ROSIE

Ingrediente

1 pachet de Tofu natur in saramura de la Inedit

2-3 buchetele de ciuperci Enoki

2 oua ecologice

frunze de salata (eu am folosit salata creata cu tente rosiatice)

1 avocado

jumatate de lamaie

1 catel de usturoi

sos de soia de la Inedit

ulei de masline

lipie (o poti prepara in casa, eu am preferat varianta deja ambalata, pentru ca imi era foarte foame)

Tofu se scurge bine de apa, se tamponeaza cu servetele curate, si scufunda in 2-3 linguri de sos de soia, pentru a-i imprumuta culoarea si aromele. Intr-o tigaie (preferabil wok) se incinge putin ulei de masline, si se adauga ciupercile Enoki si tofu cu tot cu sosul de soia, alaturi de usturoiul zdrobit. Se amesteca cu o lingura de lemn pana cand tofu capata o culoare aurie, iar ciupercile se inmoaie putin. Se scoate amestecul din tigaie, se lasa la racit. Separat se face o omleta simpla, care se taie fasii subtiri. Se curata avocado-ul, se zdrobeste cu o furculita si se amesteca impreuna cu lamaia si uleiul de masline.

Wrap-ul se asambleaza astfel: lipia se unge cu pasta de avocado, se acopera cu frunzele de salata spalate bine, peste care se pune cu lingura amestecul de ciuperci si tofu. Se decoreaza cu fasiile de omleta si cu lastarii de ceapa rosie, care vor aduce o aroma dulceaga, foarte discreta. Se stropeste totul cu putin sos de soia, si cu ulei de masline. Se impatureste lipia, si aveti gata un wrap delicios, minunat pentru serile cand nu aveti chef sa stati prea mult in bucatarie, sau pentru o petrecere cu prietenii, cand vreti sa serviti ceva rapid, delicios si original.

Si pentru ca stiu ca aveti si voi o multime de idei interesante pentru a folosi produsele din soia nemodificata genetic de la Inedit, va invit la concurs!

Pregateste si tu o reteta cu unul din produsele Inedit, posteaz-o pe blogul tau si castiga un cos pliiiin cu bunatati sanatoase, ca cel de mai jos.

Ce trebuie sa faci? Posteaza un comentariu la aceasta postare, cu link catre reteta pregatita de tine, pana la data de 03.06.2013, urmand ca eu sa aleg cea mai interesanta si apetisanta reteta. Va astept cu drag la parada retetelor vegetariene cu ingrediente de la Inedit!

UPDATE 04.06.2013

Va multumesc tuturor pentru retetele superbe pe care mi le-ati trimis!

Castigatoarele sunt:

Mirela de la Ghidul Vegetarianului, cu reteta “Tofu marinat la gratar”

Anca de la My Classic Cuisine, cu reteta Wok Inedit

Macy de la Beauty and Recipe, cu reteta Tocanita de Soia in Stil Indian

Va astept cu un mesaj pe adresa mea de la pagina “Despre Mine” sau cu un PM pe pagina de Facebook, sa va trimit detaliile pentru a intra in posesia premiilor!

Felicitari tuturor!

Iata cateva din produsele pe care le vei gasi in cosul pe care il vei castiga (de unele dintre ele nici macar nu stiam ca exista pe piata, de exemplu zacusca sau sosul de rosii pentru paste):

Sos de rosii in varianta cu ciuperci, napoletan si cu busuioc

Zacusca romaneasca, bulgareasca si macedoneana

Crenvursti vegetali, crochete vegetale in sos tomat si pateuri veggie

Lapte de soia cu diferite arome

Kit pentru retete chinezesti – noodles si sos de soia, pe care poti sa le combini cu o multime de legume, la wok

Si chintesenta 🙂 – soia de toate felurile – granule, noodles, cuburi sau felii

 

Burger vegetarian de sfecla rosie si quinoa, cu sos de iaurt

Poate ca ultima perioada n-a fost tocmai cea mai vesela, si poate de aceea am si scris mai rar pe blog. Am cautat, insa, asa cum mi se intampla de fiecare data cand nu sunt in apele mele, refugiu in natura. Ce putere tamaduitoare are lumina blanda a apusului care transforma un camp cu fulgi zburatori de papadie intr-un spatiu magic. Fermecata am fost si eu de minunea florilor de mai si pentru cateva clipe bune am uitat de tot si m-am transpus in lumea asta de poveste.

 

Luminisul de papadie nu era undeva, departe de lume, ci in Parcul Herastrau, unde, chiar daca era 1 Mai si toate aleile gemeau de lume, surprinzator, nimeni nu a avut ochi pentru frumusetea spectacolului fulgilor zburatori. Asa ca am putut sa fotografiez nestingherita si cina mea modesta dar plina de culoare, savurata in mijlocul naturii.

Ingrediente pentru burger vegetarian de sfecla rosie, quinoa neagra si linte (se obtin 4-5 burgeri)

Pentru burger

1 sfecla rosie mica

50 g quinoa neagra (in Piata Crangasi, am gasit un raion unde se vand tot felul de nuci, seminte si cereale varsate, inclusiv mei, bulgur si aceasta foarte prezentabila quinoa neagra)

100 g linte nedecorticata (verde)

1 ceapa mica

2 catei de usturoi

1 ou ecologic sau de tara

Pentru sos

100 ml iaurt grecesc

1 lingura de ulei de masline

1 catel de usturoi

cateva frunze de menta proaspata rupte grosier

sucul de la jumatate de lamaie

sare si piper proaspat macinat

Pentru asamblare

1 chifla proaspata (eu am facut-o acasa, dupa reteta clasica cu apa, faina, sare si drojdie)

frunze proaspete de menta

Se fierb quinoa si lintea verde si se lasa la scurs. Se taie fin ceapa (o puteti da chiar prin razatoare pentru ca aroma sa fie mai patrunzatoare si mai omogen distribuita), se zdrobeste usturoiul, si se amesteca intr-un castron cu lintea, quinoa si oul. Amestecul se omogenizeaza cateva secunde la blender, pastrandu-se si boabe intregi de linte si quinoa neagra intreaga, pentru textura. Se adauga sare si piper, si se modeleaza burgeri de marimea chiflei in care urmeaza sa fie serviti. Se incinge cuptorul la 170 grade, se intinde hartie de copt pe o tava, se aliniaza in tava burgerii, se stropesc cu cateva picaturi de ulei de masline si se dau la cuptor pentru 20 minute. Sosul se pregateste foarte usoar, amestecand toate ingredientele si lansad cateva minute sosul deoparte, pentru ca aromele sa se intrepatrunda. Se asambleaza burgerul vegetarian cu chifteaua stropita din belsug cu sos de iaurt, si frunze proaspete de menta.


Cum vopsim ouale natural

Nu-mi aduc aminte daca am mai incercat sa vopesc oua vreodata, pentru ca intotdeauna este mama cea care se ocupa de tot ce inseamna pregatirile de Paste. Anul asta am vazut insa o idee, si mi-a placut atat de mult, incat am vrut sa incerc. Nu am vopsit decat vreo 6 oua, ca sa nu stric mai multe in cazul in care nu mi-ar fi iesit experimentul. Ideea despre cum as putea vospi ouale natural am gasit-o AICI, iar secretul culorii albastru intens pe care am obtinut-o este… varza nu albastra ci rosie.

Daca va place sa va jucati cu culorile, iata alte cateva variante de a vopsi ouale natural:

Coji de ceapa rosie – obtineti culoarea lavandei sau rosu maroniu

Turmeric – obtineti culoarea galbena

Sfecla Rosie – obtineti culoarea roz

Afine – obtineti albastru

Boia de ardei – obtineti portocaliu

Cafea – obtineti maroniu

Pudra de ceai verde – obtineti verde deschis

Musetel – obtineti galben

Secretul pentru a obtine o culoare intensa din ingrediente naturale este sa lasati ouale cat mai mult timp scufundate in apa colorata, in care ati adaugat si otet, pentru ca acesta are (nu stiu de ce) rolul de a fixa culoarea.

Pentru a obtine si mai mult efect pentru ouale pe care le-am vopsit, am folosit si cateva plantute al caror contur a ramas imprimat pe coaja oualor.

Iata cum am procedat:

Am avut nevoie de:

1 jumatate de varza rosie

2 litri de apa

6 oua deschise la culoare, ecologice sau de tara

3 linguri de otet

cateva fasii curate de tifon sau nylon

plantute de mai multe feluri (eu am folosit nasturel, floare de hortensie, frunze de tarhon, rozmarin, salvie, si o radacina de loboda, pe care nu am lipit-o perfect de ou, si nu a iesit asa cum mi-ar fi placut)

Am spalat ouale aduse la temperatura camerei, le-am fiert in jur de 7 minute, ca sa fiu sigura ca galbenusul este complet intarit, am pus apa rece peste ele, apoi le-am scos si le-am lasat la scurs.

Am adus la fiebere cei 2 litri de apa, si am adaugat foile de varza rosie, pe care le-am lasat la fiert pana au inceput sa se inmoaie, iar apa a capatat o culoare mov intens.

In timpul in care am “alchimizat” culoarea, am pregatit ouale: am infasurat plantutele in jurul oualor, in asa fel incat sa se vada cat mai bine conturul, si am acoperit ouale cu bucati de nylon pe care le-am legat cu ata.

Am scos varza, am scufundat ouale in licoarea movulie, si le-am lasat acolo aproximativ 4 ore. Daca pigmentul nu este suficient de intens, puteti lasa ouale in licoare peste noapte, la frigider.

Pentru a fi mai aspectuoase, multa lume lustruieste ouale vospite cu un pic de ulei, insa mie mi-au placut mai mult asa, naturale.

Poate parea migaloasa toata operatiunea, insa eu m-am deconectat complet pregatind vopseaua naturala, m-am simtit ca la scoala, la orele de lucru manual. E bine din cand in cand sa ne acordam niste timp pentru a face lucrurile pe indelete, chiar daca sunt doar pentru placerea noastra vizuala.

Soufle usor de urda si ierburi de primavara

De cand a inceput primavara, de fiecare data cand ajung la piata Domenii, sunt atat de fermecata de tarabele pline cu verdeata, incat plec cu mult mai mult decat as avea nevoie sa consum in cateva zile, pana ajung din nou. La fel s-a intamplat si saptamana asta – am plecat de 4-5 legaturi de leurda, 7-8 de patrunjel, 4 de untisor, 3 salate verzi si o multime de ridichi, deci cu mult, mult mai mult decat mi-ar asigura un consum de plante proaspete.

Asa ca oricat nu-mi place sa le procesez, ci sa le mananc proaspete, a trebuit sa caut o solutie pentru a le integra intr-un preparat cald, dar cat mai simplu. Si am ales soufle-ul, sau sufleul, insa in varianta foarte light – fara faina. A iesit ceva foarte pufos, foarte, foarte aromat, si cu o culoare vesela de primavara.

Ingrediente pentru Soufle de urda cu ierburi de primavara

300 g de urda proaspata de la tarani

3 oua ecologice

1 legatura de patrunjel, 1 legatura de untisor si 1 legatura de leurda, 1 legatura de ceapa verde cat mai proaspete

1 lingura de pesto (pasta de busuioc)

1 borcan de iaurt de casa proaspat sau iaurt grecesc

sare si piper proaspat macinat

Ingrediente pentru salata

2 ridichi

1 morcov taiat fasii cu ustensila de decojire a cartofilor

cateva frunze de loboda

cateva frunze de untisor

suc de lamaie proaspat stors

ulei de masline extravirgin

sare si piper proaspat macinat

Se sparg ouala si se separa albusurile de galbenusuri. Albusurile se bat pana cand spuma este foarte ferma. Galbenusurile se amesteca impreuna cu urda zdrobita, iaurtul si verdeturile taiate foarte marunt si pesto. Amestecul de urda si verdeturi se baga la blender, pentru a-l omogeniza. Se condimenteaza cu sare si piper, si se adauga albusurile spuma, amestecand foarte usor, de la fundul castronului spre exterior, pentru a nu pierde din consistenta spumoasa a albusurilor. Se unge un recipient de portelan cu ulei, se toarna compozitia si se da la cuptorul incins la 170 grade, pentru o ora. Soufle-ul va ramane umflat datorita temperaturii pentru maxim 10 minute, deci daca vreti sa-l serviti bosumflat, trebuie sa-l lasati in cuptor pana il aduceti la masa. Eu l-am mancat cu salata de morcov si ridichi, vesela ca o zi insorita de primavara.

Si pentru ca vorbim de leurda, voi trimite reteta pentru provocarea Dulce Romanie, gazduita luna aceasta pe blogul cu fotografii minunate Cat’s Kitchen

O tarta vegana “with a twist” si un pic de magie cu seminte de in

Asa cum stiti, eu sunt un mare fan al felurilor de mancare cat mai putin complicate. Imi place grozav modul de gatit italian, unde arunci 2-3 ingrediente proaspete intr-o tigaie, condimentezi un pic si gata, ai obtinut cel mai gustos sos din lume! In general, orice este prea complicat, cu multe stadii de procesare si multi pasi de urmat, nici nu-mi reuseste si nici nu am prea multa rabdare sa duc la final.

Cand vine vorba de alimentatia vegana sau de retete de post, lucrurile ar putea sa para mult mai complicate. Eu m-am ferit pana acum de inlocuitori de toate felurile, de oua, unt, uleiuri etc, insa nu poti gati in fiecare zi de post paste, pizza sau supa. Am cautat insa o varianta cat mai la indemana pentru a inlocui oul din unul dintre felurile mele favorite – tarta. M-am tot gandit cum sa produc o tarta de post foarte usoara, foarte aromata, si pana la urma am gasit cea mai light varianta – o tarta vegana fara crusta, pe care am micsorat-o pana la stadiul de imbucatura, transformand-o intr-un fel de mancare de post extrem de usor de preparat si consumat.

Obisnuita sa pregatesc aluat de tarta, tinut la rece, intins in tava, bagat la cuptor, scos, acoperit cu umplutura, sa pregatesc amestecul de legume si branzeturi, lianturi de oua si iaurt, deci obisnuita cu o multime de pasi, m-am trezit un pic stinghera in fata unui castron in care nu aveam decat niste tofu zdrobit si niste verdeturi, intrebandu-ma cum ar putea iesi vreo forma si vreun gust doar din atata lucru.

De aici vine frumusetea – tarta vegana se prepara foarte, foarte repede, din foarte putine ingrediente si fara prea mare bataie de cap si spalat de vase. Cum se incheaga ingredientele? Aici intervine un pic de magie, ca in “Amintiri din copilarie”. Secretul consta in micile seminte de in, care au proprietatea de a deveni vascoase in combinatie cu apa, datorita fibrelor solubile pe care le contin. Nu numai ca inlocuiesc cu succes oul si leaga , semintele de in inmuiate previn formarea de gaze toxice in stomac. Totusi, atunci cand consumati seminte de in intregi, beneficiati doar de fibrele lor solubile, nu si de nutrientii lor minunati. Pentru a extrage maximum de nutrienti din semintele de in, este nevoie sa le consumati macinate.

Pentru ca tarta mea sa fie “with a twist”, am introdus in poveste sumac-ul. Intotdeauna adaug in tarte un strop de suc de lamaie proaspat stors, pentru un gust cat mai fresh. Fiind prima mea tarta vegana, am vrut ca totul sa fie special, asa ca am inlocuit sucul de lamaie cu sumac, un condiment cu un gust acrisor si plin de savoare, care a schimbat complet ideea de tarta, si care a facut-o si foarte prezentabila, datorita culorii rosiatice. Unde mai pui ca sumac-ul are si proprietati antioxidante si, impreuna cu semintele de in, fac din micutele tarte vegane niste gustari foarte usor digerabile.

Ingrediente pentru tarta vegana cu spanac, leurda, tofu si sumac

200 g tofu natur

2 fire de ceapa verde

1 legatura de leurda

2-3 pumni de frunze de spanac proaspat

2 linguri de seminte de in

1 lingura de seminte crude de dovleac

1 lingura de sumac (eu l-am cumparat de la magazinul arabesc Al Amir din Crangasi)

1 lingura de ulei de masline

sare si piper proaspat macinat

Frunzele de spanac se spala bine si se lasa la scurs. Semintele de in se pun intr-un castronel cu 50 ml de apa, si se lasa 10-15 minute. Intr-un castron se zdrobeste tofu, se adauga leurda rupta grosier si ceapa verde taiata marunt. Intr-o tigaie se pune uleiul de masline, se zdrobeste in el usturoiul pentru aroma si se adauga imediat frunzele de spanac. Se lasa sa se inmoaie si se trec in castronul cu tofu. Se adauga semintele de in scurse, semintele de dovleac, sumac-ul, sare si piper, si se amesteca bine. Pentru a se lega si mai bine puteti sa mai adaugati cateva picaturi de ulei de masline.

Se taie hartie de copt in patrate mici cat sa acopere niste forma de muffins, si se umplu cu amestecul pentru tarta. Se dau la cuptor la 17o grade pentru jumatate de ora. Gustul seamana pe undeva cu cel de drob vegetarian, insa savoarea sumacului schimba complet ecuatia. Eu le-am mancat cu mustar, insa pot fi combinate si cu un sos de iaurt cu tahini, sau un sos dulce-acrisor, sunt foarte versatile. De asemenea, puteti inlocui elementele verzi in functie de specificul pe care-l doriti – puteti pune tofu, rosii uscate, anghinare si busuioc pentru savoare italiana, sau vinete, humus si curry pentru savoare orientala.