Browsing Archive

September, 2013

Humus cremos din fasole Mung

Humus de fasole mung frot

Aici, intre dealurile cetoase din Transilvania, unde stau pana saptamana viitoare, toamna a venit de mai demult. Cu frunze galbene, cu sirop de catina, cu miere amestecata cu fructe de padure, cu miros de lemn umed de ceata, aruncat in soba, cu fum proaspat raspandit peste dealuri, cu bostani, cu bureti de padure vanduti la marginea drumului, cu crengi incarcate de mere mici si rosii, cu ploaie mocaneasca si drumuri serpuind prin ceata. Chiar daca mi-e greu sa ma desprind de vara care ma face sa fiu eu cu adevarat, undeva in mine ceva vibreaza la maxim cu toamna, cu aromele si culorile ei.

Dupa o vara in care m-am rasfatat cu toate feluile de fructe si legume proaspete, a venit din nou timpul sa ma gandesc la variante pentru a suplimenta nutrientii necesari organismului in sezonul rece. De cum incep sa dispara rand pe rand ingredientele proaspete, aliatii mei redevin patrunjelul verde, morcovul si sfecla rosie, semintele de rodie, avocado si germenii de tot felul. Anul asta am germinat tot felul de seminte si boabe, inclusiv naut (despre care nu-mi imaginam ca germineaza atat de usor). Am in plan sa germinez orez salbatic, iar ultima incercare reusita a fost cu fasolea Mung.

Germinarea este foarte la indemana pentru oricine – nu ai neaparat nevoie de aparatura speciala, ci doar de un vas de sticla sau email, si de un pic de atentie, pentru ca boabele puse la germinat trebuie sa pastrate in permanenta umede. Metoda mea este foarte simpla – pun boabele intr-un vas cu apa rece, le las peste noapte, a doua zi scurg apa, le clatesc bine, si le las in foarte, foarte putina apa in vas. De fiecare data cand trec prin bucatarie trec din nou boabele prin apa, le scurg si le las bine umezite. Germinarea incepe de seara, iar a doua zi dupa amiaza majoritatea bobitelor vor avea deja coltisori.

Despre miracolul chimic si energetic care se petrece in boabele care germineaza, si despre beneficiile diverselor tipuri de germeni urmeaza sa va vorbesc pe larg intr-o alta postare. Astazi ne oprim la germenii de fasole Mung, savurati intr-o reteta de humus cremos, tot din fasole Mung.

Bobitele verzi si delicate de fasole Mung sunt mai putin populare la noi, insa pe nedrept, pentru ca vin cu o multime de beneficii, printre care echilibrarea nivelului colesterolului si al glicemiei, inhibarea multiplicarii celulelor canceroase de la nivelul sanilor, contin cantitati insemnate de proteine de origine vegetala si fibre solubile. Poti cumpara fasole Mung de la magazinele arabesti (cum ar fi Al Amir in Piata Crangasi) sau de la Plafar.

Reteta de humus cremos din fasole Mung servit cu boabe proaspat germinate

200 g Fasole Mung

1 lamaie

100 ml de tahini (pasta de susan – eu folosesc Darinne, se gaseste la toate supermarketurile si la magazinele arabesti)

1 catel de usturoi

5 linguri de ulei de masline extravirgin

condiment arabesc pentru humus, despre care am scris mai multe aici

un pumn de boabe de fasole Mung germinate

o lingurita de bicarbonat

sare si piper

Fasolea Mung se lasa peste noapte in apa rece, iar dimineata se clateste, se pune intr-o oala cu apa rece si se lasa la fiert impreuna cu bicarbonatul (nu e obligatoriu, insa inmoaie mai repede bobul). Cand boabele de inmoaie (aproximativ jumatate de ora), se ia oala de pe foc, se scurg boabele si se pun intr-un castron de sticla sau ceramica. Se adauga pasta de susan, uleiul, sucul proaspat de lamaie si usturoiul, si se paseaza totul bine, bine cu blenderul. Se adauga un pic de condiment arabesc, sar si piper proaspat macinat. Se serveste intr-un castron decorat cu germeni de fasole Mung – este cremos, foarte gustos, iar boabele germinate ii dau o textura aparte, plina de prospetime, asa ca nu se mai simte nevoia de o salata (tabboulleh) alaturi. Merge la fix de luat la birou intr-un borcan, si servit de felii de paine integrala.

 

Gavanul cu sanatate – licoarea magica pentru imunitate si vitaminizare

Energizant din catina front

In fiecare toamna incerc sa gasesc ragaz sa pregatesc licoarea fermecata care imi pregateste organismul pentru sezonul rece. Cu fiecare lingurita, incerc sa vizualizez cum circula nutrientii vii  prin tot corpul, cum imbratiseaza celulele, le protejeaza si le hranesc, si cum daruiesc energia lor organismului meu.

Vorbesc despre un amestec miraculos de suc proaspat de catina tanara de toamna, amestecat cu produse ecologice de stup. Acum, cand tarabele sunt pline de fructe de padure colorate, printre care si fructisoare delicate si viu colorate, de catina, va invit sa profitati la maxim de nutrienti, cat inca mai avem astfel de bunatati proaspete.

Se pare ca fructele arbustilor de catina care cresc la noi in tara au o compozitie chimica de exceptie, cu o multime de principii active, vitamine (vitamina C, vitamina A, vitamina E, vitaminele K, F şi P, si tot complexul de vitamina B), minerale, microelemente, flavonoizi si aminoacizi, si inca se studiaza efectele miraculoase ale fructelor de catina asupra organismului nostru.

Iata cateva dintre afectiunile in leacul carora catina noastra are un cuvant de spus: tratarea hipertensiunii arteriale, afecţiunilor coronariene, oftalmologice şi gingivale, în tratamentul psoriazisului, în prevenirea cancerului şi ca imunostimulator, prevenirea adenoamelor, tratamentul cancerului mamar, antibacteriană, inhibitoare a poftei de mâncare în cazurile de obezitate., reglatoare a lipoproteineinemiei, tratamentul leucemiilor şi limfoamelor, afecţiuni osteoarticulare, O.R.L., inflamaţii digestive, constipaţie, afecţiuni ale aparatului urinar şi al celui genital, afecţiuni hematologice, afecţiuni virale, afecţiuni ale sistemului nervos şi psihice.

Catina se consuma fie sub forma de suc proaspat stors, fie sub forma de sirop, uscata pentru a da gust ceaiurilor, macinata pulbere din fructe uscate sau sub forma de ulei extras prin procedee speciale.

Reteta mea pentru imunitate si vitaminizare, gavanul meu miraculos contine:

Sucul proaspat de la 500 g de catina proaspata

200 ml de miere ecologica (eu am folosit de salcam, dar puteti utiliza orice tip de miere, cu conditia sa fie naturala, fara aditivi sau zahar)

50 ml tinctura de propolis (care este un antibiotic natural – anul trecut nu am racit deloc, pentru ca de fiecare data cand simteam simptomele unei raceli luam o doza mare de tinctura de propolis amestecata cu miere, si-mi trecea ca prin minune)

150 g de polen uscat (care este o sursa excelenta de proteine si complexul de vitamine B, si in plus contine o cantitate foarte crescuta de vitamine, minerale si aminoacizi, enzime, coenzime si chiar hormoni, antioxidanti, inclusiv betacaroten, vitamina C si vitamina E, acid folic, provitamina, si minerale precum calciu, fosfor, potasiu, fier, magneziu)

Am spalat bine catina cu apa rece, am pasat-o in blender, am strecurat-o si am obtinut o licoare groasa, intens portocalie, si foarte aromata. Intr-un borcan foarte curat am amestecat bine sucul proaspat de catina cu polenul, am adaugat mierea si tinctura de propolis, am amestecat din nou, si am dat borcanul la frigider. Amestecul este lichid –  in fiecare dimineata iau cate 3-4 lingurite, si cred ca merge si diluat cu apa minerala, ca un sirop – este foarte dulce si foarte parfumat.

Reteta miraculoasa de paine fara faina

Paine fara faina front

Nu este intamplatoare alegerea mea pentru reinceperea unui nou sezon de retete sanatoase. Am ales tocmai pentru ca suna ciudat, si pentru ca vreau sa incercati sa acceptati ideea de schimbare. De schimbare in mai bine.

Poate ca “Paine fara faina” suna contrar tuturor amintirilor mele din copilarie, legate de coltul crocant, mancat pana ajungeam acasa de la magazin, legate de felia unsa cu unt si cu miere, mancata in soarele vacantelor, legate de mirosul minunat si de caldura din cuptorul deschis, care aburea geamurile pe ger napraznic.

“Paine fara faina” suna ciudat, suna altfel.

Insa “painea fara faina” vine la pachet cu niste amintiri din viitor, unde cele cateva kilograme in plus nu mai exista, unde chiflele, covrigii si celelalte bunatati lasa loc unui pumn de nuci romanesti sau unui fruct luat de la tarani si unde sandwich-urile sunt inlocuite cu frunze verzi si sanatoase, cu salate din legume de sezon sau mancaruri delicioase cu cereale pline de nutrienti.

Nu, nu va sfatuiesc sa renuntati la paine. Placerea unei sambete in care dimineata incepe lenesa cu bagheta crocanta cu cereale de la Pain Plaisir, placerea unei pizza facuta in casa, sau a unei paini irlandeze strasnice, coapta in tigaia de fonta, nu pot fi inlocuite cat ai bate din palme, si nici nu trebuie.

Va invit, insa, sa fiti inventivi cand vine vorba de dieta si de mentinerea echilibrului nutritiv al organismului. Sa diversificati, sa incercati ingrediente noi, sa cautati alternative.

Painea fara faina este alternativa sanatoasa la o masa cu paine. O singura felie, sau o minipainica fara faina va va satura, si nu va avea solicita sistemul digestiv, asa cum o face paine cu faina alba.Iar cand veti simti mirosul minunat de nuci si seminte aromate, va veti indragosti la prima degustare!

Daca va intrebati care este secretul acestei painici, care nu contine faina, dar care are totusi forma de paine?

Ei bine, vorbim despre Taratele de psyllium, adica una dintre cele mai absorbante fibre naturale, favorita produselor pentru slabire, dar si a celor de detoxifiere a colonului. Taratele de psyllium contin fibre solubile si insolubile – cele solubile imbraca peretii intestinelor intr-un strat protector, iar cele insolubile le curata de toxine. Atunci cand le folosim in mancare, se comporta ca o gelatina – leaga ingredientele si te lasa sa modelezi oricum vrei.

Pe langa faptul ca este satioasa si sanatoasa, painea fara faina se face fara nici o bataie de cap. Adio dozat, fermentat, framantat – pentru painea fara faina toate ingredientele se amesteca intr-un bol, si cam asta e tot. Nu contine decat nuci, seminte (eventual cereale integrale si fructe uscate), este bogata in proteine, in fibre, si toate ingredientele sunt hidratate, deci foarte usor digerabile.

Daca te-am convins sa o incerci, iata ingredientele:

Ingrediente pentru paine fara faina

2 linguri de tarate de psyllium + 350 ml apa plata sau filtrata
100 g migdale
100 g alune de pădure
100 g seminte de floarea soarelui
100 g semințe de in
1-2 lingurite de sare roz de la Himalaya
3 linguri unt de cocos topit
un pumn de stafide, curmale si smochine uscate

*puteti imbogati painea cu fulgi de ovaz, seminte de susan, seminte de dovleac, caju, asa cum sugereaza David si Louise, de la Green Kitchen Stories, sau sirop de artar sau cateva picaturi de stevia, cum sugereaza Sarah, de la My New Roots

Se amesteca taratele de psyllium cu apa, si se lasa 5 minute sa se gelifieze. Intr-un bol se amesteca toate ingredientele de mai sus, se adauga psyllium-ul se amesteca bine, si se lasa o ora pentru ca toate ingredientele sa se hidrateze. Se unge o tava (sau formele de briose) cu unt de cocos sau ulei de masline, se pune compozitia, si se lasa timp de o ora in cuptorul incins la 170 grade. Se lasa sa se raceasca, si se pastreaza in frigider. Se consuma rece – e minunata pe post de toast! Eu am pregatit-o pentru detoxifiere si protectia sistemului digestiv, asa ca am savurat-o impreuna cu Kimchi (varza fermentata natural). Painea fara faina este vegana si nu contine gluten.